ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3544/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5427/2003, reclamanta S.A. a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului

Botoșani, Prefectura Județului Botoșani, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor

Publice

și

A.V.A.S.

, solicitând restituirea în

natură a suprafeței de 183 mp, situată în Botoșani, în temeiul Legii 10/2001.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a fost proprietara suprafeței de 619 mp, conform actului de donație

nr. 454/1962, suprafață care i-a fost expropriată prin Decretul nr. 443/1982.

După apariția Legii 10/2001,

reclamanta a solicitat terenul, dar Primăria Municipiului Botoșani i-a

restituit numai 436 mp prin decizia nr. 438 din 22 iulie 2002, restul de 183 mp

refuzând în mod nejustificat să-i restituie, deși nu este grevat de sarcini și

nici nu sunt utilități publice pe acesta.

Tribunalul Botoșani, prin sentința

nr. 494 din 8 iulie 2004, a admis acțiunea reclamantei și a obligat Municipiul

Botoșani, prin Primar să restituie reclamantei 110 mp teren și

Ministerul Finanțelor

Publice

să-i

acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, în sumă de 151.605.261 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței

de 73 mp.

De asemenea, a fost respinsă

acțiunea față de Prefectura județului Botoșani și

A.V.A.S.

Instanța de fond a reținut că

Primarul Municipiului Botoșani a concesionat suprafața de 110 mp către SC D.D.

SA, iar suprafața de 73 mp este ocupată de stradă și trotuar și nu poate fi

restituită, precum și că valoarea acesteia este în sumă de 151.605.261 lei, ca

și faptul că ceilalți pârâți nu au calitate procesuală pasivă pentru că nu

dețin terenul.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanta și pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice

, reprezentat de D.G.F.P. Botoșani.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 2728 din 5 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor

Publice

și a

schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat obligarea acestuia de a

acorda reclamantei despăgubiri în echivalent, constând în titluri de valoare

nominală în sumă de 151.605.261 lei.

În același timp, a fost respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Instanța de apel a reținut că,

întrucât terenul proprietatea reclamantei a fost arabil și a fost expropriat,

aceasta trebuia să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în baza

Legii nr. 18/1991 și, întrucât regimul juridic al terenului este reglementat de

această lege, el nu intră sub incidența Legii 10/2001.

Apelul reclamantei a fost respins pe

considerentul că nu i se poate face o situație mai grea în propria cale de

atac.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 322 din 13

ianuarie 2006, a fost casată decizia atacată și cauza a fost trimisă pentru

rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Curții de Apel Suceava sub nr. 2738/39/2006, cu ocazia rejudecării

administrându-se proba cu expertiză topometrică.

Prin decizia nr. 279 din 16

noiembrie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de către reclamanta S.A., care, în esență, a criticat hotărârea pentru

că valoarea despăgubirilor este prea mică, ea afirmând că respectivului teren

de 73 mp i-a crescut valoarea de circulație.

Recursul este nefondat.

Sub aspectul diferenței în suprafață

de 73 mp, corect s-a reținut de către instanța de apel că sunt incidente

dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea 10/2001, restituirea în natură nefiind

posibilă în condițiile în care terenul proprietatea reclamantei este delimitat

de două artere de circulație, care, în timp, și-au mărit perimetrul în

detrimentul proprietăților limitrofe, afectând și suprafața susceptibilă de a

fi restituită în natură reclamantei.

Astfel, corect tribunalul și,

ulterior curtea de apel, au reținut în sarcina Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor

Publice

, sub

imperiul legii vechi, obligația de a acorda despăgubiri în echivalent, constând

în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare

reprezentând contravaloarea suprafeței de 73 mp teren.

Trebuie precizat că, deși

dispozițiile Legii 10/2001 au suferit modificări inclusiv sub acest aspect, nu

împietează asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pronunțate, deoarece,

conform prevederilor art. 16 alin. (3)-(9) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, după centralizarea tuturor documentațiilor depuse de titularii

deciziilor/dispozițiilor, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor urmează să procedeze la analiza dosarelor, verificând

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și, în baza raportului

de evaluare întocmit, va emite titlul de despăgubire până la concurența sumei

reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse.

Deci titlurile de valoare nominală

nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, se

transformă în titluri de despăgubire în condițiile și cu procedura amintită,

fără a se aduce atingere dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin

echivalent, respectiv la despăgubiri.

Constatând că soluția pronunțată

este legală, iar criticile exprimate sunt neîntemeiate, recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de S.A. împotriva deciziei nr. 279 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 mai 2007.