ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2010

Asupra

recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 154 din 30

ianuarie 2003, Primăria municipiului Botoșani a respins solicitarea de

restituire în natură a terenului în suprafață de 465 mp, formulată de P.G.,

motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren, respectiv pe terenul solicitat sunt edificate blocuri, alei de

acces și dotările tehnico-edilitare aferente.

Prin aceeași dispoziție, s-a

stabilit că solicitantul va beneficia de măsuri reparatorii ce urmează a fi

stabilite, conform art. 11 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani,

reclamantul P.G. a solicitat restituirea în natură a terenului ori acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001.

În motivarea contestației,

reclamantul a arătat că a fost proprietarul terenului în suprafață totală de

2500 mp, situat în orașul Botoșani, dobândit prin cumpărare, conform

contractului autentificat sub nr. 1988 din 3 octombrie 1967; că terenul a fost

expropriat în două etape, a doua etapă ducând la deposedarea sa de suprafața de

465 mp, în baza Decretului prezidențial nr. 274/1975; că această din urmă

suprafață este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, iar dispoziția

prin care i s-a respins solicitarea adresată Primăriei Botoșani i-a fost

comunicată împreună cu adresa nr. 12344 din 11 mai 2007 și că terenul în

suprafață de 2035 mp, expropriat în prima etapă, i-a fost restituit în temeiul

Legii nr. 18/1991, conform Ordinului Prefectului județului Botoșani nr. 51 din

31 august 1992, ordin ce a fost ulterior anulat.

Prin încheierea din 22 noiembrie

2007, Tribunalul Botoșani a respins excepția tardivității contestației invocată

de Primăria municipiului Botoșani, reținând că intimata nu a făcut dovada

comunicării dispoziției către reclamant.

Prin sentința civilă nr. 924 din 5

iunie 2008, Tribunalul Botoșani a admis plângerea formulată de reclamant; a anulat

Dispoziției nr. 154/2003 a Primarului municipiului Botoșani și a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 465 mp teren, identificat conform

raportului de expertiză, reținând că, reclamantul, împreună cu soția sa, în

prezent decedată, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de 2500 mp, situat în Botoșani, în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1988/1967; că suprafața de 465 mp teren

a fost expropriată în temeiul Decretului prezidențial nr. 274/1975,

amplasamentul acestuia fiind identificat prin raportul de expertiză topometrică

efectuat în cauză.

S-a mai reținut, că preluarea

imobilului de către stat a fost abuzivă, conform art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001, și că terenul este liber de construcții, astfel că reclamantul este

îndreptăți la restituirea sa în natură, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din

același act normativ, chiar dacă acesta a făcut obiectul restituirii către alte

persoane, considerate a fi îndreptățite la acesta, întrucât nu se poate analiza

concursul vocațiilor la restituire a acestor persoane și a reclamantului,

acestuia din urmă cuvenindu-i-se suprafața în litigiu, în calitate de

proprietar deposedat.

Prin decizia civilă nr. 80 din 19

mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Botoșani și, tot ca nefondată, cererea reclamantului–intimat de

acordare a cheltuielilor de judecată din apel, reținând, în esență, că

intervenienții J.A. și V.G. au formulat cerere de intervenție în interesul

apelantei; că, din actele administrate în cauză, rezultă că terenul în litigiu,

aparținând reclamantului și dobândit în anul 1967, a fost arondat, conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare, cu nr. 2; că

susținerile reclamantului, privind amplasamentul terenului, s-au dovedit a fi

convingătoare și sub aspectul identificării și explicării existenței în

vecinătatea terenului solicitat a unei fântâni, susțineri ce nu au fost

infirmate în vreun fel de către pârâta-apelantă sau de către intervenienți,

fiind confirmate, în ceea ce privește existența acestei fântâni și prin

suplimentul la raportul de expertiză topometrică; că vechiul amplasament al

terenului aparținând reclamantului coincide cu terenul solicitat a fi restituit

în natură, astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 2 și art. 3

din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute

abuziv în proprietatea statului.

Faptul că după emiterea dispoziției

privind soluționarea notificării reclamantului și până la comunicarea efectivă

a acesteia, au fost emise alte două dispoziții prin care a fost restituit

terenul în natură altor persoane, în compensare, nu poate înlătura

îndreptățirea reclamantului la restituirea proprietății sale.

S-a concluzionat, că prima instanță

a stabilirea corect situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile Legii nr.

10/2001 în cauză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Botoșani și intervenienții în

interesul pârâtei, J.A. și V.G.

Pârâta Primăria municipiului Botoșani,

prin recursul său, critică decizia pentru nelegalitate, indicând ca temei legal

al criticilor formulate art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

acestora, a arătat că amplasamentul delimitat în planșa întocmită de expert

reprezintă amplasamentul terenului ai cărui proprietari sunt J.A., conform

Dispoziției nr. 1181 din 17 iunie 2003 și V.G., conform Dispoziției nr.

1754/2007, și nu se suprapune cu fostul amplasament al terenului reclamantului.

Ceea ce nu au reținut instanțele de

judecată este faptul că, potrivit schiței anexă la Decretul de expropriere nr. 274/1975, terenul în suprafață de 465 mp, ce a aparținut

reclamantului P.G., este ocupat de două blocuri de locuințe, și de dotările

tehnico-edilitare aferente, și, ca urmare, s-a emis dispoziția contestată,

potrivit căreia reclamantul beneficiază de măsuri reparatorii, conform art. 11

alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a

acesteia.

S-a mai arătat, că și în condițiile

în care fostul amplasament al întregului teren ce a aparținut reclamantului ar

fi identic cu cel stabilit de expert în raportul de expertiză întocmit în

cauză, instanțele de judecată nu au reținut că pentru o parte de teren s-a reconstituit

dreptul de proprietate reclamantului prin Titlul de proprietate nr. 31216/1994.

În ceea ce îi privește pe

recurenții-intervenienți, deși au declarat recurs separat, se constată că au

formulat critici comune, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenții-intervenienți formulează aceleași critici ca și recurenta-pârâtă, iar,

în plus, arată că reclamantul nu a chemat „în instanță vecinii sau urmașii

vecinilor pe care domnia sa îi menționează tocmai pentru a ascunde adevărul

despre amplasamentul real al terenului” și că ”niciuna dintre expertize nu a

fost făcută cu profesionalism și obiectivitate, acestea având la bază numai

declarațiile reclamantului”.

Examinând decizia în limita criticilor

formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente :

Terenul în litigiu, în suprafață de

465 mp, face parte dintr-o suprafață mai mare ce a aparținut în proprietate

reclamantului, de 2500 mp și a fost expropriat în temeiul Decretului nr.

274/1975, în scopul realizării „Ansamblului de locuințe din zona de sud-vest a

municipiului Botoșani, subetapa a III-a”.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, republicată, în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) se vor aplica în mod

corespunzător”.

În speță, instanțele au soluționat

pricina cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, art. 11 alin.

(3), întrucât terenul expropriat de la intimatul-reclamant în suprafață de 465 mp

este liber de construcții, conform concluziilor raportului de expertiză și

răspunsului la obiecțiuni, filele 46-47 și 68 dosar fond.

Că terenul în litigiu este liber în

înțelesul Legii nr. 10/2001, rezultă și din faptul că acesta, ulterior emiterii

dispoziției contestate, s-a atribuit în compensare intervenienților J.A. și V.G.,

situație care nu produce nici un fel de consecințe juridice în ceea ce îl

privește pe intimatul-reclamant, deoarece acesta este îndreptățit la

restituirea terenului în litigiu, în natură, în calitatea sa de fost proprietar

al acestuia.

Critica formulată de recurenți în

sensul că intimatului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra suprafeței în litigiu, în baza Legii nr. 18/1991, prin Ordinul

Prefectului nr. 51 din 31 august 1992, este nefondată, deoarece acest titlu a

fost anulat ulterior.

Reclamantului i s-a reconstituit

dreptul de proprietate numai pentru suprafața 1900 mp teren, din totalul de

2500 mp teren ce a fost expropriat de la acesta.

Mai mult, recurenții, deși nu arată

expres, invocă incidența în speță a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001,

însă, această critică este neîntemeiată, deoarece terenul expropriat în a doua

etapă în suprafață de 465 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, și,

prin urmare, acesta intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Celelalte critici formulate de recurenții-intervenienți

privind eventualele neregularități comise de experți cu ocazia întocmirii

rapoartelor de expertiză, referitoare la amplasamentul terenului în litigiu,

față de poziția procesuală a acestor recurenți, intervenienți-accesorii în

interesul recurentei-pârâte Primăria orașului Botoșani și de faptul că aceasta

din urmă nu a formulat critici în acest sens prin motivele de recurs, nu vor fi

primite și analizate, deoarece intervenienții-accesorii nu se pot prevala de

alte apărări decât cele pe care înțelege să le invoce partea în interesul

căreia au intervenit în proces.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile

declarate de pârâta Primăria municipiului Botoșani și intervenienții J.A. și V.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Botoșani

și intervenienții J.A. și V.G. împotriva deciziei nr. 80 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2010.