ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3617/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3617/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 13911 la data de 21 iulie
2003, reclamanta B.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL,
instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului
de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat între pârâtă și A.P.A.P.S., în
procesul de privatizare.
În susținerea pretențiilor
deduse judecății reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a foștilor
proprietari ai imobilului în litigiu, calitate confirmată prin sentința
Judecătoriei Buftea nr. 90 din 16 ianuarie 2001, rămasă definitivă și
irevocabilă.
Reclamanta a arătat în
continuare că, potrivit Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate solicita
măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele preluate
abuziv, categorie în care este inclus și imobilul proprietatea reclamantei ce a
fost preluat fără titlu în baza H.C.M. nr. 308/1953.
La termenul de judecată de
la 8 aprilie 2004 reclamanta a cerut introducerea în cauză și a A.P.A.P.S., în
calitate de pârâtă și a solicitat constatarea nulității absolute a contractului
de vânzare-cumpărare nr. 163 din 28 aprilie 1995 încheiat între F.P.S. (A.V.A.S.)
și R.P. și nr. 268 din 15 iunie 1993 încheiat între F.P.P. IV MUNTENIA și R.P.
Tribunalul București, prin
sentința nr. 13226 din 2 decembrie 2004, a respins excepția insuficientei
timbrări a recursului, ca neîntemeiată, a respins excepția nulității cererii de
chemare în judecată și a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând
acțiunea astfel cum a fost precizată, ca fiind introdusă de o persoană fără
calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut în esență, că reclamanta nu justifică interesul său și
nici legitimarea procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității
absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni sus-evocate, prin
acestea nefiind transmis dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă,
privatizarea efectuându-se prin transferul de proprietate a acțiunilor ce au
aparținut F.P.S., respectiv F.P.P., nu asupra bunurilor imobile din patrimoniul
societății comerciale privatizate.
Împotriva sentinței primei
instanțe au formulat apeluri reclamanta B.R. și pârâta SC R.C. Voluntari.
Reclamanta a arătat în
motivele de apel că motivul de nulitate este frauda la lege și că are interes
personal, actual și legitim întrucât prin privatizarea societății pârâte devin
incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce permit numai acordarea
măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pârâta SC R.C. SA în
susținerea apelului propriu, a arătat că prima instanță a omis a se pronunța pe
excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind o excepție dirimantă
și cu prioritate față de excepția lipsei calității procesuale active.
Curtea de Apel București,
prin decizia nr. 700 din 27 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de reclamanta B.R. și de pârâta SC R.C. SA.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
- Referitor la apelul
formulat de reclamantă, a considerat că transferul acțiunilor are ca efect doar
schimbarea titularului acestora, neavând un impact asupra imobilului în
legătură cu care reclamanta pretinde un drept al său de proprietate, pe de o
parte și, pe de altă parte, a constatat inexistența interesului reclamantei ca
o condiție a legitimării sale procesuale active.
- Privitor la apelul
declarat de pârâta SC R.C. SA, a apreciat că atât excepția lipsei calității
procesuale active cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune
sunt excepții dirimante, ambele făcând de prisos, în caz de admitere,
cercetarea fondului și mai mult, numai după verificarea cadrului procesual se
poate examina excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Împotriva deciziei
pronunțată în apel au declarat recursuri atât reclamanta B.R. cât și pârâta SC R.C.
SA.
Recurenta-reclamantă a
invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acesteia că acțiunea poate fi
promovată de orice persoană care justifică un interes, că, prin privatizarea
societății deținătoare, în mod implicit se schimbă modul de soluționare a
notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că, în
locul dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din evocata lege ce prevăd
posibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat abuziv sunt incidente
dispozițiilor art. 27 din aceeași lege, care permit numai acordarea de măsuri
reparatorii prin echivalent.
Recurenta-pârâtă
sc R.C. sa
a invocat, ca temei de drept
al cererii proprii, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în
esență, în motivarea acesteia că, în mod greșit, instanța de apel nu a
constatat că dreptul la acțiune al reclamantei era prescris, această excepție
având, în opinia pârâtei, prioritate în raport cu excepția lipsei calității
procesuale active și a apreciat că această din urmă excepție putea fi analizată
ulterior constatării depunerii în termenul legal a acțiunii.
Recursurile formulate atât
de reclamantă cât și de pârâta SC R.C. SA sunt nefondate pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
- Privitor la recursul
declarat de reclamanta B.R. se constată că în acțiunile în constatarea
nulității absolute a unui act juridic, reclamantul se legitimează procesual
activ sub condiția dovedirii interesului în anularea actului, reclamanta
neprobând folosul practic urmărit prin anularea contractelor de
vânzare-cumpărare de acțiuni, cu atât mai mult cu cât nu există pentru aceasta
nici un prejudiciu, reclamanta neavând nici calitatea de acționar la societatea
pârâtă, neparticipând nici la procesul de privatizare a acesteia.
În continuare, instanța de
apel bine a reținut că transferul acțiunilor are drept efect numai schimbarea
titularului acestora, neavând vreun impact asupra imobilului în legătură cu
care reclamanta pretinde a avea dreptul de proprietate.
Cele două contracte asupra
cărora reclamanta a invocat aplicarea sancțiunii nulității absolute nu au avut
ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de
reclamantă, procesul de privatizare efectuându-se prin transferul dreptului de
proprietate asupra acțiunilor aparținând F.P.S., respectiv F.P.P. și nu asupra
bunurilor imobile ce formează patrimoniul societății privatizate.
- Referitor la recursul
declarat de pârâta SC R.C. SA se constată că în mod just instanța de apel a
considerat a fi prioritară excepția lipsei calității procesuale active,
judecătorul având obligația de a verifica regularitatea cererii de chemare în
judecată atât din punct de vedere formal cât și din punct de vedere al
satisfacerii timbrajului și a regularității cadrului procesual. Însuși art. 109
alin. (1) C. proc. civ., statuează că oricine pretinde un drept împotriva unei
alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, așa
încât, rezultă, fără putință de tăgadă, că numai după verificarea cerințelor
privind legitimarea procesuală activă și pasivă a cauzei și interesului acțiunii
se pune problema examinării prescripției dreptului material la acțiune.
În consecință, criticile
formulate în recurs soluției pronunțată în apel atât de reclamantă cât și de
pârâta SC R.C. SA nu pot fi primite, decizia atacată având suport legal și fiind
dată cu aplicarea corectă a legii și în deplină concordanță cu motivele pe care
se sprijină.
Așadar, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C.
proc. civ., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarat de reclamanta B.R. și de pârâta SC R.C. SA Voluntari împotriva
deciziei nr. 700 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel București, ca
nefondate.
Irevocabilă
.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2006.