ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2007

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ., a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului București sub nr. 4154 din 20 octombrie 2003, D.S. a

solicitat anularea deciziei nr. 336 din 7 octombrie 2003

emisă de SC C. SA și obligarea acesteia la

restituirea imobilului format

din teren în suprafață de 1080 mp și

locuință situată în comuna Adunații-Copăceni, sat Varlaam, județul Giurgiu.

Î

n motivare s-a arătat că imobilul a fost dobândit de tatăl

contestatoarei,

D.Ș., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 577 din 30 mai

1935

fiind format din teren în suprafață de

1080 mp și construcție din 3 camere, sală ,

bucătărie și o moară

țărănească ce au fost naționalizate astfel cum reiese din procesul verbal de la

data de 13 iunie 1948 al Primăriei comunei Mogoșești.

Contestatoarea

a mai arătat că deși imobilul a fost naționalizat abuziv acesta

este deținut de SC C.

SA, care a respins notificarea formulată de aceasta în raport cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001. În drept au fost invocate dispozițiile art.

24 din Legea nr. 10/2001.

Intimata SC C. SA, la

data de 17 noiembrie 2003, a depus întâmpinare, cerere de chemare în garanție a

A.P.P.S. și cerere reconvențională

invocând

excepția inadmisibilității contestației în raport cu dispozițiile art. 27 alin.

(

3) din Legea nr. 10/2001 și art. 12

alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a

legii susținând că, fiind o societate privatizată încă din anul 1997,

întreg pachetul

de acțiuni a fost

cedat de către F.P.S., S.I.F. Muntenia.

Pe

fond, intimata a arătat că imobilul a intrat în proprietate statului cu titlu

valabil prin Legea nr. 119/1948 și nu avea,

la data exproprierii, calitatea de locuință.

Prin

cererea de chemare în garanție a A.P.P.S., SC C. SA a solicitat

ca în cazul admiterii

contestației, chemata în garanție să fie obligată la plata sumei

de 160.000.000 lei

reprezentând contravaloarea imobilului, iar prin cererea

reconvențională a solicitat obligarea contestatoarei

la plata sporului de valoare adus imobilului în litigiu.

Chemata în garanție

A.P.P.S., prin întâmpinarea depusă a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că reclamanta a

solicitat

restituirea în natură a

imobilului , acesta aflându-se n patrimoniul intimatei SC

C. SA, invocând de asemeni și excepția de

prematuritate a cererii de

chemare în garanție.

La

data de 31 mai 2004 instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției

inadmisibilității

cererii principale și excepției lipsei calității procesual pasive a

intimatei SC C. SA prin

respingerea ca neîntemeiate a acestora.

Prin

sentința civilă nr. 72 din 31 octombrie 2005 Tribunalul a respins ca

neîntemeiată contestația precum și cererea

reconventională formulată de SC

C. SA cu

motivarea că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin.

(

1) și (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece societatea pârâtă este

integral privatizată prin cedarea acțiunilor de către F.P.S., S.I.F. MUNTENIA.

Prin decizia civilă

nr. 1643 A din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins ca

nefondat apelul declarat de contestatoarea D.S., reținând că deținătoarea

imobilului în litigiu este integral privatizată încă din anul 1997, înainte de

apariția Legii nr. 10/2001, astfel că, nu-și găsesc

aplicabilitatea dispozițiile art. 20 alin. (1) din acest act normativ.

Nemulțumită

fiind de această din urmă hotărâre, în termen legal, a declarat

recurs contestatoarea,

critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se

susține că, atâta timp cât imobilul în speță a fost preluat de Statul Român

fără titlu legal, acesta

nu-l putea transmite în mod valabil în proprietatea intimatei

- pârâte SC C. SA și

potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 se impune

restituirea în natură a imobilului.

Analizând

probatoriul existent la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție,

urmează sa respingă

recursul pentru următoarele considerente:

Art.

20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că, principiul restituirii în

natură a imobilelor, terenuri și construcții,

indiferent dacă au fost preluate cu

titlu

sau fără titlu și indiferent de destinația lor concretă, cu condiția ca, la

data

intrării în vigoare a Legii 10/2001,

să fi fost deținute de o persoană juridică de stat

sau aparținând

autorităților administrației publice centrale sau locale, de organizație

cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public sau privat.

Dispozițiile

alin. (2) din același articol nu pot fi aplicabile în speță deoarece

societatea intimată nu

are ca acționar sau asociat minoritar o autoritate publică

centrală sau locală, o organizație

cooperatistă sau statul.

Se observă că

intimata nu face parte din categoria acelor deținători de

imobile la care se referă dispozițiile art. 20

astfel cum s-a arătat mai sus, în așa fel

încât să fi făcut o ofertă de

restituire prin echivalent, mai mult, societatea deținătoare a imobilului în

litigiu este integral privatizată, încă din anul 1997, înainte de apariția

Legii 10/2001.

Sigur

că modul de preluare al imobilului este abuziv, așa cum au apreciat

instanțele de fond,

însă în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Nici

dispozițiile art. 27 din același act normativ nu pot fi aplicate în speță,

întrucât, potrivit acestui articol măsurile

reparatorii , privitor la cazul în speță, nu

se

propun de către unitatea deținătoare ci de către instituția publică care

efectuează,

sau după caz, a efectuat privatizarea.

Răspunzând

astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta reclamantă

D.S., Înalta Curte

constată că instanțele de fond și de apel au aplicat

corect legea situației de fapt

pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta D.S. împotriva deciziei nr. l643/A din 14

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.