ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3157/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta M.E. prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava în contradictoriu cu SC I. SRL, B.A. și G.V.A. a

solicitat constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 1 noiembrie 2005 autentificat de judecătorul sindic prin

încheierea de autentificare din 2 noiembrie 2005 în Dosarul nr. 5243/2000 a

Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 2974

din 18 octombrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei M.E. și în consecință a respins cererea ca fiind formulată de o persoană

fără calitate.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr.

41 din 31 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.E. împotriva

sentinței tribunalului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta M.E. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și administrarea

probatoriului adecvat cererii.

În motivarea

recursului reclamanta a susținut că instanța de fond cât și cea de apel au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și

înțelesul acestuia în mod neîndoielnic și vădit. Astfel, obiectul verificării

instanței se impunea a fi în limitele acestei investiri respectiv a determina

existența vreuneia din cauzele de nulitate relativă invocate de reclamantul

apelant prin acțiune și nu a cerceta existența dreptului de proprietate al

reclamantului și a-l compara cu dreptul de proprietate al pârâților B.A. și G.V.A.,

probatoriul specific acțiunii în revendicare.

Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția netimbrării cererii

de recurs și a reținut:

Conform art. 1 din

Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora

este sau nu evaluabil în bani.

Taxele judiciare

astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc

anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ. se atașează la cererea de recurs.

Înalta Curte

constatând că taxele nu au fost achitate anticipat s-a pus în vedere recurentei

în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de

timbru datorate până la termenul de judecată din 30 octombrie 2008 fiind citată

cu această mențiune (fila 6 dosar recurs).

Având în vedere că

recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar

dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995 și să dispună anularea

recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanta M.E. împotriva Deciziei nr. 41 din 31 martie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.