ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Suceava, secția civilă, la 27 iulie 2010,

reclamantul B.B.H.L. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului

Suceava și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Suceava, solicitând

anularea dispoziției nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului

Suceava și obligarea pârâtelor la punerea în aplicare a sentinței civile nr.

1161/2008 a Tribunalului Suceava și la repararea prejudiciului produs ca urmare

a emiterii dispoziției contestate.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că proprietatea asupra terenului în suprafață de

947 m.p., i-a fost restituită prin sentința civilă nr. 1161 din 1 iunie 2008 a

Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, astfel încât dispoziția

contestată este lovită de nulitate, pârâtul fiind obligat să respecte hotărârea

judecătorească la pronunțarea căreia s-a constatat că terenul revendicat este

liber de orice construcții sau investiții, în integralitatea sa.

La data de 20

octombrie 2010, reclamantul a formulat și completare la acțiune, solicitând

emiterea unei decizii care să lămurească sentința civilă nr. 1161/2008, făcând,

astfel, posibilă punerea acesteia în executare prin intabularea dreptului de

proprietate, precum și obligarea Primăriei Suceava la plata penalităților și

despăgubirilor ce se impun ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești

menționate.

În motivarea

completării la acțiune, reclamantul a arătat că, față de probatoriul

administrat în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1161/2008,

instanța poate să arate că termenul „dispune” este sinonim cu termenul

„obligă”, obligând Primăria Suceava la emiterea procesului verbal de punere în

posesie, a protocolului de predare preluare sau a oricărui alt document

solicitat de către O.J.C.P.I. Suceava, necesar intabulării dreptului său de

proprietate pentru întreaga suprafață disponibilă (neocupată de construcții),

în termen de 30 de zile calendaristice de la data pronunțării sentinței.

S-a solicitat,

totodată, să se lămurească împrejurarea că suprafața de 947 m.p. restituită

reclamantului este mărginită la est de o proprietate privată împrejmuită cu

gard, la sud de două blocuri de locuințe.

În ceea ce privește

cererea de despăgubiri, reclamantul a solicitat ca acestea să fie calculate în

funcție de valoarea chiriei lunare a terenului, cu penalități pe zi de

întârziere pentru nerespectarea hotărârii.

Tribunalul Suceava,

secția civilă, prin sentința nr. 1775 din 9 noiembrie 2010, a admis cererea

reclamantului, a anulat dispoziția nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul

Municipiului Suceava și a respins capetele de cerere privind obligarea

pârâtului la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1161/2008 a

Tribunalului Suceava și la plata de despăgubiri, ca nefondate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 1161

din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă

nr. 110 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin decizia

civilă nr. 8386/2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis plângerea

formulată de reclamant și s-a dispus restituirea în natură către acesta a

suprafeței de 947 m.p. teren, situat în Municipiul Suceava, reținându-se prin

hotărâre că terenul este identificat conform cu planul de situație cadastral și

de încadrare în zonă depus în dosarul nr. 2348/86/2008 și că nu este afectat de

construcții.

S-a considerat că, în

această situație, pârâtul este obligat la punerea în executare a hotărârii,

astfel că emiterea unei noi dispoziții, prin care se soluționează aceeași

notificare din 18 iulie 2011 și care are un conținut diferit, dispunând doar

restituirea parțială în natură, este nelegală.

În ce privește

cererile completatoare, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite

dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întrucât, în speță,

nu pot fi reținute neclarități cu privire la dispozitivul sentinței civile nr.

1161/2008, refuzul primarului de a pune în executare această sentință

neechivalând cu situația prevăzută de textul de lege menționat.

Prima instanță a

considerat că este nefondată și cererea de acordare a despăgubirilor, deoarece

reclamantul nu a înțeles să producă probe cu privire la prejudiciul concret

suferit prin lipsa de folosință a terenului în litigiu.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel ambele părți.

În motivarea apelului

său, reclamantul a arătat că cererea de clarificare a sentinței civile nr.

1161/2008 se întemeiază pe dispozițiile art. 2811 C. proc. civ. și nu pe cele

ale art. 399 C. proc. civ., astfel cum greșit a reținut prima instanță și, totodată,

că s-a refuzat nejustificat administrarea probatoriului solicitat în dovedirea

prejudiciului concret suferit urmare a lipsei de folosință.

Pârâta a arătat că,

în mod nelegal, prima instanță a admis capătul de cerere referitor la anularea

dispoziției nr. 1755 din 28 iunie 2010, în condițiile în care chiar reclamantul

a prezentat planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate ce

evidențiază suprafața de 650 m.p., corespunzătoare parcelei.

S-a învederat că

instanța de fond a ignorat decizia nr. 3417 din 19 martie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție. În ceea ce privește motivul nerestituirii în totalitate

în natură a suprafeței de 947 m.p., s-a arătat că terenul este ocupat de

construcții și investiții de utilitate publică, iar unitatea deținătoare nu are

bunuri și nu poate presta servicii în compensare.

Curtea de Apel

Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

civilă nr. 25 din 15 februarie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta Primăria Municipiului Suceava și a admis apelul reclamantului B.B.H.L.

S-a anulat în parte

sentința apelată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

capetelor de cerere având ca obiect lămurirea sentinței civile nr. 1161 din 1

iulie 2008, precum și plata despăgubirilor și penalităților.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin considerentele

deciziei menționate, instanța de apel a reținut că sentința civilă nr. 1161 din

1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, prin care s-a

dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 952 m.p., a intrat în

puterea lucrului judecat, astfel că pârâta avea obligația de a o pune în

executare. S-a considerat că emiterea dispoziției contestate, prin care s-a

apreciat că se justifică doar restituirea a 650 m.p., a fost emisă nelegal.

În ceea ce privește

apelul reclamantului, s-a reținut că, deși prima instanță a apreciat că cererea

de completare a acțiunii a fost formulată, în termen, nu a procedat la

comunicarea acesteia către pârâți, conform dispozițiilor art. 132 alin. (1) C.

proc. civ.

Pe de altă parte, s-a

reținut că, în mod eronat, s-a analizat cererea de lămurire a sentinței civile

nr. 1161 din 1 iulie 2008 din perspectiva dispozițiilor art. 399 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., deși reclamantul și-a întemeiat solicitarea pe

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

S-a considerat,

totodată, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor acțiunii,

nepunând în discuția părților probele indicate în cererea completatoare,

împrejurare ce atrage nelegalitatea hotărârii apelate, echivalând cu

necercetarea fondului litigiului dedus judecății, fiind întrunite dispozițiile

art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului

Suceava, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâta a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a considerat

că avea obligația de a pune în executare sentința civilă nr. 1775 din 9

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, în condițiile în care chiar

reclamantul a prezentat planul de amplasament și delimitare a corpului de

proprietate, ce evidențiază suprafața de 650 m.p. corespunzătoare parcelei,

fiind evident faptul că nu era posibilă restituirea în natură a suprafeței de

947 m.p., ci doar a celei menționate, pentru diferența de 297 m.p.

propunându-se acordarea de titluri de despăgubire.

S-a învederat că

dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele

metodologice trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate

publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități

publice, individualizarea acestora, în cadrul procedurilor administrative de

soluționare a notificărilor fiind atributul entității investite să se pronunțe

(asupra notificărilor).

Recurenta pârâtă a

criticat decizia atacată și, pentru interpretarea greșită a actelor juridice

deduse judecății, în acest context susținând că, la data emiterii dispoziției

contestate s-au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Ultimul motiv de

recurs a vizat faptul că nu se impune rejudecarea capătului de cerere având ca

obiect repararea prejudiciului produs reclamantului ca urmare a emiterii

dispoziției atacate, întrucât ar fi trebuit să se dovedească, în mod concret,

prin mijloace de probă, existența unui prejudiciu material previzibil.

Intimatul – reclamant

B.B.H.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile

invocate de pârâta – recurentă, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin sentința civilă

nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă,

s-a admis plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul

B.B.H.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin primar și s-a

dispus restituirea în natură către petent a suprafeței de 947 m.p. teren situat

în Municipiul Suceava, constatându-se că acesta este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru casa ce a fost edificată pe acest teren,

imposibil de restituit în natură.

Așa cum corect au

reținut instanțele de fond și apel, dispoziția nr. 1755 din 28 iunie 2010,

contestată în prezenta cauză a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea puterii

de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate, prin refuzul restituirii

în natură a întregii suprafețe de teren de 947 m.p. și restituirea parțială,

doar a suprafeței de 650 m.p. și acordarea de titluri de despăgubiri pentru

diferența de 297 m.p.

De vreme ce sentința

menționată a fost investită cu titlu executoriu, unica atribuție ce revenea

Primăriei Suceava era aceea de a proceda la emiterea protocolului de predare

primire, în exercitarea competențelor prevăzute de art. 25 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001.

Critica referitoare

la încălcarea dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3

din Normele Metodologice de aplicare a acesteia nu poate fi primită, neputând

fi valorificată în prezentul litigiu, generat tocmai de încălcarea autorității

de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 1161/2008 a Tribunalului

Suceava, prin care s-a soluționat contestația reclamantului întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește cererea de restituire în

natură, ce a constituit obiectul notificării din 18 iulie 2001, adresată

Primăriei Suceava.

De altfel, și

Prefectura Suceava, ca autoritate competentă să verifice legalitatea actelor

emise de Primăria Suceava, a constatat că dispoziția nr. 1755, contestată în

prezenta cauză contravine sentinței menționate, care dispune restituirea

întregii suprafețe ca fiind liberă de construcții.

Mai mult, Prefectura

atrăgea atenția prin adresa din 23 august 2010 că „dispozitivul unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile poate fi modificat tot de către o

instanță de judecată și nu prin act administrativ emis de către o autoritate a

administrației publice locale”.

Curtea va reține că

pentru aceleași motive expuse mai sus nu poate fi primită nici susținerea

recurentei în sensul că nu se refuză punerea în executare, ci doar se amână

executarea sentinței, până când „eventuale noi terenuri” ar deveni disponibile

și ar putea fi oferite în compensare.

Critica referitoare

la greșita interpretare a actelor juridice dedusă judecății nu poate fi

examinată, întrucât nu se circumscrie pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Din

dezvoltarea acestui motiv de recurs rezultă că se critică interpretarea dată

probelor administrate, din care se pretinde că ar fi rezultat imposibilitatea

restituirii în totalitate a suprafeței de 947 m.p., ceea ce reprezintă o

chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe

denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Nefondat este și

ultimul motiv de recurs vizând greșita trimitere spre rejudecare a capătului de

cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului

cauzat prin emiterea dispoziției contestate.

În condițiile în care

prima instanță nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților probele

solicitate în cererea completatoare a acțiunii, este evident că nu se putea

respinge această solicitare ca nefiind dovedită cu probe. Prin urmare, în mod

legal, instanța de apel a considerat că această împrejurare atrage

nelegalitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului litigiului și,

impunând aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat și, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Suceava, prin

primar, împotriva deciziei nr. 25 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2012.