ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2969/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1672 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis plângerea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar și în consecință: a modificat dispoziția din 23 mai 2008 emisă de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar și a obligat pârâtul să ofere reclamantei măsuri reparatorii constând în compensare cu o suprafață de 18 ari teren, echivalentul suprafeței expropriate din strada E., Municipiul Suceava. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, invocând autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 900 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru aceiași suprafață de 18 ari teren, situat în strada E. din Municipiul Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 138 din 3 decembrie 2008 a admis apelul pârâtului Municipiul Suceava, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1672 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.V. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență că, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 18 ari teren situat pe raza Municipiului Suceava pentru care pârâtul și-a îndeplinit obligația procedând la emiterea dispoziției din 23 mai 2008 prin care a propus acordarea de despăgubiri în baza legii speciale.

În condițiile în care pârâtul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind afișarea lunară a tabelului cu bunurile și serviciile disponibile a fi acordate ori prestate în compensare, în mod greșit prima instanță a anulat dispoziția invocând acordul persoanei îndreptățite, nefiind îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de lege pentru a opera compensarea. Referitor la excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 900 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava, Curtea de Apel, a constatat că, nu este îndeplinită cerința triplei identități pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta P.V.

criticând-o ca nelegală prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât greșit s-a reținut de către instanța de apel că, pârâtul nu deține bunuri pe care să le ofere în compensare. În sprijinul susținerilor sale, recurenta a depus la dosar hotărârea Consiliului Local din 26 ianuarie 2006 care cuprinde un nr. de 2817 poziții cu terenuri și locuințe ce aparțin domeniului privat al Municipiului Suceava. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6646 din 12 iunie 2009 a admis recursul declarat de reclamanta P.V., a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, în raport de actele noi depuse în cauză, respectiv hotărârea Consiliului Local al Municipiului Suceava din 26 ianuarie 2006, care cuprinde bunurile imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului Suceava este necesar ca în cauză să se efectueze o expertiză topo pentru corecta stabilire a situației de fapt. În rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize topo cadastrale pentru identificarea unor suprafețe de teren ce pot fi acordate reclamantei în compensarea celor 18 ari, teren expropriat. Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 39 din 16 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1672 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Pârâtul apelant a fost obligat să plătească reclamantei intimatei suma de 3.389 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut că din totalul de 12 parcele de teren solicitate a fi identificate de către reclamantă, una a fost apreciată de expert a fi disponibilă în vederea acordării în compensare, respectiv suprafața de 1.800 mp teren – pășune, în prezent teren – viran destinat construirii în zona denumită „D.M.”, pe partea stângă a DN 2 Suceava - Botoșani, evidențiat în anexa 2 la raportul de expertiză. A fost respinsă critica pârâtului potrivit căruia terenul în discuție face parte din cel atribuit tinerilor până la 35 ani conform Legii nr. 15/2003, nefiind însoțită de dovezi, ca și cea referitoare la valoarea terenului stabilită de expert și la autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile invocate în apel, respectiv: terenul propus reclamantei în compensare are destinația de a se construi locuințe conform Legii nr. 15/2003; valoarea unitară a terenurilor din zonă este de 14 euro/mp, și nu de 21 euro/mp și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 900/2005 a Tribunalului Suceava. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat. Or, instanța supremă a statuat ca în rejudecare să se efectueze o expertiză care să aibă în vedere toate actele din dosar cât și hotărârea din 26 ianuarie 2006 a Consiliului Local al Municipiului Suceava ce atestă bunurile imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului Suceava. Așadar, problema autorității de lucru judecat nu mai putea obliga instanța de trimitere să o reanalizeze. Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.D.

rezultă că, la identificarea terenului în compensare s-a avut în vedere și hotărârea Consiliului Local din 26 ianuarie 2006 a Municipiului Suceava așa cum a statuat instanța supremă, iar din lecturarea considerentelor acesteia nu rezultă că terenul respectiv face parte din cel arondat Legii nr. 15/2003. Pe de altă parte recurentul - pârât nu a făcut nicio altă dovadă cu privire la critica formulată. Critica privind valoarea unitară a terenului și a m.p. de teren este de asemenea nefondată din moment ce reclamantei intimatei i s-a restituit în compensare suprafața de 1.800 m.p. teren așa cum rezultă din raportul de expertiză aflat la dosar. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat în cauză de Municipiul Suceava prin Primar va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 39 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.