ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului constată următoarele,
Prin
încheierea de la 25 martie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării sentinței nr.
1336 din 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3711/40/2009 în
contradictoriu cu reclamantul - intimat G.I. și a suspendat executarea
sentinței nr. 1336/2009 până la soluționarea apelului.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de apel a reținut că prin sentința a cărei suspendare s-a solicitat,
Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a
admis cererea de revizuire formulată de reclamantul G.I., a schimbat în tot
sentința nr. 606 din 22 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a
admis cererea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare
de acțiuni din 4 februarie 2000 și a actelor subsecvente : caiet de sarcini,
dosar de prezentare, proces - verbal de licitație; față de faptul că, în speță,
contractul a cărui anulare se cere a fost rezoluționat prin sentința civilă nr.
169/2005 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia
nr. 1432/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că prin sentința nr. 445/2008
a Tribunalului Botoșani reclamantul G.I. a fost obligat la plata unor dobânzi
și penalități în temeiul contractului a cărui anulare se cere, iar prin
sentința nr. 656 din 2008 a Tribunalului Botoșani și Decizia nr. 3/2008 a
Curții de Apel Suceava s-a respins o altă cerere de anulare a contractului, la
care se adaugă împrejurarea că sentința a cărei revizuire se cere a< fost
pronunțată în urmă cu 5 ani fără a se declara apel, Curtea a apreciat că se
impune suspendarea executării sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamantul G.I. a declarat recurs sentinței solicitând admiterea
recursului, anularea încheierii din 25 martie 2010, iar, pe fond, respingerea
cererii de suspendare a executării sentinței nr. 1336/2009 a Tribunalului
Botoșani, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5, 8,
9 și art. 312 C. proc. civ.
În susținerea motivelor de recurs,
reclamantul arată că instanța nu a motivat temeiurile pentru care a
înlăturat apărările reclamantului cu privire la respingerea cererii ca inadmisibilă,
în condițiile în care nu s-a început nicio executare silită, iar, pe fond, se
impune respingerea ca neîntemeiată întrucât A.V.A.S. nu justifică interesul
legitim, personal, născut și actual al promovării unei astfel de cereri.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 720 C. proc. civ.,
hotărârile date în prima instanță privind procesele și cererile în materie
comercială sunt executorii; exercitarea apelului nu suspendă de drept
executarea, iar conform art. 280 C. proc. civ., cererea pentru suspendarea
executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit în
tot cursul instanței de apel. cererea de suspendare se va judeca de Instanța de
Apel, dispozițiile art. 403 alin. (3) fiind aplicabile.
Față de prevederile anterior
menționate, se impune resjpingerea susținerii recurentului potrivit căreia
cererea de suspendare trebuia respinsă ca inadmisibilă, nefiind efectuat niciun
act de executare întrucât, în materie comercială, hotărârea instanței de fond
este executorie de drept și nu trebuie învestită cu formulă executorie pentru a
fi pusă în executare, constituind titlu executoriu, fără efectuarea altor
formalități (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 38/2007 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secțiile unite, publicată în M. Of. nr. 764 din 12
noiembrie 2007); suspendarea executării se face în condițiile art. 280 C. proc.
civ., intimata solicitând suspendarea executării hotărârii apelate prin însăși
cererea de apel, fiind scutită de plata cauțiunii în baza art. 86 din O.U.G. nr.
51/1998.
Sub aspectul interesului intimatului -
pârât de a solicita suspendarea executării hotărârii apelate, Înalta Curte
apreciază că acesta rezultă din calitatea procesuală a A.V.A.S. în proces, din
analiza hotărârilor pronunțate în cauza dedusă judecății, precum și din
caracterul devolutiv al căii de atac a apelului; se vor respinge susținerile
reclamantului privind analiza fondului cauzei, Înalta Curte, în calitate de
instanță de recurs, fiind ținută a se pronunța exclusiv asupra motivelor de
nelegalitate și nu asupra materialului probator existent la dosarul cauzei,
această sarcină revenind exclusiv in stanțelor de fond.
Față de considerentele expuse, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamantul G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul G.I. împotriva încheierii din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea
de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
20 mai 2010.