ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5231/40/11 decembrie 2008, reclamantul I.P.J. Botoșani, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Botoșani - societate aflată în procedura insolvenței, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 348.476,56 lei, sumă încasată necuvenit de pârâtă, precum și la dobânda aferentă, calculată de la data de 16 martie 2007 și până la data plății efective. Prin sentința nr. 402 din 19 martie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta (prin lichidator) la plata sumei de 348.476,59 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece creanța reclamantului provine dintr-o plată în plus făcută de către acesta pârâtei, în vederea achiziționării unor bunuri, această situație fiind descoperită în urma unui control al Curții de Conturi. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Prin Decizia nr. 106 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă - prin lichidator, a fost schimbată sentința apelată și s-a dispus suspendarea judecării acțiunii, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006; a fost respins apelul reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din redactarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă că ar exista vreo excepție de la dispozițiile acestui articol, astfel că de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă judecata tuturor acțiunilor care vizează realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, aducându-i următoarele critici: 1. Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece acest articol de lege se referă la acțiuni pentru realizarea unor creanțe împotriva debitorului și nu la acțiuni contra debitorului. Susține reclamantul recurent că s-a încheiat și un act adițional (autentificat sub nr. 8741/4 octombrie 2007) la contractul inițial, prin care s-a diminuat prețul inițial, astfel că pârâta intimată datorează suma de 348.476,59 lei.

2. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că nu a arătat de ce a respins apelul reclamantului cu privire la plata folosului nerealizat, pârâta intimată fiind de rea credință atunci a prezentat o ofertă de preț despre care a susținut că nu conține influența T.V.A. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 19 februarie 2010, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recurentul nu arată de ce consideră că acțiunea formulată de el este un alt fel de acțiune decât cea de realizare a unei creanțe, însă această susținere nu poate fi primită, acțiunea sa fiind tot una de realizare a unei creanțe, împotriva debitorului aflat în procedura insolvenței, chiar dacă această creanță provine dintr-o plată nedatorată, efectuată chiar în cursul procedurii, art. 36 din Legea nr. 85/2006 neprevăzând nici o excepție de la regula suspendării. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a dispus suspendarea judecății, reclamantul având la îndemână procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, putându-se plânge judecătorului sindic sau instanței de control judiciar, dacă apreciază că lichidatorul nu-și îndeplinește atribuțiile sau obligațiile contractuale asumate în cursul procedurii de lichidare.

2. Cea de-a doua critică, cu privire la neacordarea câștigului nerealizat, nu mai are rost a fi analizată, atâta timp cât nici cererea privind restituirea sumei plătite în plus nu se analizează, judecata ei suspendându-se, această cerere având caracter accesoriu în raport cu cererea de restituire a sumei de bani plătite în plus. Această cerere, poate fi reiterată, la rândul ei, în procedura insolvenței, în fața judecătorului sindic, sau a instanței de control judiciar. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.P.J. Botoșani împotriva Deciziei nr. 106 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.