ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 612 din 5

noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de SC A.N. SA

Botoșani, împotriva pârâtului O.O.G., domiciliat în Botoșani, în sensul că

pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sumele de 34.769.152 lei,

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, 27.737.173 lei, cu titlu de

reactualizare a sumei datorate în raport cu rata inflației și 4.425.379 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamanta a efectuat lucrări pentru montarea

unei centrale termice în blocul în care locuiește pârâtul. Deși pârâtul a

susținut că nu a avut mandatul tuturor locatarilor, acesta a semnat totuși

situația de lucrări pe luna octombrie 1999, atât centralizatorul lucrărilor,

cât și situația de lucrări ce cuprinde contravaloarea lucrărilor și

materialelor folosite.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 382/13 iunie 2002,

a admis recursul declarat de pârâtul O.O.G., împotriva sentinței civile nr. 612

din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Botoșani, a casat în totalitate sentința

recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, cu motivarea că

instanța de fond avea obligația să citeze legal în cauză și pe locatarii

imobilului unde s-au efectuat lucrările, pentru ca hotărârea pronunțată să le

fie opozabilă.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1099 din 4

decembrie 2002, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei SC A.N. SA

Botoșani, împotriva pârâtului O.O.G., pentru considerentul că, în speță

sesizarea instanței a fost făcută fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

720

1

C. proc. civ., reclamanta având obligația de a încerca

soluționarea litigiului, prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Prin decizia nr. 149 din 20 martie

2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost admis recursul declarat de reclamanta SC A.N. SA Botoșani, împotriva

sentinței nr. 1099 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Botoșani și, în

consecință, a fost casată în totalitate sentința recurată și trimisă cauza spre

o nouă rejudecare la aceiași instanță.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 101 din 29

ianuarie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.N. SA Botoșani,

ca nedovedită, iar Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 106 din 10 iunie

2004, a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantă, împotriva

sentinței nr. 101 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Botoșani.

Împotriva deciziei nr. 106 din 10

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC A.N. SA Botoșani,

care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 8 octombrie 2004,

Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, în soluționarea căii de atac

a apelului, în raport de dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., iar,

pe cale de consecință, necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție de soluționare pe fond a recursului.

Excepția invocată este pe deplin

justificată, pentru următoarele considerente:

Greșit a procedat Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, atunci când a judecat calea de atac formulată de

reclamantă și a calificat această cale de atac ca apel, deoarece, în realitate,

calea de atac cu care a fost sesizată trebuia să fie calificată drept recurs.

De necontestat că, potrivit art. 282 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58

din 25 iunie 2003, hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal

sunt supuse apelului la curtea de apel, numai dacă prin lege nu se prevede

altfel.

Curtea de Apel Suceava trebuia să

dea eficiență juridică maximă prevederilor cuprinse în art. 282

1

C.

proc. civ., așa cum rezultă din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, în vigoare la

data pronunțării hotărârii, respectiv 26 aprilie 2004, care imperativ reglementa

că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță,

privind litigiile în materie comercială și civilă, raportat și la valoarea

litigiului de 62.503.325 lei.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul, sub

aspectul motivelor de ordine publică, invocate din oficiu și puse în dezbaterea

părților, se va casa decizia civilă nr. 101 din 29 ianuarie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și, făcând aplicarea art. 299 alin. (3)

C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza

spre competentă soluționare la Curtea de Apel Suceava, pentru judecarea în

cadrul impus de art. 282 C. proc. civ., a căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.N. SA Botoșani, împotriva deciziei nr. 106 din 10 iunie 2004 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 octombrie 2004.