ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5009/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2007, reclamanții I.I.M., S.A.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Botoșani prin Primar și Primăria municipiului Botoșani, anularea dispoziției nr. 4962 din 14 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Botoșani și obligarea pârâților să le restituie suprafața de 3500 mp situați în localitatea Botoșani, în natură sau în echivalent, în cazul imposibilității restituirii bunului în natură. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că bunul menționat, solicitat prin notificarea formulată la data de 12 februarie 2002, a constituit proprietatea antecesorilor lor, S.V. și S.E., fiind preluat abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951, astfel cum rezultă din dispozițiile Cărții de judecată civilă 330 din 1 decembrie 1951 a Judecătoriei Populare Mixte Botoșani.

Întrucât parte din terenul pretins este liber, chiar dacă a fost concesionat unei societăți comerciale, solicită restituirea sa în natură și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul imposibil de restituit. Prin sentința nr. 1857 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea reclamanților și a anulat dispoziția nr. 4962 din 14 iunie 2007 emisă de Primăria municipiului Botoșani. Au fost obligați pârâții să restituie în natură reclamanților suprafețele de teren de 478,125 mp individualizată prin punctele 23 a, 23 b, b și 3 din schița anexă la suplimentul de expertiză aflată la fila 299 dosar, cât și de 597 mp individualizată prin punctele 11, 12, 12 a, 13, 14, 15, 16, 17, 18 în aceeași schiță anexă cât și în schița de la fila 79 dosar ce face parte integrantă din sentință.

A fost obligată primăria să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților pentru restul suprafeței de teren de 2.424,78 mp situată în Botoșani. Prima instanță a reținut, în esență, că terenul solicitat în prezenta procedură, proprietatea antecesorului reclamanților, S.V., a fost preluat de stat în temeiul Decretul nr. 111/1951, fiind în prezent parțial ocupat de blocurile construite pe str. V. nr. A 8 și A 10 și de carosabilul străzii V. De asemenea, pe acest teren există și o cale de acces auto, ce constituie unica modalitate ce ar permite unor mașini de gabarit mare accesul la blocurile ce îngrădesc terenul viran din spatele clădirilor, aflate pe str. V., C.N.

și P.T., aspect ce a fost constatat nemijlocit de instanță cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 30 mai 2008. Terenul menționat (ocupat de blocuri și căi de acces) este traversat de o conductă de alimentare cu apă, aspect de asemenea constatat cu prilejul administrării probei sus menționate. Unicul teren liber ce poate fi restituit în natură este cel indicat în dispozitivul hotărârii, întrucât acesta nu este afectat de construcții ori de lucrări funcționale de utilitate publică. Împrejurarea că pentru suprafața de 478,125 mp a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a centrului vechi a Municipiului Botoșani, în condițiile în care aceasta nu a demarat încă, nu poate face inoperante dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, relativ la celelalte suprafețe de teren restituite în natură (de 597 mp) s-a reținut că existența unui contract de locațiune și a unei lucrări în construcție pe acesta, nu poate împiedica restituirea bunului în natură, atât în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001, cât și a celor prevăzute de art. 10 alin. (2) din aceeași lege. Tribunalul a mai stabilit că nu poate fi restituită în natură suprafața de teren situată între punctele 13 b, G, 12 a și 13 din schița anexă raportului de expertiză, astfel cum au pretins reclamanții, întrucât pe aceasta este edificată calea de acces la garajele situate la parterul blocului A 8 de pe str. V., constatând astfel incidența prevederilor art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 150 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Botoșani prin Primar împotriva susmenționatei hotărâri. A fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri, care a fost schimbată în parte în sensul că au fost obligați pârâții să restituie reclamanților în natură suprafața totală de 1712 mp teren (în loc de 1075,125 mp) dispusă în următoarele două parcele: - S1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 în suprafață de 887 mp identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert M.L; - S10 – 11 – 12 – 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 – 19 – 20 în suprafață de 815 mp identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert M.L.

A fost obligat pârâtul Municipiul Botoșani prin Primar să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanților pentru restul suprafeței de 1798 mp teren, situat în București, (în loc de 2424,875 mp teren). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei. Instanța de apel a reținut, în esență, că poate fi restituită în natură reclamanților, în acord cu principiul stipulat de legea specială de reparație, o suprafață totală de 1702 mp, astfel cum a fost aceasta identificată prin expertiza administrată în apel. S-a apreciat, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, că în pofida faptului că pentru suprafața de 887 mp teren a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a Centrului vechi al Municipiului Botoșani, din moment ce această lucrare nu a fost demarată, terenul menționat poate fi restituit în natură.

De asemenea, s-a conchis că în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001, dar și a celor prevăzute de art. 10 alin. (2) din aceeași lege, corect reținute de prima instanță, poate fi restituită în natură, din suprafața concesionată SC D. SRL Botoșani, o porțiune de 815 mp, teren considerat a fi liber și apreciat a avea această natură, chiar dacă pe acesta sunt în curs lucrări de construire a unui imobil, a căror executare a fost însă sistată la cererea acelorași reclamanți.

Nu au fost primite susținerile pârâtului privind existența pe acest teren a unor lucrări de amenajare în vederea edificării unui bloc de locuințe, susțineri formulate pentru prima dată în apel, justificat de împrejurarea că pârâtul nu a făcut dovada celor afirmate, dovadă ce-i incumbă potrivit art. 1169 C. civ., dar și în raport de conținutul textului art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 la a cărui aplicare se tinde prin invocarea acestei împrejurări, care impune pentru aplicabilitatea sa cerința unor „construcții edificate”. A fost respinsă critica aceluiași pârât referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., care impun obligarea părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă, apreciate ca justificate (cât privește onorariul avocațial) în raport de volumul muncii avocatului și de complexitatea pricinii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții Municipiul Botoșani și Primăria municipiului Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au susținut că în mod greșit a apreciat instanța de apel că suprafața de 815 mp poate fi restituită în natură, întrucât aceasta nu constituie un teren liber în accepțiunea prevederilor Legii nr. 10/2001 fiind ocupat de construcții autorizate din anul 1990 (autorizația de construire nr. 40 din 20 decembrie 1990), anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și a notificării reclamanților.

Chiar dacă nu au fost finalizate, construcțiile fac parte din domeniul privat al municipiului Botoșani, lucrările fiind sistate din lipsă de fonduri și preluate prin procesul-verbal de predare-primire înregistrat sub nr. 18157 din 23 august 2004 a Primăriei municipiului Botoșani. Din suprafața de 1136 mp concesionată prin contractul nr. 2879 din 17 septembrie 2004, doar o parte se suprapune cu vechiul amplasament al proprietății autorilor reclamanților, aspect ce rezultă din procesele-verbale anexe la contractul de concesiune menționat și actele adiționale la acesta. Suprafața de 815 mp identificată prin expertiza efectuată în apel și dispusă a fi restituită prin decizia atacată nu face parte în totalitate din terenul concesionat, ci doar suprafața de 420 mp, care nu poate fi restituită datorită impedimentului sus menționat.

Cât privește suprafața de 887 mp restituită de asemenea prin hotărârea curții de apel, s-a arătat că aceasta face parte din incinta ansamblului de blocuri de locuințe cuprinse în proiectul privind „Reabilitarea Centrului istoric și a zonei pietonale a municipiului Botoșani”, fiind destinată amenajării a două parcări pentru 204 mașini, refacere zonă pietonală, precum și spații verzi (78 mp). S-a susținut că sunt incidente astfel dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul menționat este afectat unei amenajări de utilitate publică strict necesară localității și aprobată în folosul cetățenilor municipiului. Ca urmare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească pentru terenul pretins despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modalitate de reparație solicitată a fi acordată prin recurs.

Recurenții au criticat, de asemenea și cuantumul cheltuielilor de judecată, de 9500 lei, reprezentând onorariu de avocat, considerat a fi exagerat și cu privire la care au solicitat, în aplicațiunea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducerea și stabilirea la un nivel rezonabil și proporțional complexității cauzei și volumului de activitate al apărătorului părții. Prin cererea nr. 11240 din 9 iunie 2010 înregistrată la instanță la data de 14 iunie 2010 (f. 24 dosar recurs), recurenții pârâți Municipiul Botoșani și Primăria municipiului Botoșani au precizat că înțeleg să achieseze parțial la dispozițiile deciziei atacate cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 815 mp, critică ce nu a mai fost susținută, menținându-și recursul cu privire la dispoziția de restituire a suprafeței de 887 mp, afectată, așa cum s-a arătat mai sus unei utilități publice (parcare publică, bordurată și asfaltată).

Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele: Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluat în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Prin urmare, norma menționată, care se constituie o excepție de la principiul restituției in integrum, ce guvernează legea de reparație și de la regula restituirii bunului vizat de normele acestei legi în natură, stipulată de dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, este de strictă interpretare și vizează acele situații excepționale, speciale ce se constituie în impedimente (reale și obiective) la restituirea bunului în natură.

Așadar, nu poate fi asimilat impedimentului la restituire vizat de normele legii speciale orice împrejurare, situație ori pretinsă amenajare a terenului litigios, ci doar cele enumerate de lege, care deși nu este exhaustivă, permite determinarea/stabilirea împrejurărilor avute în vedere de legiuitor drept cauze ce fac imposibilă restituirea în natură, toate acestea având un destinatar comun - deservirea nevoilor comunității. Nu poate fi deci asimilată situațiilor reglementate de legea specială drept excepții la restituire, astfel cum legal a reținut instanța de apel, includerea terenului (în parte) pretins în prezenta procedură într-un program de reabilitare a orașului, în condițiile în care lucrările aprobate în acest scop nu au fost încă demarate (aspect necontestat și consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului - f. 163 dosar fond).

De altfel, chiar în situația în care ar fi fost finalizate această lucrare (parcare bordurată și asfaltată), prin natura sa, aceasta nu poate fi asimilată impedimentului la restituire în accepțiunea normei evocate, dar și pentru că aprobarea și efectuarea sa fiind adoptate după formularea notificării, s-au produs cu încălcarea interdicției prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, considerente ce conduc de asemenea, la reținerea caracterului nefondat al criticilor recurenților. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății, în limitele în care acesta a fost susținut, chestiune căreia i s-a dat eficiență juridică corespunzătoare, consecință a manifestării principiului disponibilității procesuale, urmează a fi respins ca nefondat.

Nu au fost primite nici criticile privind cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate reclamanților, justificat de faptul că, deși încadrat în textul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea se constituie într-o critică de netemeinicie, inadmisibilă în calea de atac dedusă judecății, dar și pentru faptul că la determinarea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să dea eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., corect aplicate în speță, norma art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având caracter dispozitiv și presupunând existența unei disproporții evidente între criteriile reglementate de acest text și cheltuielile de judecată solicitate, ceea ce nu este cazul în speță.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani prin Primar împotriva deciziei nr. 150 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.