ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2249/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 4 iulie 2002, reclamantul Ciobanu Grigore a

chemat în judecată Primăria Municipiului Botoșani, Prefectura județului

Botoșani, A.V.A.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

dispoziției nr. 4119 din 4 iunie 2002 emisă de Primăria municipiului Botoșani

și restituirea în proprietate a suprafeței de 3330 mp teren situat în

Municipiul Botoșani iar dacă nu este posibil acordarea de despăgubiri bănești

în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, deoarece acest teren i-a fost

expropriat și nu i-a fost acordată o justă despăgubire de către Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 961 din 1

iunie 2005, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea reclamantului și a obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i acorde despăgubiri

în echivalent reclamantului constând în titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul privatizării, în valoare totală de 4.116.821.390 lei,

reprezentând contravaloarea suprafeței de 3330 mp teren expropriat și care nu

mai poate fi restituit în natură.

Prin aceeași sentință s-a respins

acțiunea reclamantului împotriva pârâților Primăria Municipiului Botoșani, Prefectura

Botoșani și A.V.A.S.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond a reținut că reclamantul a deținut în proprietate, începând cu anul 1960,

suprafața de 3330 mp teren, în Botoșani; că prin decretul nr. 396/1977 i-a fost

expropriat acest teren acordându-i despăgubiri în valoare de 7.492 lei, că

terenul este în prezent ocupat cu blocuri de locuințe și o parte a unui parc

public și nu poate fi restituit în natură și că valoarea actuală a terenului,

după scăderea despăgubirilor primite, este de 4.116.821.390 lei.

S-a mai reținut că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (6), (7), art. 11 alin.

(4) și (8), art. 34 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 și că pârâții Prefectura

județului Botoșani, Primăria Municipiului Botoșani și A.V.A.S. București nu pot

fi obligați la despăgubiri, motiv pentru care se va respinge acțiunea

reclamantului împotriva acestora.

Instanța de fond a înlăturat

pretenția reclamantului de a fi despăgubit tot cu teren, în baza art. 27 din

Tratatul încheiat de România cu Puterile Aliate, în anul 1947, cu motivarea că

acest text se referă la terenurile confiscate în timpul celui de-al doilea

război mondial.

Prin decizia civilă nr. 91 din 18

mai 2006, Curtea de Apel Suceava, a respins apelurile declarate de reclamant și

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin

D.G.F.P. Botoșani.

În motivarea hotărârii, instanța de

apel a reținut cu privire la apelul reclamantului că obligația guvernului român

de a despăgubi pe cetățenii români pentru terenurile acestora rămase pe

teritoriul unui alt stat semnatar potrivit art. 27 alin. (3) din Tratatul de

Pace între Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947 la Paris,

constituie fundamentul dispozițiilor raportării cuprinse în Legea nr. 290/2003

de care acesta poate uza, că întreg terenul revendicat este ocupat de amenajări

cu caracter public deci nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a

putea fi restituit, deci și suprafața de 2.506,35 mp identificat între reperele

1, 2, 3, 4 în schița anexă a raportului de expertiză și astfel în mod corect

s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de

teren revendicată.

Cu privire la apelul pârâtului s-a

susținut că nu poate fi vorba de încălcarea dreptului său la apărare, datorită

necomunicării expertizei și înscrisurilor depuse de reclamant, deoarece din

dosar rezultă că i-a fost comunicat raportul de expertiză conform dispozițiilor

instanței, că și-a formulat apărarea prin întâmpinarea depusă la acțiunea reclamantului.

Referitor la critica adusă valorii

acordate, ca fiind dublă față de valoarea stabilită de primărie, nici această

critică nu poate fi reținută deoarece, această valoare nu a fost contestată la

fond iar în apel nu s-a solicitat o nouă expertiză.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de apel au declarat recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Botoșani.

În susținerea recursului întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat că

decretul de expropriere nu reprezintă un titlu valabil, că regula în materia

Legii nr. 10/2001 o constituie restituirea în natură, excepția reprezentând-o

acordarea despăgubirilor, că în mod greșit s-a considerat că nu sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, că instanța nu a avut rol

activ în verificarea valabilității decretului de expropriere și că în mod

greșit s-au interpretat și aplicat dispozițiile Tratatului de Pace de la Paris.

La rândul său, pârâtul, în recursul

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut că hotărârea

atacată nu este legală și temeinică deoarece nu s-au avut în vedere

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor Metodologice de aplicare unitară

a acestei legi, că nu i-au fost comunicate acțiunea reclamantului și raportul

de expertiză și că nu s-a ținut cont de faptul că prin Legea nr. 247/2005,

Ministerul Finanțelor Publice nu mai este abilitat să emită titluri de valoare.

Ambele recursuri vor fi admise

pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul

reclamantului.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă într-adevăr că o suprafață de 1.850,7 mp teren

este liber de construcții, situat în Parcul Curcubeului delimitat prin punctele

1, 3, 4, 5 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat la instanța

de fond (fila 104).

La fila 123, în același dosar de

fond, expertul inginer D.F. a formulat precizări la raportul de expertiză

arătând că suprafața corectă liberă de construcții din suprafața totală de

3.330 mp, suprafață liberă de construcții este de 2.506,35 mp, delimitată prin

punctele 1, 2, 3, 4 în schița anexă la precizări (fila 124).

În suplimentul la raportul de

expertiză (fila 157) s-a precizat că valoarea totală a terenului este de 4.168.077.750

lei.

La filele 199-200, dosar fond, se

află răspunsul la obiecțiunile formulate la precizările la raportul de

expertiză, prin care se arată că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a

strecurat o eroare materială în ceea ce privește identificarea,

individualizarea și delimitarea suprafeței de 3.330 mp și că suprafețele

corecte și delimitarea lor sunt punctele 1, 2, 3, 4, 5, (teren conturat în

galben) pentru suprafața de 2506,65 mp, teren liber de construcție situat în

P.C. și punctele 5, 6, 7, 1 pentru suprafața de 823,65 mp (culoarea verde) din

totalul suprafeței expropriate.

Din toată această prezentare a

terenului revendicat, în raportul de expertiză tehnică, nu rezultă dacă terenul

liber de construcții este afectat de utilități publice, dacă între teren și

ansamblul de locuințe se poate constitui o servitute de trecere, dacă suprafața

solicitată în schimbul terenului acoperit de 823,65 mp este afectată de

utilități publice.

Față de toate acestea se impune

suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice cu aceste

obiective pentru a se identifica corect suprafața de teren solicitată de

reclamant inclusiv cu vecinătățile acestuia precum și pentru a se aprecia dacă

acesta este sau nu un teren liber în sensul art. 11 din Legea nr. 10/0201.

Se va admite și recursul declarat de

pârât urmând ca instanța de apel cu ocazia rejudecării apelurilor să aibă în

vedere motivele de recurs ca apărări de fond.

În concluzie în raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi admise și se va

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantul C.G. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de D.G.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Botoșani împotriva deciziei civile nr. 91

din 18 mai 2006 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de

reclamant și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva

sentinței nr. 961 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.