ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3746/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 64 din 10 ianuarie

2008 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul

B.I. cu domiciliul în Botoșani județul Botoșani în

contradictoriu cu pârâta B.C.R. cu sediul social în București.

În fundamentarea acestei

soluții, pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 111 C.

proc. civ., partea care are un interes poate să facă cerere pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate

fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.

Acțiunea prin care se

cere constatarea unei situații de fapt pe acest temei trebuie

respinsă ca inadmisibilă.

Reclamantul a solicitat în

realitate, instanței să constate un fapt, chiar dacă l-a denumit

drept și anume posibilitatea de a cere în numele creditoarei SC P. SRL

Botoșani, societate dizolvată și lichidată, executarea unui

titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească

împotriva debitoarei B.C.R. – sucursala București.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 40 din 31

martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.I. împotriva

sentinței nr. 64 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul

Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ,

fiind preluate în esență toate argumentele expuse de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 40

din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs

reclamantul B.I., care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea

apelului și desființarea sentinței nr. 64 din 10 ianuarie 2008 a

Tribunalului Botoșani cu consecința admiterii cererii de chemare în

judecată așa cum a fost ea formulată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut,

în baza art. 111 C. proc. civ., constatarea existenței dreptului de a cere

și de a obține ca debitorul B.C.R. să presteze în subsidiar,

prin plata echivalentului bănesc, obligațiile prevăzute expres

în titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Intimata B.C.R. SA

București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat, în raport de criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. pentru următoarele

considerente.

Amplu documentat și

bine argumentat, atât instanța de fond cât și cea de apel, au

stabilit că prin acțiunea sa, reclamantul B.I., așa cum a

motivat-o în fapt și în drept, a urmărit constatarea existenței

unor raporturi juridice cu pârâta B.C.R. SA.

Corect a fost dată

eficiență juridică dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.,

care precizează că, partea care are interes poate să facă

cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar

cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Acțiunea reclamantului ca prerogativă legală, obiectivă,

uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al

funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111

C. proc. civ.

Doctrina, într-o clasificare

relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul

urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței,

distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în

constatarea existenței sau inexistenței dreptului și

acțiuni în constituire sau de transformare.

Apare neîndoios că

acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a

existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare

pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în

constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în

constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu

poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și

să nu se urmărească constatarea existenței sau

inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare,

în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate

posibilitățile procedurale pe care reclamantul le are pentru

a-și realiza dreptul său.

Pentru aceste rațiuni,

nu pot fi primite criticile aduse de recurent, urmând a fi respins ca nefondat

recursul reclamantului B.I. împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.I., împotriva deciziei nr. 40 din 31 martie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.