ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2738/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 11 noiembrie 2008, reclamantul P.C.V. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Suceava prin primar solicitând anularea dispoziției nr. 3475 din 14 decembrie 2002 emisă de acesta și constatarea îndreptățirii reclamantului, la măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul în suprafață de 2.500 m.p. teren situat pe raza Municipiului Suceava, preluat în mod abuziv de Statul Român și care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, întemeiată în drept de dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că i-a fost respinsă notificarea prin care a cerut acordarea despăgubirilor bănești pentru terenul situat în locul „După gară", cu mențiunea că acesta nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, deși, în realitate imobilul mai sus individualizat a fost preluat de stat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel că acesta nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991. Prin sentința nr. 1950 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția contestată și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul în suprafață de 2.500 m.p.

teren situat pe raza Municipiului Suceava, la locul „După gară" și a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 400 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în evidențele agricole ale anilor 1959-1962, P.I.M., tatăl reclamantului figurează cu suprafața de teren mai sus menționată, ocupată din anul 1959 de Combinatul de Prelucrare a Lemnului, dată la care a fost radiat din aceste evidențe, apreciindu-se că terenul nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 18/1991, ci a Legii nr. 10/2001, deoarece nu se afla în patrimoniul CAP, la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar și nici nu a fost preluat în baza unor acte normative de expropriere, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul aplicării greșite a Legii nr. 10/2001, susținând că terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar, nu fac obiectul de reglementare al actului normativ special de reparație, nefiind incidente prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește măsurile reparatorii acordate de instanță, se evidențiază că acestea sunt date cu nerespectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin decizia nr. 45 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul promovat de pârât, a schimbat în parte sentința Tribunalului Suceava, constatând că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul individualizat ca fiind situat pe raza Municipiului Suceava, la locul numit „După gară",în suprafață de 2500 m.p.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii. Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a reținut următoarele: Conform art 8 din Legea nr. 18/1991, formează obiect de reglementare al acestui act normativ, terenurile care se găsesc în patrimoniul CAP la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, din adeverința de proprietate nr. 12262 din 23 iulie 1992 rezultând că autorul reclamantului figurează în registrul agricol cu suprafața de 0,25 ha teren ocupat de Combinatul de Prelucrare a Lemnului în anul 1959 și radiat la aceeași dată din evidențele agricole. S-a reținut că Legea nr. 10/2001 are în vedere terenurile situate în intravilanul localităților, la data preluării abuzive sau soluționării contestației.

Față de împrejurarea că restituirea în natură pe vechiul amplasament nu este posibilă, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care conține reglementări privind procedura administrativă obligatorie pe care trebuie să o urmeze persoana îndreptățită pentru obținerea despăgubirilor. Ca atare, după finalizarea procedurilor de evaluare și după stabilirea cuantumul despăgubirilor, conform art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală va emite titlurile de despăgubire, pentru a căror valorificare va fi necesară exprimarea opțiunii reclamantului. A reținut instanța de apel, că Legea nr. 10/2001, republicată nu mai prevede ca măsuri reparatorii prin echivalent, acordarea de despăgubiri bănești cum greșit a apreciat instanța de fond - ci compensarea cu bunuri, servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale vizând regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava a făcut obiectul criticilor promovate de pârâtul Municipiul Suceava prin primar solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare respingerea contestației, menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr. 3475 din 14 decembrie 2002. Recurentul-pârât invocă nelegalitatea deciziei atacate, în sensul greșitei aplicări de către instanța de apel a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se eronat că terenul ce formează obiectul litigiului intră în sfera de aplicare a acestui act normativ special de reparație și susține că nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extavilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.

Se arată că, deși la data notificării-terenul făcea parte din intravilanul Municipiului Suceava, la data preluării abuzive acesta era situat în extravilanul localității, astfel încât, respectând prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea imobilului nu putea fi solicitată în baza dispozițiilor acestui act normativ. Recursul, întemeiat în drept de către pârât, pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietare asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997, cu modificările și completările ulterioare. Este de observat că, la data notificării înregistrată sub nr. 515 din 13 august 2001, terenul în litigiu situat la punctul „După gară" , în suprafață de 0,25 ha figura înscris în evidențele agricole anterioare cooperativizării, la poziția de rol a autorului reclamantului, P.I.M.

al cărui unic moștenitor este acesta, conform certificatului de moștenitor nr. 1332/1989. Terenul ce formează obiectul litigiului de față a fost ocupat de Combinatul de Prelucrare a Lemnului în anul 1959 și radiat din registrul agricol, prin hotărârea nr. 2866 din 20 octombrie 2006, reclamantului P.C.V., fiindu-i validată cererea vizând restituirea suprafeței de 2.500 m.p. teren, urmând a fi pus în posesie pe un alt amplasament echivalent. Astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 605 din 05 martie 2009 de Biroul Notarului Public C.V.L., reclamantul P.C.V. declară că nu solicită despăgubiri pentru terenul mai sus individualizat, care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, în baza Legii nr. 18/1991 și nu își valorifică drepturile izvorâte din Hotărârea nr. 2866 din 20 octombrie 2006 a Comisiei Județene Suceava, tabelul anexă 3-10, acesta menționând expres că solicită măsuri reparatorii prin echivalent.

În mod corect, instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 reglementează situația juridică a terenurilor situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau soluționării contestației. Ca atare, ipoteza textului art. 8 din Legea nr. 10/2001 - care vine să definească obiectul de reglementare al acestui act normativ, în corelație cu art. 1 și 6 din lege — este aceea în care imobilele, prin regimul lor juridic făceau posibilă reparația în baza legilor fondului funciar și nu aceea în care s-ar fi formulat o simplă solicitare în acest sens. Cu acest înțeles, sintagma „imobile solicitate" din art. 8 al Legii nr. 10/2001, nu pune condiția ca imobilele să nu fi fost cerute în temeiul legilor fondului funciar.

Așadar, pentru a fi exclus de la incidența Legii nr. 10/2001, imobilul trebuie să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar și reparația pentru preluarea abuzivă să se fi putut realiza, în temeiul acestor acte normative, ceea ce nu este cazul în raportul juridic dedus judecății. Împrejurarea că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorului acestuia, în baza legilor fondului funciar nu exclude calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafețele care nu au fost încă restituite, datorită caracterului de complinire al acestei reglementări, în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu, la data notificării, terenul fiind în intravilan.

Astfel, cum a reținut instanța de apel, în acord cu dispozițiile art. 13 din Capitolul III al Legii nr. 247/2005 „pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită Comisia Centrală care are atribuții specifice, date în puterea legii privind emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi. Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. 45 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.