ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4193/2007

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1305 din 20 septembrie 2006, Tribunalul

Botoșani a admis în parte plângerea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de

reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Botoșani și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat dispoziția nr. 1721 din 12 mai 2005, emisă de primarul

municipiului Botoșani și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2.097

mp teren intravilan, identificat în planul de situație anexă la raportul de expertiză

prin punctele 11,12,13,14,15,16,17,67,41,47,21.

A respins ca rămasă fără obiect, prin emiterea dispoziției primarului

municipiului Botoșani nr. 1084 din 31 martie 2006, plângerea ce vizează

acordarea de despăgubiri pentru imobilul-clădire, situat în Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a contestat legalitatea dispoziției nr. 1721

din 12 mai 2005, emisă de Primarul municipiului Botoșani și a solicitat în

contradictoriu și cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

restituirea în natură a suprafeței de 2097 mp teren situat în municipiul

Botoșani, împreună cu acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru casa

demolată.

Tribunalul a mai reținut că, prin actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 268 din 18 februarie 1913 de Tribunalul județului

Botoșani, M.C.B.C. a dobândit în proprietate imobilul „casă cu loc și

atenanse", situată în str. L., colț cu C.N. din municipiul Botoșani, cu o

suprafață totală de circa 3000 mp teren.

Imobilul construcție a trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 92/1950, iar terenul aferent a constituit obiectul Decretului de

expropriere nr. 137 din 19 mai 1987, parte din acesta, în suprafață de 2097 mp,

fiind identificat în raportul de expertiză topografică.

M.C. a avut ca fiică pe B.E., care a avut ca fiică pe E.A., căsătorită

G., pe care o moștenește direct, ca descendent de gradul

I

reclamanta G.A., conform certificatului de moștenitor nr. 449 din 19

noiembrie 1997.

Având în vedere că, pe de o parte, reclamanta a primit teren în

compensare în echivalent, conform dispoziției nr. 8034 din 31 mai 2004 și nr.

5650 din 25 septembrie 2002 rămânând neacoperit teren în suprafață de 2097 mp,

iar, pe de altă parte, terenul respectiv, identificat în schița anexă la

raportul de expertiză este restituibil în natură, conform art. 10 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului

solicitat.

În ceea ce privește imobilele construcții pentru care reclamanta este

îndrituită la măsuri reparatorii, tribunalul a constatat că plângerea acesteia

a rămas fără obiect, câtă vreme construcțiile fiind demolate, s-a emis

dispoziția nr. 1084 din 31 martie 2006 de propunere de acordare de despăgubiri

în condițiile nou introduse prin Legea nr. 247/2005.

Apelul declarat de Primăria municipiului Botoșani a fost respins prin

decizia civilă nr. 4 din 10 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava.

Curtea de apel a constatat că, din raportul de expertiză, a rezultat că

pe terenul în suprafață de 2097 mp, se află două construcții notate CI și C2,

care însumează o suprafață construită de 450 mp teren. Prezentând detaliat

aceste construcții, expertul a arătat că este vorba despre două blocuri aflate

în stadii diferite de execuție, respectiv CI este doar în fază de fundație, iar

C2 este doar în fază de construcție a structurii de rezistență a parterului,

fiind turnat și planșeul.

Din autorizația de construire nr. 374 din 25 august 1995 rezultă că

aceasta a fost valabilă doar 12 luni de la data eliberării ei, prevăzându-se

expres că nerespectarea prevederilor autorizației atrage pierderea

valabilității acesteia. De asemenea, în cuprinsul autorizației s-a prevăzut un

termen de execuție a lucrărilor ce nu putea depăși 18 luni.

De la data emiterii autorizației, 25 august 1995, și până în prezent

s-au executat doar lucrările evidențiate de expert și expuse mai sus, orice

activitate cu privire la cele două „construcții" fiind sistată din anul

1996.

Cum reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la restituire și

în condițiile în care lucrările de construcție au fost abandonate de mai bine

de 10 ani, apelul a fost respins ca ne fundat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria

municipiului Botoșani.

Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că suprafața de 2097 mp teren nu

poate fi restituită în natură, deoarece pe aceasta se află 2 construcții în

faze diferite de execuție.

Prin H.G. nr. 1070/2004, s-a aprobat trecerea imobilului din domeniul

privat al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în

domeniul privat al municipiului Botoșani și în administrarea Consiliului local

al municipiului Botoșani, iar blocurile sunt incluse ca obiective de investiții

ale ANL.

Soluția instanței de apel a încălcat dispozițiile art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, care prevăd că pentru suprafața ocupată de construcții noi,

cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Terenul solicitat de reclamantă, așa cum au reținut ambele instanțe, a

fost expropriat prin Decretul nr. 137 din 19 mai 1987. In această situație,

regimul juridic al imobilului, teren este guvernat de dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 10/2007.

Or, potrivit alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 10/2001, în cazul în

care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se

restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent iar potrivit alin. (3), în

cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase

liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Prin urmare, conform acestor dispoziții legale, interpretate coroborat,

în situația terenurilor ocupate de construcții demolate după data preluării,

persoana îndreptățită are dreptul la restituirea în natură atunci când

construcțiile noi nu au fost edificate în condițiile art. 11 alin. (3) din

legea nr. 10/2001.

Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut

instanța de apel, pe terenul reclamantului s-a început în anul 1995 construcția

a două blocuri, în baza autorizației de construcție eliberată la 25 august

1995, care prevedea că durata de executare a lucrărilor nu putea depăși 18

luni, dar lucrările au fost abandonate.

În această situație, nefăcându-se dovada că ar exista construcții

autorizate sau că terenul ar fi grevat de lucrări de utilitate publică ori

servituti, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11

alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, în cauză este lipsit de relevanță faptul că imobilul a

primit regimul juridic de bun proprietate privată a municipiului Botoșani nu

prezintă nici o relevanță din punctul de vedere al aplicării Legii nr. 10/2001,

care nu face nici o distincție după cum bunul este în domeniul public sau

privat.

Obiectul de reglementare al legii speciale se regăsește în dispozițiile

de strictă interpretare ale art. 2 din Legea nr. 10/2001 și vizează doar

bunurile care, în înțelesul legii, au fost preluate în mod abuziv. Nici o

prevedere a legii nu exclude de la restituire bunurile care se află în domeniul

privat al localităților.

Prin urmare, recursul pârâtei se va privi ca nefondat și, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

Față de dispozițiile art. 272 C. proc. civ., recurenta va fi obligată

la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Botoșani împotriva deciziei

nr. 4 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Obligă

recurenta la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă G.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.