ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și înregistrată, sub nr. 5056/40 din 28 noiembrie 2008, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta SC P.T. SRL Rădăuți reprezentată prin S.G. în calitate de administrator, în numele propriu și ca reprezentant al SC P.G.S.M. SRL și SC Z.G.S.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SRL Botoșani, SC C.P. SRL Botoșani și SC V.T. SRL Botoșani, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: -obligarea pârâtei SC V. SRL Botoșani la plata sumei de 163.980,08 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.834 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă pe care o solicită reactualizată până la data plății efective . -obligarea pârâtei SC C.P.

SRL Botoșani la plata sumei de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.858 lei penalități calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective. -obligarea pârâtei SC V.T. SRL Botoșani la plata sumei de 164.057, 33 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 12 iunie 2007 și a sumei de 50.858 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective. Prin sentința nr. 665 din 4 iunie 2009, Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtele SC V. SRL Botoșani, SC C.P.

SRL Botoșani și SC V.T. SRL Botoșani și a respins acțiunea reclamantelor SC P.G.S.M. SRL Rădăuți și SC Z.G.S.M. SRL Rădăuți împotriva pârâtelor pentru lipsa calității procesuale active a acestora din urmă. Totodată, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC P.T. SRL Rădăuți ca nefondată și au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei SC V. SRL Botoșani suma de 10.158,79 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantele SC P.G.S.M. SRL și SC Z.G.S.M. SRL nu pot pretinde restituirea contravalorii unor produse pe care în fapt nu le-au livrat, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a acestora, excepția invocată de pârâte prin întâmpinare.

A mai reținut prima instanță că reclamanta SC P.T. SRL Rădăuți nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007, care se completează cu antecontractul de cesiune de părți sociale, pe care de asemenea reclamanta nu l-a respectat, astfel că a fost respinsă acțiunea acestei reclamante. Prin decizia nr. 3 din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. A schimbat în parte sentința apelată în sensul că: A admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC V. SRL să plătească suma de 163.980,08 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 06 2007 precum și suma de 50.834 lei cu titlu de penalități întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007 și care vor fi calculate în continuare.

A obligat-o pe pârâta SC C.O.B.P. SRL (fostă SC C.P. SRL ) să-i plătească reclamantei suma de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum și suma de 50.858 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 15 septembrie 2007și care se vor calcula în continuare până la data plății efective a sumei. A obligat-o pe pârâta SC U.C. SRL (fostă SC V.T. SRL) să-i plăteasca reclamantei suma de 164.057,33 lei reprezentând contravaloarea facturii din 12 iunie 2007 precum și suma de 50.858 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la 15 septembrie 2007 și care se vor calcula in continuare până la achitarea sumei. A înlăturat dispoziția din dispozitivul sentinței apelate în ce privește obligarea reclamantelor să-i plătească pârâtei SC V. SRL suma de 10.158,79 cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost obligate pârâtele intimate să-i plătească reclamantei suma de 14.473 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru din ambele instanțe. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Între părțile în litigiu s-au încheiat două antecontracte, unul de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007 și al doilea antecontract de cesiune mărci, domenii internet, stocuri din 12 iunie 2007 prin care părțile au convenit ca reclamanta SC P.T. SRL, SC P.G.S.M. SRL și SC Z.G.S.M. SRL în calitate de promitent-cesionare să achite contravaloarea avansului prețului prin remiterea unui stoc de marfa respectiv cartele telefonice, reprezentând plata în natură cu bunuri de gen în acord cu specificul obiectului de activitate al părților.

În aceste condiții convenite de părți, reclamanta apelantă SC P.T. SRL, la data de 12 iunie 2007 a livrat stocul de marfă pentru care a emis facturile fiscale din 12 iunie 2007 pe numele SC V. SRL Botoșani în sumă de 163.980,08 lei; factura din 12 iunie 2007 către SC V.T. SRL Botoșani în sumă de 164.057,33 lei și factura din 12 iunie 2007 pe numele SC C.P. SRL Botoșani pentru suma de 164.057,33 lei. Facturile fiscale au fost semnate de reprezentanții societăților pârâte ceea ce demonstrează că marfa a fost acceptată și primită de destinatari. Potrivit clauzelor de la punctul 5.4. din antecontractul de cesiune părți sociale din 12 iunie 2007 „reprezintă situația asimilată cazului fortuit neobtinerea acordurilor de continuare a relațiilor contractuale din partea operatorilor de telefonie mobilă din motive independente de culpa vreuneia din părți precum și neacordarea de către O. România către SC P.T.

SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacției precum și un aviz negativ din partea Consiliului Concurenței, caz în care părțile vor fi puse în situația anterioară". În antecontractul de cesiune mărci, domenii de internet, stocuri din 12 iunie 2007, la clauza de la art. 7.4, părțile au convenit că „reprezintă situație asimilată cazului fortuit neobtinerea acordurilor de continuare a relațiilor contractuale din partea operatorilor de telefonie mobilă din motive independente de culpa vreuneia din părți, precum și neacordarea de către O. România către SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacției precum și un aviz negativ din partea Consiliului Concurenței, caz în care părțile vor fi puse în situația anterioară”.

Așa după cum se observă, clauza de la art. 7.4 din antecontractul de cesiune mărci, domenii de internet și stocuri din 12 iunie 2007 a fost preluată din antecontractul de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007 - art. 5.4.

Între părți a intervenit actul adițional la antecontractul de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007, prin care acestea „decid prelungirea valabilității antecontractului de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007, până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul își încetează efectele, iar părțile nu vor mai fi ținute de executarea obligațiilor". Din economia clauzelor citate rezultă până la evidență că la data de 16 iulie 2007, antecontractul intervenit între părți își încetează efectele deoarece părțile au stabilit „imposibilitatea realizării obiectului antecontractului până la 2 iulie 2007 din cauza lipsei acordului O. la transferul și finanțarea operațiunii, precum și lipsa avizului Consiliului Concurenței" astfel cum au reținut părțile în art. 6 alin. (1) din actul adițional.

În acest context al convențiilor intervenite între părți și cum O. România nu a mai avut disponibilitatea de a finaliza operațiunea, iar pe de altă parte adresa de înaintare a actului de notificare a Consiliului Concurenței a fost semnată și de reprezentanții pârâtelor nu se poate reține că reclamanta apelantă SC P.T. SRL Rădăuți nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nu se poate lua act că în cauză sunt aplicabile dispozițiile clauzei de la pct. 9.5 din antecontract. Dealtfel, nu ar fi echitabil ca reclamantei care și-a îndeplinit obligația principal și a achitat contravaloarea avansului prețului prin remiterea unui stoc de marfa, respectiv cartele telefonice, ce reprezintă o plată în natură cu bunuri de gen, să nu-i fie achitate facturile fiscale semnate și acceptate de către societățile pârâte, atâta vreme cât cele două antecontracte intervenite între părți nu au mai fost concretizate, astfel cum s-a arătat mai sus.

Penalitățile de întârziere au fost calculate în conformitate cu dispozițiile clauzei de la punctul 13.1 din Protocolul nr. 1 și art. 12.2 din Protocolul nr. 2 ambele din 12 iunie 2007 precum și a calculului întocmit de reclamantă. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs pârâtele SC V. SRL, SC U.C. SRL și SC C.O.B.P. SRL, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate și, rejudecând cauza în fond, menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca nefondată. Recurentele-pârâte invocând pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. susțin astfel, în esență, următoarele: Intimata SC P.T.

SRL a încălcat grav obligațiile asumate prin antecontracte. Ulterior încheierii antecontractelor menționate, intimata SC P.T. SRL nu a respectat și nu a executat obligațiil contractuale asumate prin cele două antecontracte, în sensul că nu a făcut demersuri în vederea obținerii finanțării O. potrivit art. 4.3. din antecontract și nu a notificat Consiliul Concurenței potrivit art. 4.3.1 din antecontract, în termen de 5 zile de la data încheierii acestui antecontract, în vederea obținerii avizului consiliului pentru operațiune; întrucât încheierea Contractului de vânzare-cumpărare privind părțile sociale nu s-a mai realizat, potrivit art. 9.5. din antecontract, promitenții-cedenți erau îndreptățiți să rețină avansul primit, atât timp cât încheierea contractului de cesiune de părți sociale nu s-a mai realizat din motive imputabile reclamantei SC P.T.

SRL; Actul adițional nr. 1 la antecontract nu înlătură răspunederea contractuală a SC P.T. SRL pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate prin antecontract. În speță nu există situații asimilate cazului fortuit, ci doar culpa exclusivă a intimatei SC P.T. SRL, așa încât instanța de apel în mod incorect a reținut în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 5.4 din antecontrac și clauza 7.4 din antecontract privitoare la situațiile asimilate cazurilor fortuite și repunerea părților în situația anterioară prin exonerarea de răspundere a reclamantei – sub acest aspect hotărârea atacată fiind lacunară și neindicând motivele pentru care intimata este exonerată de răspundere, or, în conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., acest aspect echivalează cu o nemotivare.

În mod greșit s-a reținut de către Curtea de Apel aspectul că „adresa de înaintare a actului de Notificare a Consiliului Concurenței a fost semnată și de reprezentanții pârâtelor”, în ideea că pârâtele ar fi consimțit la depășirea termenului contractual de 5 zile calculat de la data încheierii antecontractului, în vederea depunerii notificării, prezența semnăturii reprezentanților recurentelor pe notificare neechivalând în intenția acestora cu o exonerare de răspundere contractuală a intimatei; Instanța de apel a dat o interpretare greșită legii acordând înscrisului „factură fiscală” un alt înțeles și finalitate decât cea acordată de „legea părților”, respectiv de antecontract de cesiune mărci, domenii internet, stocuri din 12 iunie 2007, or, este indubitabil că factura nu a reprezentat în voința părților o livrare de marfă ce urma să fie achitată de pârâte, astfel că factura, la data efectuării operațiunii consemnate în ea nu a creat o obligație de plată din partea pârâtelor, acestea nefiind cumpărători, ci, dimpotrivă a stins o obligație de plată pe care o avea SC P.T.

SRL față de pârâte. La data de 3 iunie 2010, pentru termenul de judecată din 9 iunie 2010, întemeindu-se pe dispozițiile art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentele-pârâte au depus la dosar un nou motiv de recurs, menționând că acest nou motiv de recurs nu face parte integrantă din recursul motivat și depus în termenul legal, pentru considerentul că motivul se află în strânsă conexiune cu declanșarea procedurilor de executare silită în baza deciziei nr. 3/2010, pronunțate de către Curtea de Apel Suceava. Susțin astfel, ca un motiv de ordine publică, că începând cu data de 2 noiembrie 2009, conform contractului de cesiune de creanțe, intimata SC P.T. SRL nu mai deține calitatea de pretins creditor al recurentelor și față de acest considerent înțeleg să invoce excepția lipsei calității procesuale active a intimatei SC P.T.

SRL (în apel) și consideră că decizia nr. 3/2010 este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată în favoarea unei persoane lipsite de calitate procesuală activă. Drept urmare, în baza acestui nou motiv de recurs, solicită admiterea recursului pârâtelor, modificarea deciziei recurate nr. 3/2010 a Curții de Apel Suceava, iar pe fondul cauzei, respingerea apelului, ca fiind susținut de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor ocazionate de acest proces, conform art. 274 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente speței, precum și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată următoarele: În ce privește noul motiv de recurs, de ordine publică, invocat de recurente în temeiul dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., la data de 3 iunie 2010. Examinând conținutul contractului de cesiune de creanță, depus anexat acestui motiv de recurs, luând în considerare și că la termenul de judecată din 9 iunie 2010, conform încheierii de la acea dată li s-a pus în vedere recurentelor să precizeze, în scris părțile cu care înțeleg să se judece, iar din actele depuse rezultă că acestea se judecă în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL și că pentru termenul din 15 septembrie 2010, recurentele au făcut precizarea în ce privește cadrul procesual al dosarului, că prezenta cauză dedusă judecății, aflată în recurs se dezbate între SC P.T. SRL, în calitate de intimată și SC V. SRL, SC U.C. SRL și SC C.O.B.P. SRL, în calitate de recurente, se reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat și va fi respins, în consecință.

Aceasta deoarece din actele mai sus menționate, precum și ale dosarului în întregul său reiese că pârâta SC P.T. SRL s-a aflat pe tot parcursul dezbaterii cauzei, la fond, apel și recurs, ca parte în proces. Conform art. 7208 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt executorii, or, invocarea lipsei calității procesuale active s-a făcut abia în recurs, cu ocazia demarării procedurilor de executare – așa cum chiar recurentele au relevat, iar interesul în a învedera instanței o eventuală transmisiune a calității procesuale active aparținea în primul rând reclamantei – ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. În fine, în recurs la data de 12 mai 2010 a fost admisă cererea petentelor-recurente SC V. SRL și SC U.C.

SRL și s-a suspendat executarea deciziei nr. 3 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava până la 15 septembrie 2010 – data soluționării recursului. Așa fiind, față de toate cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că aspectul relevat de recurente, sub forma unui considerent nou de recurs de ordine publică nu este de natură să justifice desființarea hotărârii atacate cu recurs, ci să conducă cel mult la tergiversarea soluționării definitive a acestei cauze, astfel încât aspectul pus în discuție urmează să rămână eventual doar o chestiune care ține de executarea hotărârii, - nefiind constatată vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil și imparțial în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

În ce privește motivele de recurs formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Susținerile recurentelor-pârâte întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate. Se constată astfel că între părțile aflate în litigiu au fost încheiate două antecontracte, unul de cesiune de părți sociale și al doilea de cesiune de mărci, domenii internet, stocuri, prin care s-a convenit că reclamanta, în calitate de promitent cesionar să achite avansul din prețul stabilit prin remiterea unui stoc de marfă, respectiv cartele telefonice, pentru care au fost emise facturi fiscale reprezentând contravaloarea avansului, facturi semnate și acceptate la plată de reprezentanții societăților pârâte.

În cele două antecontracte s-a stipulat că neacordarea de către O. România către reclamanta SC P.T. SRL a sprijinului financiar necesar pentru finalizarea tranzacției precum și un aviz negativ din partea Consiliului Concurenței reprezintă situații asimilate cazului fortuit, caz în care părțile vor fi puse în situația anterioară – clauza de la art. 5.4. din antecontract și clauza de la art. 7.4. din antecontract. La data de 12 iunie 2007, printr-un act adițional intervenit la antecontract s-a consemnat că „având în vedere imposibilitatea realizării obiectului antecontractului până la 2 iulie 2007 din cauza lipsei acordului O. la transferul și finanțarea operațiunii, precum și lipsa avizului Consiliului Concurenței, părțile decid modificarea antecontractului de cesiune de părți sociale” actul adițional fiind semnat de ambele părți.

Or, recunoscând această imposibilitate în care s-a aflat reclamanta, pârâtele nu-i mai pot reproșa că nu și-a executat obligațiile ce-i reveneau potrivit antecontractelor în sensul că nu a făcut demersurile necesare în vederea obținerii finanțării O.și nu a notificat Consiliul Concurenței. În ce privește susținerea recurentelor-pârâte conform căreia reclamanta nu a notificat Consiliul Concurenței în termen de 5 zile, se constată că, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât termenul menționat este un termen de recomandare și nu de decădere și, pe de altă parte, actele înaintate către Consiliul Concurenței au fost semnate de ambele părți, ceea ce înseamnă că părțile au achiesat atât la conținutul, cât și la data înscrisă pe aceste acte.

Prin actul adițional la antecontractul de cesiune de părți sociale, mai sus menționat, părțile au decis modificarea antecontractului de cesiune de părți sociale după cum urmează: „decid prelungirea valabilității antecontractului de cesiune de părți sociale din 12 iunie 2007 până la 16 iulie 2007, dată la care antecontractul își încetează efectele, iar părțile nu vor mai fi ținute de executarea obligațiilor”.

Întrucât cele două antecontracte nu s-au mai concretizat, datorită intervenției situațiilor asimilate cazului fortuit nu se poate reține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nici că în cauză ar putea fi activate dispozițiile de la pct. 9.5 din antecontract – așa cum corect a apreciat și instanța de apel – ci, dimpotrivă, de vreme ce reclamanta și-a îndeplinit obligația și anume, aceea de a achita contravaloarea avansului prin remiterea unui stoc de cartele telefonice se impune a-i fi achitate facturile emise cu acest prilej, astfel cum reclamanta a solicitat prin acțiune. În ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se reține că este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece contrar susținerilor recurentelor pârâte, hotărârea curții este judicios motivată, tratând argumentat toate aspectele cauzei deduse judecății și susținerile părților aflate în proces.

În consecință, față de cele mai sus arătate recursul declarat de pârâte se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC V. SRL Botoșani, SC U.C. SRL Botoșani (fosta SC V.T. SRL) și SC C.O.B.P. SRL Botoșani (fosta SC C.P. SRL) împotriva deciziei nr. 3 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.