ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2010

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin dispoziția nr. 154 din 30 ianuarie 2003, Primăria municipiului Botoșani a respins solicitarea de restituire în natură a terenului în suprafață de 465 mp, formulată de P.G., motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, respectiv pe terenul solicitat sunt edificate blocuri, alei de acces și dotările tehnico-edilitare aferente. Prin aceeași dispoziție, s-a stabilit că solicitantul va beneficia de măsuri reparatorii ce urmează a fi stabilite, conform art. 11 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001. Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamantul P.G.

a solicitat restituirea în natură a terenului ori acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a fost proprietarul terenului în suprafață totală de 2500 mp, situat în orașul Botoșani, dobândit prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 1988 din 3 octombrie 1967; că terenul a fost expropriat în două etape, a doua etapă ducând la deposedarea sa de suprafața de 465 mp, în baza Decretului prezidențial nr. 274/1975; că această din urmă suprafață este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, iar dispoziția prin care i s-a respins solicitarea adresată Primăriei Botoșani i-a fost comunicată împreună cu adresa nr. 12344 din 11 mai 2007 și că terenul în suprafață de 2035 mp, expropriat în prima etapă, i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, conform Ordinului Prefectului județului Botoșani nr. 51 din 31 august 1992, ordin ce a fost ulterior anulat.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșani a respins excepția tardivității contestației invocată de Primăria municipiului Botoșani, reținând că intimata nu a făcut dovada comunicării dispoziției către reclamant. Prin sentința civilă nr. 924 din 5 iunie 2008, Tribunalul Botoșani a admis plângerea formulată de reclamant; a anulat Dispoziției nr. 154/2003 a Primarului municipiului Botoșani și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 465 mp teren, identificat conform raportului de expertiză, reținând că, reclamantul, împreună cu soția sa, în prezent decedată, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2500 mp, situat în Botoșani, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1988/1967; că suprafața de 465 mp teren a fost expropriată în temeiul Decretului prezidențial nr. 274/1975, amplasamentul acestuia fiind identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.

S-a mai reținut, că preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, și că terenul este liber de construcții, astfel că reclamantul este îndreptăți la restituirea sa în natură, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din același act normativ, chiar dacă acesta a făcut obiectul restituirii către alte persoane, considerate a fi îndreptățite la acesta, întrucât nu se poate analiza concursul vocațiilor la restituire a acestor persoane și a reclamantului, acestuia din urmă cuvenindu-i-se suprafața în litigiu, în calitate de proprietar deposedat. Prin decizia civilă nr. 80 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Botoșani și, tot ca nefondată, cererea reclamantului–intimat de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, reținând, în esență, că intervenienții J.A.

și V.G.

au formulat cerere de intervenție în interesul apelantei; că, din actele administrate în cauză, rezultă că terenul în litigiu, aparținând reclamantului și dobândit în anul 1967, a fost arondat, conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare, cu nr. 2; că susținerile reclamantului, privind amplasamentul terenului, s-au dovedit a fi convingătoare și sub aspectul identificării și explicării existenței în vecinătatea terenului solicitat a unei fântâni, susțineri ce nu au fost infirmate în vreun fel de către pârâta-apelantă sau de către intervenienți, fiind confirmate, în ceea ce privește existența acestei fântâni și prin suplimentul la raportul de expertiză topometrică; că vechiul amplasament al terenului aparținând reclamantului coincide cu terenul solicitat a fi restituit în natură, astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.

Faptul că după emiterea dispoziției privind soluționarea notificării reclamantului și până la comunicarea efectivă a acesteia, au fost emise alte două dispoziții prin care a fost restituit terenul în natură altor persoane, în compensare, nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la restituirea proprietății sale. S-a concluzionat, că prima instanță a stabilirea corect situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta Primăria municipiului Botoșani și intervenienții în interesul pârâtei, J.A. și V.G. Pârâta Primăria municipiului Botoșani, prin recursul său, critică decizia pentru nelegalitate, indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea acestora, a arătat că amplasamentul delimitat în planșa întocmită de expert reprezintă amplasamentul terenului ai cărui proprietari sunt J.A., conform Dispoziției nr. 1181 din 17 iunie 2003 și V.G., conform Dispoziției nr. 1754/2007, și nu se suprapune cu fostul amplasament al terenului reclamantului. Ceea ce nu au reținut instanțele de judecată este faptul că, potrivit schiței anexă la Decretul de expropriere nr. 274/1975, terenul în suprafață de 465 mp, ce a aparținut reclamantului P.G., este ocupat de două blocuri de locuințe, și de dotările tehnico-edilitare aferente, și, ca urmare, s-a emis dispoziția contestată, potrivit căreia reclamantul beneficiază de măsuri reparatorii, conform art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.

S-a mai arătat, că și în condițiile în care fostul amplasament al întregului teren ce a aparținut reclamantului ar fi identic cu cel stabilit de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză, instanțele de judecată nu au reținut că pentru o parte de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin Titlul de proprietate nr. 31216/1994. În ceea ce îi privește pe recurenții-intervenienți, deși au declarat recurs separat, se constată că au formulat critici comune, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții-intervenienți formulează aceleași critici ca și recurenta-pârâtă, iar, în plus, arată că reclamantul nu a chemat „în instanță vecinii sau urmașii vecinilor pe care domnia sa îi menționează tocmai pentru a ascunde adevărul despre amplasamentul real al terenului” și că ”niciuna dintre expertize nu a fost făcută cu profesionalism și obiectivitate, acestea având la bază numai declarațiile reclamantului”. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente : Terenul în litigiu, în suprafață de 465 mp, face parte dintr-o suprafață mai mare ce a aparținut în proprietate reclamantului, de 2500 mp și a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 274/1975, în scopul realizării „Ansamblului de locuințe din zona de sud-vest a municipiului Botoșani, subetapa a III-a”.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) se vor aplica în mod corespunzător”. În speță, instanțele au soluționat pricina cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, art. 11 alin. (3), întrucât terenul expropriat de la intimatul-reclamant în suprafață de 465 mp este liber de construcții, conform concluziilor raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni, filele 46-47 și 68 dosar fond.

Că terenul în litigiu este liber în înțelesul Legii nr. 10/2001, rezultă și din faptul că acesta, ulterior emiterii dispoziției contestate, s-a atribuit în compensare intervenienților J.A. și V.G., situație care nu produce nici un fel de consecințe juridice în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, deoarece acesta este îndreptățit la restituirea terenului în litigiu, în natură, în calitatea sa de fost proprietar al acestuia. Critica formulată de recurenți în sensul că intimatului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței în litigiu, în baza Legii nr. 18/1991, prin Ordinul Prefectului nr. 51 din 31 august 1992, este nefondată, deoarece acest titlu a fost anulat ulterior.

Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața 1900 mp teren, din totalul de 2500 mp teren ce a fost expropriat de la acesta. Mai mult, recurenții, deși nu arată expres, invocă incidența în speță a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, însă, această critică este neîntemeiată, deoarece terenul expropriat în a doua etapă în suprafață de 465 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, și, prin urmare, acesta intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Celelalte critici formulate de recurenții-intervenienți privind eventualele neregularități comise de experți cu ocazia întocmirii rapoartelor de expertiză, referitoare la amplasamentul terenului în litigiu, față de poziția procesuală a acestor recurenți, intervenienți-accesorii în interesul recurentei-pârâte Primăria orașului Botoșani și de faptul că aceasta din urmă nu a formulat critici în acest sens prin motivele de recurs, nu vor fi primite și analizate, deoarece intervenienții-accesorii nu se pot prevala de alte apărări decât cele pe care înțelege să le invoce partea în interesul căreia au intervenit în proces. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Botoșani și intervenienții J.A.

și V.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Botoșani și intervenienții J.A. și V.G. împotriva deciziei nr. 80 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.