ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2910/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2985 din 19 octombrie 2007 a respins acțiunea având ca obiect „acțiune în anulare” formulată de reclamantul P.I. domiciliat în Suceava județul Suceava în contradictoriu cu pârâții SC I. SRL cu sediul social în Suceava, județul Suceava, B.A. și G.V.A. domiciliați în Suceava, județul Suceava, prin care s-a cerut să se constate nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 noiembrie 2005, autentificat de judecătorul sindic prin încheierea din 2 noiembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 5243/2000 încheiat între pârâții menționați anterior.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinței nr. 2985 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, obligație ce-i revenea potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din Legea nr. 123/1997, deși a fost citat cu această mențiune. Împotriva Deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul P.I., care în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu a fost citat pentru termenul din 21 ianuarie 2008. Intimații pârâți SC I. SRL, B.A. și G.V.A. au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului pentru următoarele considerente. Este unanim admis, atât de doctrină cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc.

civ.), este un act probator, cât privește îndeplinirea îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citației (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.); este un act autentic, așa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale. Având asemenea atribute, cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației, au fost minuțios și imperativ reglementate în conținutul art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele, domiciliul și calitatea celui citat, sub regimul sancționator al nulității. Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui și drept consecință el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza neobservării sau încălcării condițiilor prevăzute de lege pentru realizarea lui.

Din verificarea întregii documentații apare fără putere de tăgadă că reclamantul P.I. a fost citat pentru termenul din 21 ianuarie 2008, în calitatea de apelant, la instanța de apel, cu mențiunea expresă de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei noi (60.000 lei vechi) precum și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei noi (3.000 lei vechi) împrejurare atestată de procesul verbal din 24 decembrie 2007 (fila 6 Dosar nr. 4764/86/2007 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ. Corect a fost apreciată situația de fapt și de drept care a condus la aplicarea regimului sancționator al anulării ca netimbrat al apelului, rețiuni care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul P.I.

împotriva Deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 octombrie 2008.