ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția civilă, la 27 iulie 2010, reclamantul B.B.H.L. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Suceava și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Suceava, solicitând anularea dispoziției nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava și obligarea pârâtelor la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava și la repararea prejudiciului produs ca urmare a emiterii dispoziției contestate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că proprietatea asupra terenului în suprafață de 947 m.p., i-a fost restituită prin sentința civilă nr. 1161 din 1 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, astfel încât dispoziția contestată este lovită de nulitate, pârâtul fiind obligat să respecte hotărârea judecătorească la pronunțarea căreia s-a constatat că terenul revendicat este liber de orice construcții sau investiții, în integralitatea sa. La data de 20 octombrie 2010, reclamantul a formulat și completare la acțiune, solicitând emiterea unei decizii care să lămurească sentința civilă nr. 1161/2008, făcând, astfel, posibilă punerea acesteia în executare prin intabularea dreptului de proprietate, precum și obligarea Primăriei Suceava la plata penalităților și despăgubirilor ce se impun ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești menționate.

În motivarea completării la acțiune, reclamantul a arătat că, față de probatoriul administrat în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1161/2008, instanța poate să arate că termenul „dispune” este sinonim cu termenul „obligă”, obligând Primăria Suceava la emiterea procesului verbal de punere în posesie, a protocolului de predare preluare sau a oricărui alt document solicitat de către O.J.C.P.I. Suceava, necesar intabulării dreptului său de proprietate pentru întreaga suprafață disponibilă (neocupată de construcții), în termen de 30 de zile calendaristice de la data pronunțării sentinței. S-a solicitat, totodată, să se lămurească împrejurarea că suprafața de 947 m.p. restituită reclamantului este mărginită la est de o proprietate privată împrejmuită cu gard, la sud de două blocuri de locuințe.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri, reclamantul a solicitat ca acestea să fie calculate în funcție de valoarea chiriei lunare a terenului, cu penalități pe zi de întârziere pentru nerespectarea hotărârii. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 1775 din 9 noiembrie 2010, a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 1755 din 28 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava și a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava și la plata de despăgubiri, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 110 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 8386/2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis plângerea formulată de reclamant și s-a dispus restituirea în natură către acesta a suprafeței de 947 m.p. teren, situat în Municipiul Suceava, reținându-se prin hotărâre că terenul este identificat conform cu planul de situație cadastral și de încadrare în zonă depus în dosarul nr. 2348/86/2008 și că nu este afectat de construcții. S-a considerat că, în această situație, pârâtul este obligat la punerea în executare a hotărârii, astfel că emiterea unei noi dispoziții, prin care se soluționează aceeași notificare din 18 iulie 2011 și care are un conținut diferit, dispunând doar restituirea parțială în natură, este nelegală.

În ce privește cererile completatoare, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întrucât, în speță, nu pot fi reținute neclarități cu privire la dispozitivul sentinței civile nr. 1161/2008, refuzul primarului de a pune în executare această sentință neechivalând cu situația prevăzută de textul de lege menționat. Prima instanță a considerat că este nefondată și cererea de acordare a despăgubirilor, deoarece reclamantul nu a înțeles să producă probe cu privire la prejudiciul concret suferit prin lipsa de folosință a terenului în litigiu. Împotriva sentinței menționate au declarat apel ambele părți. În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că cererea de clarificare a sentinței civile nr. 1161/2008 se întemeiază pe dispozițiile art. 2811 C. proc.

civ. și nu pe cele ale art. 399 C. proc. civ., astfel cum greșit a reținut prima instanță și, totodată, că s-a refuzat nejustificat administrarea probatoriului solicitat în dovedirea prejudiciului concret suferit urmare a lipsei de folosință. Pârâta a arătat că, în mod nelegal, prima instanță a admis capătul de cerere referitor la anularea dispoziției nr. 1755 din 28 iunie 2010, în condițiile în care chiar reclamantul a prezentat planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate ce evidențiază suprafața de 650 m.p., corespunzătoare parcelei. S-a învederat că instanța de fond a ignorat decizia nr. 3417 din 19 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește motivul nerestituirii în totalitate în natură a suprafeței de 947 m.p., s-a arătat că terenul este ocupat de construcții și investiții de utilitate publică, iar unitatea deținătoare nu are bunuri și nu poate presta servicii în compensare.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 25 din 15 februarie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Suceava și a admis apelul reclamantului B.B.H.L. S-a anulat în parte sentința apelată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect lămurirea sentinței civile nr. 1161 din 1 iulie 2008, precum și plata despăgubirilor și penalităților. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut că sentința civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 952 m.p., a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că pârâta avea obligația de a o pune în executare.

S-a considerat că emiterea dispoziției contestate, prin care s-a apreciat că se justifică doar restituirea a 650 m.p., a fost emisă nelegal. În ceea ce privește apelul reclamantului, s-a reținut că, deși prima instanță a apreciat că cererea de completare a acțiunii a fost formulată, în termen, nu a procedat la comunicarea acesteia către pârâți, conform dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, s-a reținut că, în mod eronat, s-a analizat cererea de lămurire a sentinței civile nr. 1161 din 1 iulie 2008 din perspectiva dispozițiilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., deși reclamantul și-a întemeiat solicitarea pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ.

S-a considerat, totodată, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor acțiunii, nepunând în discuția părților probele indicate în cererea completatoare, împrejurare ce atrage nelegalitatea hotărârii apelate, echivalând cu necercetarea fondului litigiului dedus judecății, fiind întrunite dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului Suceava, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a considerat că avea obligația de a pune în executare sentința civilă nr. 1775 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, în condițiile în care chiar reclamantul a prezentat planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, ce evidențiază suprafața de 650 m.p.

corespunzătoare parcelei, fiind evident faptul că nu era posibilă restituirea în natură a suprafeței de 947 m.p., ci doar a celei menționate, pentru diferența de 297 m.p. propunându-se acordarea de titluri de despăgubire. S-a învederat că dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, individualizarea acestora, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor fiind atributul entității investite să se pronunțe (asupra notificărilor). Recurenta pârâtă a criticat decizia atacată și, pentru interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății, în acest context susținând că, la data emiterii dispoziției contestate s-au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Ultimul motiv de recurs a vizat faptul că nu se impune rejudecarea capătului de cerere având ca obiect repararea prejudiciului produs reclamantului ca urmare a emiterii dispoziției atacate, întrucât ar fi trebuit să se dovedească, în mod concret, prin mijloace de probă, existența unui prejudiciu material previzibil. Intimatul – reclamant B.B.H.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile invocate de pârâta – recurentă, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin sentința civilă nr. 1161 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, s-a admis plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul B.B.H.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin primar și s-a dispus restituirea în natură către petent a suprafeței de 947 m.p.

teren situat în Municipiul Suceava, constatându-se că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa ce a fost edificată pe acest teren, imposibil de restituit în natură. Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, dispoziția nr. 1755 din 28 iunie 2010, contestată în prezenta cauză a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate, prin refuzul restituirii în natură a întregii suprafețe de teren de 947 m.p. și restituirea parțială, doar a suprafeței de 650 m.p. și acordarea de titluri de despăgubiri pentru diferența de 297 m.p. De vreme ce sentința menționată a fost investită cu titlu executoriu, unica atribuție ce revenea Primăriei Suceava era aceea de a proceda la emiterea protocolului de predare primire, în exercitarea competențelor prevăzute de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia nu poate fi primită, neputând fi valorificată în prezentul litigiu, generat tocmai de încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 1161/2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a soluționat contestația reclamantului întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește cererea de restituire în natură, ce a constituit obiectul notificării din 18 iulie 2001, adresată Primăriei Suceava. De altfel, și Prefectura Suceava, ca autoritate competentă să verifice legalitatea actelor emise de Primăria Suceava, a constatat că dispoziția nr. 1755, contestată în prezenta cauză contravine sentinței menționate, care dispune restituirea întregii suprafețe ca fiind liberă de construcții.

Mai mult, Prefectura atrăgea atenția prin adresa din 23 august 2010 că „dispozitivul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile poate fi modificat tot de către o instanță de judecată și nu prin act administrativ emis de către o autoritate a administrației publice locale”. Curtea va reține că pentru aceleași motive expuse mai sus nu poate fi primită nici susținerea recurentei în sensul că nu se refuză punerea în executare, ci doar se amână executarea sentinței, până când „eventuale noi terenuri” ar deveni disponibile și ar putea fi oferite în compensare. Critica referitoare la greșita interpretare a actelor juridice dedusă judecății nu poate fi examinată, întrucât nu se circumscrie pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. Din dezvoltarea acestui motiv de recurs rezultă că se critică interpretarea dată probelor administrate, din care se pretinde că ar fi rezultat imposibilitatea restituirii în totalitate a suprafeței de 947 m.p., ceea ce reprezintă o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nefondat este și ultimul motiv de recurs vizând greșita trimitere spre rejudecare a capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin emiterea dispoziției contestate. În condițiile în care prima instanță nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților probele solicitate în cererea completatoare a acțiunii, este evident că nu se putea respinge această solicitare ca nefiind dovedită cu probe.

Prin urmare, în mod legal, instanța de apel a considerat că această împrejurare atrage nelegalitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului litigiului și, impunând aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Suceava, prin primar, împotriva deciziei nr. 25 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2012.