ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6323/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 7 ianuarie 2005 reclamanta M.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului Botoșani și Primăria municipiului Botoșani solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru fosta proprietate a autorilor ei M.G.D. și M.F., constând în casă de locuit cu anexe și terenul aferent în suprafață de 5.293 mp. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în discuție a fost expropriat prin Decretul nr. 136/1978, că a adresat notificare Prefecturii județului Botoșani care a direcționat-o către Primăria municipiului Botoșani, de la care însă nu a primit nici un răspuns.

A mai susținut că terenul expropriat poate fi restituit în natură. La termenul de judecată din data de 10 martie 2005 a fost introdus în cauză în calitate de reclamant M.C.S. Prin sentința civilă nr. 561 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a admis în parte acțiunea în sensul că a fost obligat primarul municipiului Botoșani să emită în favoarea reclamanților dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 3800 mp, cu casă de locuit și anexe gospodărești (demolate) și să o înainteze, împreună cu notificarea și documentația aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decretul nr. 136/1978 s-a expropriat imobilul proprietatea autorilor reclamanților compus din casă de locuit cu anexe și terenul aferent în suprafață de 3800 mp, situat, la acea vreme, în Botoșani, expropriere cu plata unei despăgubiri de 48.276 lei.

S-a mai reținut că respectivele construcții au fost integral demolate iar terenul în suprafață de 3800 mp și nu de 5293 mp cum au susținut reclamanții, nu este restituibil în natură, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) raportat la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și Primăria municipiului Botoșani, prin primar. În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții au susținut că suprafața reală a terenului expropriat de la autorii lor a fost de 5393 mp și că instanța de fond a ignorat concluziile expertizei topo, potrivit cărora parcela de 2.052,20 mp teren poate fi restituită în natură, fiind liberă de construcții.

Apelanta pârâtă a precizat în motivarea apelului că nu contestă măsura reparatorie dispusă de instanță, însă în cauză era necesară identificarea corectă a terenului în discuție în sensul obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză. Prin decizia civilă nr. 286 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri. În motivarea acestei decizii s-a reținut că reclamanții nu au produs dovezi privind întinderea terenului, contrare decretului de expropriere potrivit căruia suprafața acestuia este de 3800 mp.

S-a mai reținut că terenul pretins de reclamanți a fi restituit în natură constituie spațiu verde cu trotuar limitrof, carosabil, parcare și spațiu verde între blocurile de locuințe, ba mai mult, potrivit suplimentului de expertiză efectuat în apel și necontestat de reclamanți, suprafața de 432 mp identificată la fond ca fiind liberă de construcții nu coincide vechiului amplasament al terenului autorilor reclamanților. Referitor la apelul declarat de pârâtă s-a reținut că acesta nu tinde la schimbarea sentinței. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform prevederilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că instanțele nu au ținut seama că potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul cadastral, suprafața de 2.052,20 mp teren poate fi restituită în natură nefiind ocupată cu construcții, pentru diferența de teren și pentru construcții fiind aplicabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 2 octombrie 2007, recurenții-reclamanți au invocat drept temei legal al recursului prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri exprese, diferențiate în raport cu particularitățile specifice. Astfel, acest text distinge între situația în care au fost executate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și situația în care lucrările respective nu au fost executate, prin alin. (2) al art. 11 prevăzându-se expres că în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură. Rezultă deci, că esențial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, iar pe de altă parte, dacă imobilul expropriat, în totalitate sau parțial, este liber și neafectat de utilități publice.

În speță, prin Decretul nr. 136/1978 s-a expropriat de la autorul reclamanților suprafața de 3800 mp, împreună cu alte terenuri aparținând altor proprietari, pentru realizarea ansamblului de locuințe „Primăverii”. Construcțiile aflate pe teren au fost demolate integral, iar în prezent terenul nu este liber ci afectat de detalii de sistematizare respectiv este ocupat de blocuri de locuințe, străzi, parcaje, rețele edilitare, trotuare, spațiu verde. Aceste constatări ale expertului care a efectuat expertiza în dosarul de fond f. 119, au fost reținute și, prin suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel; mai mult, prin acest raport, f. 34 apel, s-a precizat că suprafața de 432 mp despre care reclamanții au pretins că poate fi restituită în natură, în prezent spațiu verde, nu aparține autorului reclamanților ci altor foști proprietari de terenuri în zonă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate de către recurenți; decizia recurată este temeinic motivată, cuprinzând motivele pe care se sprijină și nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Ca atare, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.E. și M.C.S. împotriva deciziei nr. 286 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.