ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția

civilă, la data de 1 august 2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe

pârâta SC B.C.R. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să

dispună obligarea pârâtei SC B.C.R. SA să-i plătească în lei suma de 148.000 euro

cu titlu de drepturi salariale nete pe care le-a pierdut în perioada aprilie

1995 – iulie 2007 și în viitor echivalentul a 1.000 euro/lună începând cu luna

august 2007, cât și echivalentul taxelor și impozitelor aferente drepturilor

salariale datorate statului, ca urmare a faptelor ilicite cauzatoare de

prejudicii întreprinse premeditat de autoarea SC B.C.R. SA împotriva

drepturilor și intereselor sale legitime ale SC P. SRL Botoșani, fapte ce au

avut ca efect juridic încetarea activității comerciale profitabile a

societății, cu consecința decisivă a dispariției persoanei juridice și,

implicit, pierderea locului de muncă de administrator al societății pe care

singur și l-a înființat și lipsirea sa de sumele de bani echivalente drepturilor

salariale.

Pârâta SC B.C.R. SA a

formulat întâmpinare, la data de 10 octombrie 2007, invocând pe această cale

excepția de necompetență teritorială a instanței, excepția de inadmisibilitate

a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune; pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de

10 octombrie 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis excepția de

necompetență materială a instanței specializate în judecarea litigiilor de

muncă din cadrul Secției civile a Tribunalului Botoșani; în temeiul art. 99 alin.

(2) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat

prin H.G. nr. 387/2005, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă

soluționare Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului

Botoșani.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, la

data de 30 octombrie 2007, sub nr. 5261/40/E/2007.

Prin sentința nr. 145 din 24

ianuarie 2008, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul B.I.,

în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA București, prin sucursala Botoșani.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru aferentă,

la introducerea acțiunii; instanța, la termenul din 22 noiembrie 2007, i-a pus

în vedere, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, să plătească suma de

8.514,52 lei taxă judiciară de timbru și să depună timbru judiciar de 5 lei,

aferentă pretențiilor formulate.

A mai reținut instanța de

fond că reclamantul a formulat cerere de scutire a plății taxei de timbru la 26

noiembrie 2007, întemeiată pe dispozițiile art. 74 și art. 76 C. proc. civ.,

cerere respinsă ca nefondată prin încheierea din 5 septembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul B.I., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală și

solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat, în dezvoltarea

motivelor de apel reclamantul reiterând motivele pentru care a înțeles să

solicite obligarea pârâtei la plata daunelor, astfel cum s-a motivat în petitul

acțiunii.

Prin decizia nr. 68 din 26

mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a apreciat că în mod justificat prima

instanță a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamant, întrucât

acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă acțiunii comerciale

promovată la Tribunalul Botoșani, astfel cum cer dispozițiile Legii nr. 146/1997.

Totodată, instanța de apel a

considerat că, în situația în care, prima instanță a pronunțat o hotărâre având

în vedere excepția de netimbrare a acțiunii, iar reclamantul nu a făcut dovada

nici odată cu declararea recursului că ar fi achitat taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar datorate, și având în vedere și prevederile art. 137 C.

proc. civ., reținerea excepțiilor de procedură și de fond fac de prisos

cercetarea în fond a pricinii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen reclamantul B.I., solicitând admiterea recursului său

astfel cum este formulat și a se dispune, în consecință, pentru a i se proteja

drepturile și interesele legitime.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

reclamantul a invocat, în esență, următoarele motive:

1) Atât decizia nr. 68/2008

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, cât și sentința menținută nr. 145

din 24 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoșani, atacate cu acest recurs, au fost

soluționate cu încălcarea competenței altei instanțe, de un complet constituit

fără observarea formelor legale și cu modificarea nelegală a cadrului procesual

fixat de reclamant, fiind încălcat principiul disponibilității, ceea ce atrage

sancțiunea nulității absolute a hotărârilor respective.

2) Instanțele de fond, prin

hotărârile pronunțate, nu au soluționat ceea ce a cerut prin cererea sa dedusă

judecății și nici nu au avut în vedere împrejurările de fapt ce constituie

cauza acțiunii sale, ci, cu încălcarea principiului disponibilității, au

modificat obiectul și cauza cererii deduse judecății.

3) Temeiul juridic al

acțiunii sale este art. 295 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul

muncii, potrivit căruia „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte

dispoziții cuprinse în legislația muncii și, (...), cu dispozițiile legislației

civile”, motiv pentru care și în litigiile de muncă sunt aplicabile prevederile

art. 998 și art. 999 C. civ., care, la alin. (2) din același art. 295 din Legea

nr. 53/2003 dispun că „Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept

comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe contract individual

de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și

aplicarea lor nu este incompatibilă specificului raporturilor de muncă

respective”.

Examinând recursul

reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

1) Primul motiv de recurs,

care poate fi încadrat în pct. 1 și 3 ale art. 304 C. proc. civ., nu este

fondat, cauza nefiind soluționată cu încălcarea competenței altei instanțe ori

de un complet constituit fără observarea formelor legale.

Astfel, în mod corect cauza

a fost soluționată de către Secția comercială și de contencios administrativ,

instanță competentă, potrivit prevederilor art. 1, art. 3 și art. 4 C. com.,

raportat la art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești.

2) Este nefondat și motivul

privind încălcarea principiului disponibilității, prin modificarea obiectului

și cauzei cererii deduse judecății, (motiv ce poate fi subscris motivului de

recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.), cauza fiind soluționată

pe aspectul netimbrării cererii, făcând de prisos analizarea pe fond a

acesteia, astfel încât nu se justifică invocarea motivului de recurs bazat pe

denaturarea actului juridic dedus judecății.

3) Ultimul motiv invocat,

privind aplicabilitatea în speță a art. 295 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003

și a art. 998 și art. 999 C. civ., nu poate fi primit, atâta vreme cât cauza a

fost soluționată pe aspectul netimbrării, nefiind analizate aspectele privind

fondul cauzei, respectiv incidența sau nu a unui anumit text de lege.

În ce privește celelalte

motive de recurs, la care recurentul - reclamant face trimitere prin cererea de

recurs, întemeiate în drept pe prevederile pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestea nu au fost dezvoltate în cuprinsul

motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate în scris și, ca atare, nu pot

fi examinate.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 68 din 26 mai 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2008.