ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3617/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 13911 la data de 21 iulie 2003, reclamanta B.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat între pârâtă și A.P.A.P.S., în procesul de privatizare. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilului în litigiu, calitate confirmată prin sentința Judecătoriei Buftea nr. 90 din 16 ianuarie 2001, rămasă definitivă și irevocabilă.

Reclamanta a arătat în continuare că, potrivit Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv, categorie în care este inclus și imobilul proprietatea reclamantei ce a fost preluat fără titlu în baza H.C.M. nr. 308/1953. La termenul de judecată de la 8 aprilie 2004 reclamanta a cerut introducerea în cauză și a A.P.A.P.S., în calitate de pârâtă și a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 163 din 28 aprilie 1995 încheiat între F.P.S. (A.V.A.S.) și R.P. și nr. 268 din 15 iunie 1993 încheiat între F.P.P. IV MUNTENIA și R.P.

Tribunalul București, prin sentința nr. 13226 din 2 decembrie 2004, a respins excepția insuficientei timbrări a recursului, ca neîntemeiată, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând acțiunea astfel cum a fost precizată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că reclamanta nu justifică interesul său și nici legitimarea procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni sus-evocate, prin acestea nefiind transmis dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, privatizarea efectuându-se prin transferul de proprietate a acțiunilor ce au aparținut F.P.S., respectiv F.P.P., nu asupra bunurilor imobile din patrimoniul societății comerciale privatizate.

Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apeluri reclamanta B.R. și pârâta SC R.C. Voluntari. Reclamanta a arătat în motivele de apel că motivul de nulitate este frauda la lege și că are interes personal, actual și legitim întrucât prin privatizarea societății pârâte devin incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce permit numai acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Pârâta SC R.C. SA în susținerea apelului propriu, a arătat că prima instanță a omis a se pronunța pe excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind o excepție dirimantă și cu prioritate față de excepția lipsei calității procesuale active. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 700 din 27 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta B.R.

și de pârâta SC R.C. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: - Referitor la apelul formulat de reclamantă, a considerat că transferul acțiunilor are ca efect doar schimbarea titularului acestora, neavând un impact asupra imobilului în legătură cu care reclamanta pretinde un drept al său de proprietate, pe de o parte și, pe de altă parte, a constatat inexistența interesului reclamantei ca o condiție a legitimării sale procesuale active. - Privitor la apelul declarat de pârâta SC R.C. SA, a apreciat că atât excepția lipsei calității procesuale active cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune sunt excepții dirimante, ambele făcând de prisos, în caz de admitere, cercetarea fondului și mai mult, numai după verificarea cadrului procesual se poate examina excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recursuri atât reclamanta B.R. cât și pârâta SC R.C. SA. Recurenta-reclamantă a invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acesteia că acțiunea poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes, că, prin privatizarea societății deținătoare, în mod implicit se schimbă modul de soluționare a notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că, în locul dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din evocata lege ce prevăd posibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat abuziv sunt incidente dispozițiilor art. 27 din aceeași lege, care permit numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta-pârâtă sc R.C. sa a invocat, ca temei de drept al cererii proprii, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acesteia că, în mod greșit, instanța de apel nu a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei era prescris, această excepție având, în opinia pârâtei, prioritate în raport cu excepția lipsei calității procesuale active și a apreciat că această din urmă excepție putea fi analizată ulterior constatării depunerii în termenul legal a acțiunii. Recursurile formulate atât de reclamantă cât și de pârâta SC R.C. SA sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. - Privitor la recursul declarat de reclamanta B.R.

se constată că în acțiunile în constatarea nulității absolute a unui act juridic, reclamantul se legitimează procesual activ sub condiția dovedirii interesului în anularea actului, reclamanta neprobând folosul practic urmărit prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu atât mai mult cu cât nu există pentru aceasta nici un prejudiciu, reclamanta neavând nici calitatea de acționar la societatea pârâtă, neparticipând nici la procesul de privatizare a acesteia. În continuare, instanța de apel bine a reținut că transferul acțiunilor are drept efect numai schimbarea titularului acestora, neavând vreun impact asupra imobilului în legătură cu care reclamanta pretinde a avea dreptul de proprietate.

Cele două contracte asupra cărora reclamanta a invocat aplicarea sancțiunii nulității absolute nu au avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, procesul de privatizare efectuându-se prin transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor aparținând F.P.S., respectiv F.P.P. și nu asupra bunurilor imobile ce formează patrimoniul societății privatizate. - Referitor la recursul declarat de pârâta SC R.C. SA se constată că în mod just instanța de apel a considerat a fi prioritară excepția lipsei calității procesuale active, judecătorul având obligația de a verifica regularitatea cererii de chemare în judecată atât din punct de vedere formal cât și din punct de vedere al satisfacerii timbrajului și a regularității cadrului procesual.

Însuși art. 109 alin. (1) C. proc. civ., statuează că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, așa încât, rezultă, fără putință de tăgadă, că numai după verificarea cerințelor privind legitimarea procesuală activă și pasivă a cauzei și interesului acțiunii se pune problema examinării prescripției dreptului material la acțiune. În consecință, criticile formulate în recurs soluției pronunțată în apel atât de reclamantă cât și de pârâta SC R.C. SA nu pot fi primite, decizia atacată având suport legal și fiind dată cu aplicarea corectă a legii și în deplină concordanță cu motivele pe care se sprijină. Așadar, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarat de reclamanta B.R. și de pârâta SC R.C. SA Voluntari împotriva deciziei nr. 700 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel București, ca nefondate. Irevocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.