ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, sub nr. 5231/40/11 decembrie 2008, reclamantul I.P.J. Botoșani, a
chemat în judecată pe pârâta
SC A. SA Botoșani - societate aflată în procedura
insolvenței, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să fie
obligată pârâta la restituirea sumei de 348.476,56 lei, sumă încasată necuvenit
de pârâtă, precum și la dobânda aferentă, calculată de la data de 16 martie
2007 și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 402
din 19 martie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare întemeiată pe
prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006; s-a admis, în parte, acțiunea
formulată de reclamant, a fost obligată pârâta (prin lichidator) la plata sumei
de 348.476,59 lei.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în
prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece creanța reclamantului
provine dintr-o plată în plus făcută de către acesta pârâtei, în vederea
achiziționării unor bunuri, această situație fiind descoperită în urma unui
control al Curții de Conturi.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel ambele părți.
Prin Decizia nr. 106
din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâtă -
prin lichidator, a fost schimbată sentința apelată și s-a dispus suspendarea
judecării acțiunii, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006; a fost
respins apelul reclamantei.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a reținut că din redactarea art. 36 din Legea nr. 85/2006,
nu rezultă că ar exista vreo excepție de la dispozițiile acestui articol,
astfel că de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă judecata
tuturor acțiunilor care vizează realizarea creanțelor asupra debitorului sau
bunurilor sale.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamantul, aducându-i următoarele critici:
Instanța de apel a
aplicat greșit dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece acest
articol de lege se referă la acțiuni pentru realizarea unor creanțe împotriva
debitorului și nu la acțiuni contra debitorului.
Susține reclamantul
recurent că s-a încheiat și un act adițional (autentificat sub nr. 8741/4
octombrie 2007) la contractul inițial, prin care s-a diminuat prețul inițial,
astfel că pârâta intimată datorează suma de 348.476,59 lei.
Instanța de apel a
pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul
că nu a arătat de ce a respins apelul reclamantului cu privire la plata
folosului nerealizat, pârâta intimată fiind de rea credință atunci a prezentat
o ofertă de preț despre care a susținut că nu conține influența T.V.A.
S-a solicitat
judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19
februarie 2010, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin
care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia
recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge
recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Hotărârea
instanței de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 36 din
Legea nr. 85/2006.
Recurentul nu arată
de ce consideră că acțiunea formulată de el este un alt fel de acțiune decât
cea de realizare a unei creanțe, însă această susținere nu poate fi primită,
acțiunea sa fiind tot una de realizare a unei creanțe, împotriva debitorului
aflat în procedura insolvenței, chiar dacă această creanță provine dintr-o
plată nedatorată, efectuată chiar în cursul procedurii, art. 36 din Legea nr. 85/2006
neprevăzând nici o excepție de la regula suspendării.
Prin urmare, în mod
corect instanța de apel a dispus suspendarea judecății, reclamantul având la
îndemână procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, putându-se plânge
judecătorului sindic sau instanței de control judiciar, dacă apreciază că
lichidatorul nu-și îndeplinește atribuțiile sau obligațiile contractuale
asumate în cursul procedurii de lichidare.
Cea de-a doua
critică, cu privire la neacordarea câștigului nerealizat, nu mai are rost a fi
analizată, atâta timp cât nici cererea privind restituirea sumei plătite în
plus nu se analizează, judecata ei suspendându-se, această cerere având
caracter accesoriu în raport cu cererea de restituire a sumei de bani plătite
în plus.
Această cerere, poate
fi reiterată, la rândul ei, în procedura insolvenței, în fața judecătorului
sindic, sau a instanței de control judiciar.
Având în vedere cele
arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul
declarat de reclamantul I.P.J. Botoșani împotriva Deciziei nr. 106 din 12
octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 4 martie 2010.