ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, și înregistrată, sub nr. 5056/40 din 28 noiembrie 2008,

astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta SC P.T. SRL

Rădăuți reprezentată prin S.G. în calitate de

administrator, în numele propriu și ca reprezentant al SC P.G.S.M. SRL

și SC Z.G.S.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SRL Botoșani,

SC C.P. SRL Botoșani și SC V.T. SRL Botoșani, a solicitat ca,

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

-obligarea pârâtei SC V. SRL

Botoșani la plata sumei de 163.980,08 lei reprezentând contravaloarea

facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.834 lei

penalități de întârziere calculate până la data de 15 septembrie

2007, sumă pe care o solicită reactualizată până la data

plății efective .

-obligarea pârâtei SC C.P. SRL

Botoșani la plata sumei de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea

facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.858 lei

penalități calculate până la data de 15 septembrie 2007,

sumă ce va fi actualizată până la data plății

efective.

-obligarea pârâtei SC V.T. SRL

Botoșani la plata sumei de 164.057, 33 lei reprezentând contravaloarea

facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.858 lei

penalități de întârziere calculate până la data de 15 septembrie

2007, sumă ce va fi actualizată până la data plății

efective.

Prin sentința nr. 665 din 4

iunie 2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtele SC

V. SRL Botoșani, SC C.P. SRL Botoșani și SC V.T. SRL

Botoșani și a respins acțiunea reclamantelor SC P.G.S.M. SRL

Rădăuți și SC Z.G.S.M. SRL Rădăuți împotriva

pârâtelor pentru lipsa calității procesuale active a acestora din

urmă.

Totodată, a fost respinsă

acțiunea reclamantei SC P.T. SRL Rădăuți ca nefondată

și au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei SC V.

SRL Botoșani suma de 10.158,79 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că

reclamantele SC P.G.S.M. SRL și SC Z.G.S.M. SRL nu pot pretinde

restituirea contravalorii unor produse pe care în fapt nu le-au livrat, astfel

că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

active a acestora, excepția invocată de pârâte prin întâmpinare.

A mai reținut prima

instanță că reclamanta SC P.T. SRL Rădăuți nu

și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul de cesiune de

părți sociale din 12 iunie 2007, care se completează cu

antecontractul de cesiune de părți sociale, pe care de asemenea

reclamanta nu l-a respectat, astfel că a fost respinsă acțiunea

acestei reclamante.

Prin decizia nr. 3 din 21 ianuarie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționate.

A schimbat în parte sentința

apelată în sensul că:

A admis acțiunea reclamantei

și a obligat-o pe pârâta SC V. SRL să plătească suma de

163.980,08 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 06 2007 precum

și suma de 50.834 lei cu titlu de penalități întârziere

calculate până la data de 15 septembrie 2007 și care vor fi calculate

în continuare.

A obligat-o pe pârâta SC C.O.B.P.

SRL (fostă SC C.P. SRL ) să-i plătească reclamantei suma de

164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum

și suma de 50.858 lei cu titlu de penalități de întârziere

calculate până la data de 15 septembrie 2007și care se vor calcula în

continuare până la data plății efective a sumei.

A obligat-o pe pârâta SC U.C. SRL

(fostă SC V.T. SRL) să-i plăteasca reclamantei suma de

164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum

și suma de 50.858 lei cu titlu de penalități de întârziere

calculate până la 15 septembrie 2007 și care se vor calcula in

continuare până la achitarea sumei.

A înlăturat dispoziția din

dispozitivul sentinței apelate în ce privește obligarea reclamantelor

să-i plătească pârâtei SC V. SRL suma de 10.158,79 cheltuieli de

judecată.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Au fost obligate pârâtele intimate

să-i plătească reclamantei suma de 14.473 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru din

ambele instanțe.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut următoarele:

Între părțile în litigiu

s-au încheiat două antecontracte, unul de cesiune de părți

sociale din 12 iunie 2007 și al doilea antecontract de cesiune mărci,

domenii internet, stocuri din 12 iunie 2007 prin care părțile au

convenit ca reclamanta SC P.T. SRL, SC P.G.S.M. SRL și SC Z.G.S.M. SRL în

calitate de promitent-cesionare să achite contravaloarea avansului

prețului prin remiterea unui stoc de marfa respectiv cartele telefonice,

reprezentând plata în natură cu bunuri de gen în acord cu specificul

obiectului de activitate al părților.

În aceste condiții convenite de

părți, reclamanta apelantă SC P.T. SRL, la data de 12 iunie 2007

a livrat stocul de marfă pentru care a emis facturile fiscale din 12 iunie

2007 pe numele SC V. SRL Botoșani în sumă de 163.980,08 lei; factura

din 12 iunie 2007 către SC V.T. SRL Botoșani în sumă de

164.057,33 lei și factura din 12 iunie 2007 pe numele SC C.P. SRL

Botoșani pentru suma de 164.057,33 lei.

Facturile fiscale au fost semnate de

reprezentanții societăților pârâte ceea ce demonstrează

că marfa a fost acceptată și primită de destinatari.

Potrivit clauzelor de la punctul

5.4. din antecontractul de cesiune părți sociale din 12 iunie 2007

„reprezintă situația asimilată cazului fortuit neobtinerea

acordurilor de continuare a relațiilor contractuale din partea

operatorilor de telefonie mobilă din motive independente de culpa vreuneia

din părți precum și neacordarea de către O. România

către SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea

tranzacției precum și un aviz negativ din partea Consiliului

Concurenței, caz în care părțile vor fi puse în situația

anterioară".

În antecontractul de cesiune

mărci, domenii de internet, stocuri din 12 iunie 2007, la clauza de la art.

7.4, părțile au convenit că „reprezintă situație

asimilată cazului fortuit neobtinerea acordurilor de continuare a

relațiilor contractuale din partea operatorilor de telefonie mobilă

din motive independente de culpa vreuneia din părți, precum și

neacordarea de către O. România către SC P.T. SRL a sprijinului

financiar necesar pentru finalizarea tranzacției precum și un aviz

negativ din partea Consiliului Concurenței, caz în care părțile

vor fi puse în situația anterioară”.

Așa după cum se

observă, clauza de la art. 7.4 din antecontractul de cesiune mărci,

domenii de internet și stocuri din 12 iunie 2007 a fost preluată din

antecontractul de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007 - art. 5.4.

Între părți a intervenit

actul adițional la antecontractul de cesiune de părți sociale

din 12 iunie 2007, prin care acestea „decid prelungirea valabilității

antecontractului de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007,

până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul își

încetează efectele, iar părțile nu vor mai fi ținute de

executarea obligațiilor".

Din economia clauzelor citate

rezultă până la evidență că la data de 16 iulie 2007,

antecontractul intervenit între părți își încetează

efectele deoarece părțile au stabilit „imposibilitatea

realizării obiectului antecontractului până la 2 iulie 2007 din cauza

lipsei acordului O. la transferul și finanțarea operațiunii,

precum și lipsa avizului Consiliului Concurenței" astfel cum au

reținut părțile în art. 6 alin. (1) din actul adițional.

În acest context al

convențiilor intervenite între părți și cum O. România nu a

mai avut disponibilitatea de a finaliza operațiunea, iar pe de altă

parte adresa de înaintare a actului de notificare a Consiliului

Concurenței a fost semnată și de reprezentanții pârâtelor

nu se poate reține că reclamanta apelantă SC P.T. SRL

Rădăuți nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și

nu se poate lua act că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

clauzei de la pct. 9.5 din antecontract.

Dealtfel, nu ar fi echitabil ca

reclamantei care și-a îndeplinit obligația principal și a

achitat contravaloarea avansului prețului prin remiterea unui stoc de

marfa, respectiv cartele telefonice, ce reprezintă o plată în

natură cu bunuri de gen, să nu-i fie achitate facturile fiscale

semnate și acceptate de către societățile pârâte, atâta

vreme cât cele două antecontracte intervenite între părți nu au

mai fost concretizate, astfel cum s-a arătat mai sus.

Penalitățile de întârziere

au fost calculate în conformitate cu dispozițiile clauzei de la punctul

13.1 din Protocolul nr. 1 și art. 12.2 din Protocolul nr. 2 ambele din 12

iunie 2007 precum și a calculului întocmit de reclamantă.

Împotriva deciziei curții de

apel au declarat recurs pârâtele SC V. SRL, SC U.C. SRL și SC C.O.B.P. SRL,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei

atacate și, rejudecând cauza în fond, menținerea hotărârii

primei instanțe ca legală și temeinică, în sensul

respingerii cererii reclamantei, ca nefondată.

Recurentele-pârâte invocând pct. 8

și 9 ale art. 304 C. proc. civ. susțin astfel, în esență,

următoarele:

Intimata SC P.T. SRL a încălcat

grav obligațiile asumate prin antecontracte.

Ulterior încheierii antecontractelor

menționate, intimata SC P.T. SRL nu a respectat și nu a executat

obligațiil contractuale asumate prin cele două antecontracte, în

sensul că nu a făcut demersuri în vederea obținerii

finanțării O. potrivit art. 4.3. din antecontract și nu a

notificat Consiliul Concurenței potrivit art. 4.3.1 din antecontract, în

termen de 5 zile de la data încheierii acestui antecontract, în vederea

obținerii avizului consiliului pentru operațiune; întrucât încheierea

Contractului de vânzare-cumpărare privind părțile sociale nu s-a

mai realizat, potrivit art. 9.5. din antecontract,

promitenții-cedenți erau îndreptățiți să rețină

avansul primit, atât timp cât încheierea contractului de cesiune de

părți sociale nu s-a mai realizat din motive imputabile reclamantei

SC P.T. SRL;

Actul adițional nr. 1 la

antecontract nu înlătură răspunederea contractuală a SC P.T.

SRL pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate prin

antecontract.

În speță nu există

situații asimilate cazului fortuit, ci doar culpa exclusivă a

intimatei SC P.T. SRL, așa încât instanța de apel în mod incorect a

reținut în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 5.4 din antecontrac

și clauza 7.4 din antecontract privitoare la situațiile asimilate

cazurilor fortuite și repunerea părților în situația

anterioară prin exonerarea de răspundere a reclamantei – sub acest

aspect hotărârea atacată fiind lacunară și neindicând

motivele pentru care intimata este exonerată de răspundere, or, în

conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest aspect echivalează cu

o nemotivare.

În mod greșit s-a reținut

de către Curtea de Apel aspectul că „adresa de înaintare a actului de

Notificare a Consiliului Concurenței a fost semnată și de

reprezentanții pârâtelor”, în ideea că pârâtele ar fi consimțit la

depășirea termenului contractual de 5 zile calculat de la data

încheierii antecontractului, în vederea depunerii notificării,

prezența semnăturii reprezentanților recurentelor pe notificare

neechivalând în intenția acestora cu o exonerare de răspundere

contractuală a intimatei;

Instanța de apel a dat o

interpretare greșită legii acordând înscrisului „factură fiscală”

un alt înțeles și finalitate decât cea acordată de „legea

părților”, respectiv de antecontract de cesiune mărci, domenii

internet, stocuri din 12 iunie 2007, or, este indubitabil că factura nu a

reprezentat în voința părților o livrare de marfă ce urma

să fie achitată de pârâte, astfel că factura, la data

efectuării operațiunii consemnate în ea nu a creat o obligație

de plată din partea pârâtelor, acestea nefiind cumpărători, ci,

dimpotrivă a stins o obligație de plată pe care o avea SC P.T.

SRL față de pârâte.

La data de 3 iunie 2010, pentru

termenul de judecată din 9 iunie 2010, întemeindu-se pe dispozițiile art.

306 alin. (2) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.,

recurentele-pârâte au depus la dosar un nou motiv de recurs, menționând că

acest nou motiv de recurs nu face parte integrantă din recursul motivat

și depus în termenul legal, pentru considerentul că motivul se

află în strânsă conexiune cu declanșarea procedurilor de

executare silită în baza deciziei nr. 3/2010, pronunțate de către

Curtea de Apel Suceava.

Susțin astfel, ca un motiv de

ordine publică, că începând cu data de 2 noiembrie 2009, conform

contractului de cesiune de creanțe, intimata SC P.T. SRL nu mai

deține calitatea de pretins creditor al recurentelor și

față de acest considerent înțeleg să invoce excepția

lipsei calității procesuale active a intimatei SC P.T. SRL (în apel)

și consideră că decizia nr. 3/2010 este lovită de nulitate

absolută, fiind pronunțată în favoarea unei persoane lipsite de

calitate procesuală activă.

Drept urmare, în baza acestui nou

motiv de recurs, solicită admiterea recursului pârâtelor, modificarea

deciziei recurate nr. 3/2010 a Curții de Apel Suceava, iar pe fondul

cauzei, respingerea apelului, ca fiind susținut de către o

persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu

obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor ocazionate de acest proces,

conform art. 274 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs,

în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente

speței, precum și de hotărârile pronunțate în cauză,

se constată următoarele:

În ce privește noul motiv de

recurs, de ordine publică, invocat de recurente în temeiul

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., la data de 3 iunie 2010.

Examinând conținutul

contractului de cesiune de creanță, depus anexat acestui motiv de

recurs, luând în considerare și că la termenul de judecată din 9

iunie 2010, conform încheierii de la acea dată li s-a pus în vedere

recurentelor să precizeze, în scris părțile cu care înțeleg

să se judece, iar din actele depuse rezultă că acestea se

judecă în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL și că pentru

termenul din 15 septembrie 2010, recurentele au făcut precizarea în ce

privește cadrul procesual al dosarului, că prezenta cauză dedusă

judecății, aflată în recurs se dezbate între SC P.T. SRL, în

calitate de intimată și SC V. SRL, SC U.C. SRL și SC C.O.B.P.

SRL, în calitate de recurente, se reține că acest motiv de recurs nu

este întemeiat și va fi respins, în consecință.

Aceasta deoarece din actele mai sus

menționate, precum și ale dosarului în întregul său reiese

că pârâta SC P.T. SRL s-a aflat pe tot parcursul dezbaterii cauzei, la

fond, apel și recurs, ca parte în proces.

Conform art. 7208 C. proc. civ.,

hotărârile date în primă instanță în materie

comercială sunt executorii, or, invocarea lipsei calității

procesuale active s-a făcut abia în recurs, cu ocazia demarării procedurilor

de executare – așa cum chiar recurentele au relevat, iar interesul în a

învedera instanței o eventuală transmisiune a calității

procesuale active aparținea în primul rând reclamantei – ceea ce în

cauză nu s-a întâmplat.

În fine, în recurs la data de 12 mai

2010 a fost admisă cererea petentelor-recurente SC V. SRL și SC U.C. SRL

și s-a suspendat executarea deciziei nr. 3 din 21 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Suceava până la 15 septembrie 2010 – data

soluționării recursului.

Așa fiind, față de

toate cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că aspectul

relevat de recurente, sub forma unui considerent nou de recurs de ordine

publică nu este de natură să justifice desființarea

hotărârii atacate cu recurs, ci să conducă cel mult la

tergiversarea soluționării definitive a acestei cauze, astfel încât

aspectul pus în discuție urmează să rămână eventual doar

o chestiune care ține de executarea hotărârii, - nefiind

constatată vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil și

imparțial în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

În ce privește motivele de

recurs formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Susținerile recurentelor-pârâte

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt

fondate.

Se constată astfel că

între părțile aflate în litigiu au fost încheiate două

antecontracte, unul de cesiune de părți sociale și al doilea de

cesiune de mărci, domenii internet, stocuri, prin care s-a convenit

că reclamanta, în calitate de promitent cesionar să achite avansul

din prețul stabilit prin remiterea unui stoc de marfă, respectiv

cartele telefonice, pentru care au fost emise facturi fiscale reprezentând

contravaloarea avansului, facturi semnate și acceptate la plată de

reprezentanții societăților pârâte.

În cele două antecontracte s-a

stipulat că neacordarea de către O. România către reclamanta SC

P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacției precum

și un aviz negativ din partea Consiliului Concurenței reprezintă

situații asimilate cazului fortuit, caz în care părțile vor fi

puse în situația anterioară – clauza de la art. 5.4. din antecontract

și clauza de la art. 7.4. din antecontract.

La data de 12 iunie 2007, printr-un

act adițional intervenit la antecontract s-a consemnat că „având în

vedere imposibilitatea realizării obiectului antecontractului până la

2 iulie 2007 din cauza lipsei acordului O. la transferul și

finanțarea operațiunii, precum și lipsa avizului Consiliului

Concurenței, părțile decid modificarea antecontractului de

cesiune de părți sociale” actul adițional fiind semnat de ambele

părți.

Or, recunoscând această

imposibilitate în care s-a aflat reclamanta, pârâtele nu-i mai pot reproșa

că nu și-a executat obligațiile ce-i reveneau potrivit

antecontractelor în sensul că nu a făcut demersurile necesare în vederea

obținerii finanțării O.și nu a notificat Consiliul

Concurenței.

În ce privește susținerea

recurentelor-pârâte conform căreia reclamanta nu a notificat Consiliul

Concurenței în termen de 5 zile, se constată că, de asemenea, nu

poate fi primită, întrucât termenul menționat este un termen de

recomandare și nu de decădere și, pe de altă parte, actele

înaintate către Consiliul Concurenței au fost semnate de ambele

părți, ceea ce înseamnă că părțile au achiesat

atât la conținutul, cât și la data înscrisă pe aceste acte.

Prin actul adițional la antecontractul

de cesiune de părți sociale, mai sus menționat,

părțile au decis modificarea antecontractului de cesiune de

părți sociale după cum urmează: „decid prelungirea

valabilității antecontractului de cesiune de părți sociale

din 12 iunie 2007 până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul

își încetează efectele, iar părțile nu vor mai fi

ținute de executarea obligațiilor”.

Întrucât cele două

antecontracte nu s-au mai concretizat, datorită intervenției

situațiilor asimilate cazului fortuit nu se poate reține că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nici

că în cauză ar putea fi activate dispozițiile de la pct. 9.5 din

antecontract – așa cum corect a apreciat și instanța de apel –

ci, dimpotrivă, de vreme ce reclamanta și-a îndeplinit obligația

și anume, aceea de a achita contravaloarea avansului prin remiterea unui

stoc de cartele telefonice se impune a-i fi achitate facturile emise cu acest

prilej, astfel cum reclamanta a solicitat prin acțiune.

În ce privește critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se

reține că este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece contrar

susținerilor recurentelor pârâte, hotărârea curții este judicios

motivată, tratând argumentat toate aspectele cauzei deduse judecății

și susținerile părților aflate în proces.

În consecință,

față de cele mai sus arătate recursul declarat de pârâte se va

respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtele SC V. SRL Botoșani, SC U.C. SRL Botoșani (fosta SC V.T. SRL)

și SC C.O.B.P. SRL Botoșani (fosta SC C.P. SRL) împotriva deciziei nr.

3 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.