ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția civilă, la data de 1 august 2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.R. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei SC B.C.R. SA să-i plătească în lei suma de 148.000 euro cu titlu de drepturi salariale nete pe care le-a pierdut în perioada aprilie 1995 – iulie 2007 și în viitor echivalentul a 1.000 euro/lună începând cu luna august 2007, cât și echivalentul taxelor și impozitelor aferente drepturilor salariale datorate statului, ca urmare a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii întreprinse premeditat de autoarea SC B.C.R.

SA împotriva drepturilor și intereselor sale legitime ale SC P. SRL Botoșani, fapte ce au avut ca efect juridic încetarea activității comerciale profitabile a societății, cu consecința decisivă a dispariției persoanei juridice și, implicit, pierderea locului de muncă de administrator al societății pe care singur și l-a înființat și lipsirea sa de sumele de bani echivalente drepturilor salariale. Pârâta SC B.C.R. SA a formulat întâmpinare, la data de 10 octombrie 2007, invocând pe această cale excepția de necompetență teritorială a instanței, excepția de inadmisibilitate a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 10 octombrie 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a instanței specializate în judecarea litigiilor de muncă din cadrul Secției civile a Tribunalului Botoșani; în temeiul art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Botoșani. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 30 octombrie 2007, sub nr. 5261/40/E/2007. Prin sentința nr. 145 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R.

SA București, prin sucursala Botoșani. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru aferentă, la introducerea acțiunii; instanța, la termenul din 22 noiembrie 2007, i-a pus în vedere, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, să plătească suma de 8.514,52 lei taxă judiciară de timbru și să depună timbru judiciar de 5 lei, aferentă pretențiilor formulate. A mai reținut instanța de fond că reclamantul a formulat cerere de scutire a plății taxei de timbru la 26 noiembrie 2007, întemeiată pe dispozițiile art. 74 și art. 76 C. proc.

civ., cerere respinsă ca nefondată prin încheierea din 5 septembrie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.I., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat, în dezvoltarea motivelor de apel reclamantul reiterând motivele pentru care a înțeles să solicite obligarea pârâtei la plata daunelor, astfel cum s-a motivat în petitul acțiunii. Prin decizia nr. 68 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a apreciat că în mod justificat prima instanță a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamant, întrucât acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă acțiunii comerciale promovată la Tribunalul Botoșani, astfel cum cer dispozițiile Legii nr. 146/1997.

Totodată, instanța de apel a considerat că, în situația în care, prima instanță a pronunțat o hotărâre având în vedere excepția de netimbrare a acțiunii, iar reclamantul nu a făcut dovada nici odată cu declararea recursului că ar fi achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, și având în vedere și prevederile art. 137 C. proc. civ., reținerea excepțiilor de procedură și de fond fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul B.I., solicitând admiterea recursului său astfel cum este formulat și a se dispune, în consecință, pentru a i se proteja drepturile și interesele legitime. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., reclamantul a invocat, în esență, următoarele motive: 1) Atât decizia nr. 68/2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, cât și sentința menținută nr. 145 din 24 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoșani, atacate cu acest recurs, au fost soluționate cu încălcarea competenței altei instanțe, de un complet constituit fără observarea formelor legale și cu modificarea nelegală a cadrului procesual fixat de reclamant, fiind încălcat principiul disponibilității, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârilor respective. 2) Instanțele de fond, prin hotărârile pronunțate, nu au soluționat ceea ce a cerut prin cererea sa dedusă judecății și nici nu au avut în vedere împrejurările de fapt ce constituie cauza acțiunii sale, ci, cu încălcarea principiului disponibilității, au modificat obiectul și cauza cererii deduse judecății.

3) Temeiul juridic al acțiunii sale este art. 295 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, potrivit căruia „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, (...), cu dispozițiile legislației civile”, motiv pentru care și în litigiile de muncă sunt aplicabile prevederile art. 998 și art. 999 C. civ., care, la alin. (2) din același art. 295 din Legea nr. 53/2003 dispun că „Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă specificului raporturilor de muncă respective”.

Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1) Primul motiv de recurs, care poate fi încadrat în pct. 1 și 3 ale art. 304 C. proc. civ., nu este fondat, cauza nefiind soluționată cu încălcarea competenței altei instanțe ori de un complet constituit fără observarea formelor legale. Astfel, în mod corect cauza a fost soluționată de către Secția comercială și de contencios administrativ, instanță competentă, potrivit prevederilor art. 1, art. 3 și art. 4 C. com., raportat la art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

2) Este nefondat și motivul privind încălcarea principiului disponibilității, prin modificarea obiectului și cauzei cererii deduse judecății, (motiv ce poate fi subscris motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.), cauza fiind soluționată pe aspectul netimbrării cererii, făcând de prisos analizarea pe fond a acesteia, astfel încât nu se justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății. 3) Ultimul motiv invocat, privind aplicabilitatea în speță a art. 295 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 și a art. 998 și art. 999 C. civ., nu poate fi primit, atâta vreme cât cauza a fost soluționată pe aspectul netimbrării, nefiind analizate aspectele privind fondul cauzei, respectiv incidența sau nu a unui anumit text de lege.

În ce privește celelalte motive de recurs, la care recurentul - reclamant face trimitere prin cererea de recurs, întemeiate în drept pe prevederile pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu au fost dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate în scris și, ca atare, nu pot fi examinate. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 68 din 26 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.