ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1388/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 554 din 1 aprilie 2008 Tribunalul Suceava a admis contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul M.V., a desființat dispoziția nr. 3380/2007, emisă de Municipiul Suceava prin primar și a constatat dreptul petentului M.V. la măsuri reparatorii prin echivalent, în compensare sau despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1700 mp, situat în Municipiul Suceava imposibil de restituit în natură. S-a reținut că terenul în litigiu în suprafață de 1700 mp proprietatea contestatorului a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 385/1974 și că în prezent, acest teren nu este liber pentru a putea fi restituit în natură.

Prin decizia nr. 67 din 4 iunie 2008 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Suceava prin primar, împotriva sentinței nr. 554 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, motivat de faptul că petiționarul și-a probat dreptul de proprietate asupra terenului de 1700 mp contestat de intimat, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 229/132 din 8 martie 1956, coroborat și cu prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, decurgând din Decretul nr. 385/1974 de preluare a terenului de către stat prin expropriere. Împotriva deciziei nr. 67 din 4 iunie 2008 a declarat recurs în temei legal Municipiul Suceava prin primar. În susținerea recursului încadrat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Municipiul Suceava afirmă că reclamantul nu și-a probat dreptul de proprietate și că instanța de fond și cea de apel trebuia să aibă în vedere cerințele privind documentele necesare dovedirii acestui drept prevăzut de art. 16.5 din normele metodologice de aplicare a Titlului VII de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001, făcând o corectă apreciere a acestora. Recursul declarat se constată nul. Sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul se mărginește se reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare, și a căror încadrare în motivele de recurs îngăduite de lege este imposibilă.

În speță, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i-a dat o interpretare eronată, confundând lipsa de temei legal a hotărârii cu netemeinicia acesteia și care excede analizei în faza procesuală a apelului. Municipiul Suceava prin primar s-a rezumat în motivarea recursului la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic și nu a subliniat relevanță pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care permit analiza în faza de atac a recursului, a hotărârii pronunțată în apel. Prin urmare, recursul neputându-se socoti motivat, în cauză urmează a se face aplicarea sancțiunii nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 303 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar, împotriva deciziei civile nr. 67 din 4 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.