ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 590 din 11

iunie 2004, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantelor G.E., J.D.M.,

Q.R., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții SC M. SA

București, A.P.A.P.S., SC V. Com SRL București, T.V.I., M.G., M.D., L.A.S.R.,

intervenienții în nume propriu M.Z. și M.R.M.; a admis cererea de intervenție

în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de M.Z. și M.R.M.; a

constatat că imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de

381,28 mp și construcția formată din subsol, parter și etaj, proprietatea

foștilor soți M.P. și E. a fost preluat de stat fără titlu valabil.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul (teren) și construcția situat în București, a aparținut

soților M. și P.M. și a trecut în proprietatea statului în mod abuziv

nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. Că, A.P.A.P.S. care a

preluat drepturile și obligațiile fostului Fond al Proprietății de Stat are

obligația de a asigura reparația prejudiciilor cauzate societăților comerciale

privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile

preluate de stat.

S-a mai reținut și faptul că, din

cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare succesive rezultă că intervenienții

subdobânditori au cunoscut situația juridică a imobilului în litigiu în sensul

că a fost preluat abuziv de Statul Român și prin urmare nu au fost cumpărători

de bună credință. Prin urmare în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea

nr. 10/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 144 din 17 aprilie 2006, a admis apelurile

declarate de apelanții-pârâți L.A.S.R., M.G., M.D., SC V.C. SRL București, SC

A.V.A.S. București, SC M. SA București, împotriva sentinței civile nr. 590 din

11 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în

contradictoriu cu intimații-reclamanți G.E., J.D.M., Q.R., intimatul-pârât

T.V.I., intimații-intervenienți M.Z. și M.R.M. și pe cale de consecință, a

desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța

competentă, respectiv Tribunalul București, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, judecătorii apelului au pus în discuția părților

nepronunțarea de către instanța de fond asupra unui capăt de cerere, respectiv

nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996, cerere formulată de

reclamanți.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamantele G.E., J.D.M. și Q.R., criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, C. proc. civ. deoarece:

- Deși reclamanții au solicitat doar

nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut privatizarea SC M. SA și a

actului de înstrăinare încheiat între SC M. SA și SC V. Com SRL, totuși

instanța de apel în mod greșit a pus în discuția părților nepronunțarea de

către judecătorii fondului asupra capătului de cerere, respectiv nulitatea

contractului de privatizare nr. 326/1996, cu toate că niciodată reclamantele nu

au solicitat nulitatea acestui contract.

- Cauza nu a fost pe rolul secției

comerciale a Tribunalului București niciodată pentru a se putea dispune

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, secția comercială.

- Temeiul de drept al acțiunii

formulată de reclamante îl constituie dispozițiile art. 46 din Legea nr.

10/2001.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Reclamantele G.E., J.D.M. și Q.R.,

au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut

privatizarea pârâtei SC M. SA, precum și a actului de înstrăinare nr. 913 din

21 martie 2001 încheiate între SC M. SA și SC V.C. SRL.

Deși reclamantele au solicitat să se

constate nulitatea absolută a actului de privatizare a SC M. SA care poartă nr.

326/1996, filele 88- 96 dosar fond, totuși instanța de fond a omis să se

pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Prin urmare, susținerea

reclamantelor în sensul că instanța de fond nu a fost investită cu constatarea

nulității absolute a contractului de privatizare nr. 326/1996 nu poate fi

reținută.

Instanța de apel fără să clarifice,

punând în dezbaterea părților, dacă litigiul este de natură civilă sau

comercială, a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, secția comercială. În

felul acesta însă, a fost nesocotit principiul contradictorialității

dezbaterilor și al respectării dreptului de apărare, pricina fiind soluționată

prin reținerea unui aspect, nepus în discuția părților care au fost astfel

împiedicate la a-și face apărările.

Se impune clarificarea acestei

situații, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că

reclamantele nu au solicitat nulitatea contractului de privatizare nr.

326/1996. Că, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Ca atare, pentru încălcarea unor

principii în desfășurarea procesului civil și văzând dispozițiile art. 304 pct.

5 C. proc. civ., recursul urmează să fie admis și casată decizia atacată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere va pune în

discuția reclamantelor cu respectarea principiului disponibilității, dacă

acestea înțeleg să renunțe sau nu la capătul de cerere referitor la nulitatea

actului de privatizare a SC M. SA București.

De asemenea, aceiași instanță va

pune în discuția părților dacă litigiul este de natură civilă sau comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de G.E.,

J.D.M. și Q.R. împotriva deciziei nr. 144 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2007.