ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3157/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.E. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în contradictoriu cu SC I. SRL, B.A. și G.V.A. a solicitat constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 noiembrie 2005 autentificat de judecătorul sindic prin încheierea de autentificare din 2 noiembrie 2005 în Dosarul nr. 5243/2000 a Tribunalului Suceava. Prin sentința nr. 2974 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.E. și în consecință a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 41 din 31 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.E. împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.E. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și administrarea probatoriului adecvat cererii. În motivarea recursului reclamanta a susținut că instanța de fond cât și cea de apel au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia în mod neîndoielnic și vădit.

Astfel, obiectul verificării instanței se impunea a fi în limitele acestei investiri respectiv a determina existența vreuneia din cauzele de nulitate relativă invocate de reclamantul apelant prin acțiune și nu a cerceta existența dreptului de proprietate al reclamantului și a-l compara cu dreptul de proprietate al pârâților B.A. și G.V.A., probatoriul specific acțiunii în revendicare. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.

Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. se atașează la cererea de recurs. Înalta Curte constatând că taxele nu au fost achitate anticipat s-a pus în vedere recurentei în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 30 octombrie 2008 fiind citată cu această mențiune (fila 6 dosar recurs). Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995 și să dispună anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva Deciziei nr. 41 din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.