ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6323/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 7 ianuarie 2005 reclamanta M.E. a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului

Botoșani și Primăria municipiului Botoșani solicitând acordarea de despăgubiri

bănești pentru fosta proprietate a autorilor ei M.G.D. și M.F., constând în

casă de locuit cu anexe și terenul aferent în suprafață de 5.293 mp.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul în discuție a fost expropriat prin Decretul nr. 136/1978, că

a adresat notificare Prefecturii județului Botoșani care a direcționat-o către

Primăria municipiului Botoșani, de la care însă nu a primit nici un răspuns. A

mai susținut că terenul expropriat poate fi restituit în natură.

La termenul de judecată din data de

10 martie 2005 a fost introdus în cauză în calitate de reclamant M.C.S.

Prin sentința civilă nr. 561 din 5

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a admis în parte acțiunea în

sensul că a fost obligat primarul municipiului Botoșani să emită în favoarea

reclamanților dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru

imobilul teren în suprafață de 3800 mp, cu casă de locuit și anexe gospodărești

(demolate) și să o înainteze, împreună cu notificarea și documentația aferentă,

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin Decretul nr. 136/1978 s-a expropriat imobilul proprietatea

autorilor reclamanților compus din casă de locuit cu anexe și terenul aferent

în suprafață de 3800 mp, situat, la acea vreme, în Botoșani, expropriere cu

plata unei despăgubiri de 48.276 lei. S-a mai reținut că respectivele

construcții au fost integral demolate iar terenul în suprafață de 3800 mp și nu

de 5293 mp cum au susținut reclamanții, nu este restituibil în natură, astfel

că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) raportat la art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții și Primăria municipiului Botoșani, prin primar.

În dezvoltarea motivelor de apel

reclamanții au susținut că suprafața reală a terenului expropriat de la autorii

lor a fost de 5393 mp și că instanța de fond a ignorat concluziile expertizei

topo, potrivit cărora parcela de 2.052,20 mp teren poate fi restituită în

natură, fiind liberă de construcții.

Apelanta pârâtă a precizat în

motivarea apelului că nu contestă măsura reparatorie dispusă de instanță, însă

în cauză era necesară identificarea corectă a terenului în discuție în sensul

obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.

Prin decizia civilă nr. 286 din 27

noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, au fost

respinse ca nefondate ambele apeluri.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că reclamanții nu au produs dovezi privind întinderea terenului,

contrare decretului de expropriere potrivit căruia suprafața acestuia este de

3800 mp. S-a mai reținut că terenul pretins de reclamanți a fi restituit în

natură constituie spațiu verde cu trotuar limitrof, carosabil, parcare și

spațiu verde între blocurile de locuințe, ba mai mult, potrivit suplimentului

de expertiză efectuat în apel și necontestat de reclamanți, suprafața de 432 mp

identificată la fond ca fiind liberă de construcții nu coincide vechiului

amplasament al terenului autorilor reclamanților.

Referitor la apelul declarat de

pârâtă s-a reținut că acesta nu tinde la schimbarea sentinței.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, conform prevederilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că instanțele nu au ținut seama că potrivit raportului

de expertiză efectuat de expertul cadastral, suprafața de 2.052,20 mp teren

poate fi restituită în natură nefiind ocupată cu construcții, pentru diferența

de teren și pentru construcții fiind aplicabile prevederile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Ulterior, prin concluziile scrise

depuse la dosar la data de 2 octombrie 2007, recurenții-reclamanți au invocat

drept temei legal al recursului prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul

considerentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate,

prevăzându-se proceduri exprese, diferențiate în raport cu particularitățile

specifice.

Astfel, acest text distinge între

situația în care au fost executate lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea și situația în care lucrările respective nu au fost executate,

prin alin. (2) al art. 11 prevăzându-se expres că în cazul în care

construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se

restituie în natură.

Rezultă deci, că esențial în

aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul

exproprierii a fost atins, iar pe de altă parte, dacă imobilul expropriat, în

totalitate sau parțial, este liber și neafectat de utilități publice.

În speță, prin Decretul nr. 136/1978

s-a expropriat de la autorul reclamanților suprafața de 3800 mp, împreună cu

alte terenuri aparținând altor proprietari, pentru realizarea ansamblului de locuințe

„Primăverii”.

Construcțiile aflate pe teren au

fost demolate integral, iar în prezent terenul nu este liber ci afectat de

detalii de sistematizare respectiv este ocupat de blocuri de locuințe, străzi,

parcaje, rețele edilitare, trotuare, spațiu verde.

Aceste constatări ale expertului

care a efectuat expertiza în dosarul de fond f. 119, au fost reținute și, prin

suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel; mai mult, prin acest

raport, f. 34 apel, s-a precizat că suprafața de 432 mp despre care reclamanții

au pretins că poate fi restituită în natură, în prezent spațiu verde, nu

aparține autorului reclamanților ci altor foști proprietari de terenuri în

zonă.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat,

nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate de

către recurenți; decizia recurată este temeinic motivată, cuprinzând motivele

pe care se sprijină și nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ca atare, Înalta Curte urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de M.E. și M.C.S. împotriva deciziei nr. 286 din 27 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.