ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2060/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 aprilie 2005,

reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul municipiul Suceava,

prin primar, anularea dispoziției nr. 1127 din 28 martie 2005, emisă de pârât

și restituirea în natură a suprafeței de 880 mp teren, situat în Suceava, prin

decizia a cărei anulare o solicită fiind respinsă notificarea formulată de

reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, cu motivarea că nu au fost depuse

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul art. 22 din

Legea nr. 10/2001.

Prin sentința

civilă nr. 901 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis acțiunea

reclamantului și, în consecință, a anulat dispoziția contestată, dispunând

restituirea în natură către acest a suprafeței de 880 mp., identic cu parcelele

263/1, 263/2 și 291/1, înscrise în C.F. 3437 Suceava.

Instanța a

reținut în considerente că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către

stat în anul 1966, reclamantul făcând dovada dreptului său de proprietate cu

actele depuse la dosar.

Apelul declarat

de pârâtul municipiul Suceava, prin primar împotriva acestei hotărâri a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 69 din 12

aprilie 2006.

În motivarea

deciziei, instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada preluării

abuzive și a dreptului său de proprietate asupra imobilului, terenul în litigiu

fiind liber și putând fi restituit în natură.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs municipiul Suceava, prin primar, solicitând

admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și, pe fondul cauzei,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În esență,

recurentul a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală,

întrucât nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în litigiu,

acesta fiind situat între blocuri de locuințe, fiind ocupat de trotuare și căi

de acces, neexistând nicio probă ar fi vorba despre un teren liber.

Analizând

recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat

pentru considerentele ce succed.

Este

incontestabil că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, în

accepțiunea art. 2 din Legea nr. 10/2001, terenul făcând obiectul Decretului de

expropriere nr. 775 din 9 decembrie 1964, autorii reclamantului figurând la

poziția 74 din Anexa la decretul de expropriere (filele 9 și 10 -dosar de apel

nr. 461/2006 al Curții de Apel Suceava).

De asemenea,

reclamantul a făcut și dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului,

prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1304/344 din 22 decembrie 1960, prin care autorii săi au

devenit proprietari asupra terenului revendicat și asupra unei case de locuit

(fila 19 dosar de apel).

P

rin urmare, reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, să beneficieze de

măsurile reparatorii prevăzute de legea specială privind regimul juridic al

imobilelor preluate abuziv în perioada de referință a actului normativ amintit.

Hotărârea

instanței de apel, care confirmă soluția primei instanțe, apare însă ca

nelegală sub aspectul alegerii măsurii de reparație, și anume, restituirea în

natură a imobilului.

Din înscrisurile

aflate la dosar se retine că terenul revendicat de reclamant este situat în

Suceava, între blocurile A6 și A7, fiind ocupat de trotuare și alte căi de

acces către blocurile de locuințe.

Așadar, terenul

nu poate fi considerat „liber" în accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind

afectat de căi de acces către blocurile de locuințe, necesare unei bune

funcționalități a acestora și asigurării unui spațiu necesar pentru

proprietarii apartamentelor, care să le permită o bună folosință a locuinței și

a anexelor.

Dacă s-ar dispune

restituirea în natură către reclamant a acestui teren aflat între blocuri de

locuit, s-ar îngrădi parțial accesul locatarilor la propriile apartamente,

perturbându-se astfel buna funcționalitate a imobilelor învecinate cu terenul

în litigiu.

Pentru toate

aceste considerente, soluția care se impune este aceea de admitere a recursului

declarat de pârât și modificare a deciziei atacate, în sensul admiterii

apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 901 din 1 noiembrie

2005 a Tribunalului Suceava.

În consecință,

se va schimba în parte sentința menționată, în sensul că se va consta dreptul

reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 880 mp

teren, situat în str. O. nr. 9.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

municipiul Suceava, prin primar împotriva deciziei civile nr. 69 din 12 aprilie

2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Modifică decizia recurată, în sensul că

admite apelul pârâtului.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 901 din

1 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava, în sensul că se constată dreptul

reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 880 mp

teren, situat în Suceava.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

martie 2007.