ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2249/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2249/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul
Tribunalului Botoșani la data de 4 iulie 2002, reclamantul Ciobanu Grigore a
chemat în judecată Primăria Municipiului Botoșani, Prefectura județului
Botoșani, A.V.A.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea
dispoziției nr. 4119 din 4 iunie 2002 emisă de Primăria municipiului Botoșani
și restituirea în proprietate a suprafeței de 3330 mp teren situat în
Municipiul Botoșani iar dacă nu este posibil acordarea de despăgubiri bănești
în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, deoarece acest teren i-a fost
expropriat și nu i-a fost acordată o justă despăgubire de către Statul Român.
Prin sentința civilă nr. 961 din 1
iunie 2005, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea reclamantului și a obligat
pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i acorde despăgubiri
în echivalent reclamantului constând în titluri de valoare nominală folosite
exclusiv în procesul privatizării, în valoare totală de 4.116.821.390 lei,
reprezentând contravaloarea suprafeței de 3330 mp teren expropriat și care nu
mai poate fi restituit în natură.
Prin aceeași sentință s-a respins
acțiunea reclamantului împotriva pârâților Primăria Municipiului Botoșani, Prefectura
Botoșani și A.V.A.S.
În motivarea hotărârii, instanța de
fond a reținut că reclamantul a deținut în proprietate, începând cu anul 1960,
suprafața de 3330 mp teren, în Botoșani; că prin decretul nr. 396/1977 i-a fost
expropriat acest teren acordându-i despăgubiri în valoare de 7.492 lei, că
terenul este în prezent ocupat cu blocuri de locuințe și o parte a unui parc
public și nu poate fi restituit în natură și că valoarea actuală a terenului,
după scăderea despăgubirilor primite, este de 4.116.821.390 lei.
S-a mai reținut că în cauză sunt
aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (6), (7), art. 11 alin.
(4) și (8), art. 34 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 și că pârâții Prefectura
județului Botoșani, Primăria Municipiului Botoșani și A.V.A.S. București nu pot
fi obligați la despăgubiri, motiv pentru care se va respinge acțiunea
reclamantului împotriva acestora.
Instanța de fond a înlăturat
pretenția reclamantului de a fi despăgubit tot cu teren, în baza art. 27 din
Tratatul încheiat de România cu Puterile Aliate, în anul 1947, cu motivarea că
acest text se referă la terenurile confiscate în timpul celui de-al doilea
război mondial.
Prin decizia civilă nr. 91 din 18
mai 2006, Curtea de Apel Suceava, a respins apelurile declarate de reclamant și
de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin
D.G.F.P. Botoșani.
În motivarea hotărârii, instanța de
apel a reținut cu privire la apelul reclamantului că obligația guvernului român
de a despăgubi pe cetățenii români pentru terenurile acestora rămase pe
teritoriul unui alt stat semnatar potrivit art. 27 alin. (3) din Tratatul de
Pace între Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947 la Paris,
constituie fundamentul dispozițiilor raportării cuprinse în Legea nr. 290/2003
de care acesta poate uza, că întreg terenul revendicat este ocupat de amenajări
cu caracter public deci nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a
putea fi restituit, deci și suprafața de 2.506,35 mp identificat între reperele
1, 2, 3, 4 în schița anexă a raportului de expertiză și astfel în mod corect
s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de
teren revendicată.
Cu privire la apelul pârâtului s-a
susținut că nu poate fi vorba de încălcarea dreptului său la apărare, datorită
necomunicării expertizei și înscrisurilor depuse de reclamant, deoarece din
dosar rezultă că i-a fost comunicat raportul de expertiză conform dispozițiilor
instanței, că și-a formulat apărarea prin întâmpinarea depusă la acțiunea reclamantului.
Referitor la critica adusă valorii
acordate, ca fiind dublă față de valoarea stabilită de primărie, nici această
critică nu poate fi reținută deoarece, această valoare nu a fost contestată la
fond iar în apel nu s-a solicitat o nouă expertiză.
Împotriva hotărârii pronunțate de
instanța de apel au declarat recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Botoșani.
În susținerea recursului întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat că
decretul de expropriere nu reprezintă un titlu valabil, că regula în materia
Legii nr. 10/2001 o constituie restituirea în natură, excepția reprezentând-o
acordarea despăgubirilor, că în mod greșit s-a considerat că nu sunt incidente
în cauză dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, că instanța nu a avut rol
activ în verificarea valabilității decretului de expropriere și că în mod
greșit s-au interpretat și aplicat dispozițiile Tratatului de Pace de la Paris.
La rândul său, pârâtul, în recursul
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut că hotărârea
atacată nu este legală și temeinică deoarece nu s-au avut în vedere
dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor Metodologice de aplicare unitară
a acestei legi, că nu i-au fost comunicate acțiunea reclamantului și raportul
de expertiză și că nu s-a ținut cont de faptul că prin Legea nr. 247/2005,
Ministerul Finanțelor Publice nu mai este abilitat să emită titluri de valoare.
Ambele recursuri vor fi admise
pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul
reclamantului.
Din verificarea actelor și
lucrărilor dosarului rezultă într-adevăr că o suprafață de 1.850,7 mp teren
este liber de construcții, situat în Parcul Curcubeului delimitat prin punctele
1, 3, 4, 5 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat la instanța
de fond (fila 104).
La fila 123, în același dosar de
fond, expertul inginer D.F. a formulat precizări la raportul de expertiză
arătând că suprafața corectă liberă de construcții din suprafața totală de
3.330 mp, suprafață liberă de construcții este de 2.506,35 mp, delimitată prin
punctele 1, 2, 3, 4 în schița anexă la precizări (fila 124).
În suplimentul la raportul de
expertiză (fila 157) s-a precizat că valoarea totală a terenului este de 4.168.077.750
lei.
La filele 199-200, dosar fond, se
află răspunsul la obiecțiunile formulate la precizările la raportul de
expertiză, prin care se arată că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a
strecurat o eroare materială în ceea ce privește identificarea,
individualizarea și delimitarea suprafeței de 3.330 mp și că suprafețele
corecte și delimitarea lor sunt punctele 1, 2, 3, 4, 5, (teren conturat în
galben) pentru suprafața de 2506,65 mp, teren liber de construcție situat în
P.C. și punctele 5, 6, 7, 1 pentru suprafața de 823,65 mp (culoarea verde) din
totalul suprafeței expropriate.
Din toată această prezentare a
terenului revendicat, în raportul de expertiză tehnică, nu rezultă dacă terenul
liber de construcții este afectat de utilități publice, dacă între teren și
ansamblul de locuințe se poate constitui o servitute de trecere, dacă suprafața
solicitată în schimbul terenului acoperit de 823,65 mp este afectată de
utilități publice.
Față de toate acestea se impune
suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice cu aceste
obiective pentru a se identifica corect suprafața de teren solicitată de
reclamant inclusiv cu vecinătățile acestuia precum și pentru a se aprecia dacă
acesta este sau nu un teren liber în sensul art. 11 din Legea nr. 10/0201.
Se va admite și recursul declarat de
pârât urmând ca instanța de apel cu ocazia rejudecării apelurilor să aibă în
vedere motivele de recurs ca apărări de fond.
În concluzie în raport de
dispozițiile art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi admise și se va
trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de
reclamantul C.G. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat
de D.G.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Botoșani împotriva deciziei civile nr. 91
din 18 mai 2006 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată și trimite
cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de
reclamant și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva
sentinței nr. 961 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.