ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2811/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SA Botoșani a chemat în judecată

pârâta Asociația de Proprietari nr. Botoșani, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

106.017,12 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru perioada

31 decembrie 2005 - 30 iunie 2006 și a cheltuielilor de judecată, reprezentând

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în baza contractului de furnizare

a energiei termice nr. 61 T/2003 încheiat cu pârâta, a livrat acesteia agent

termic, pentru care a întocmit facturi ce au evidențiat valoarea de plată și

care au fost însușite de beneficiar prin achitare, dar după scadența plății,

că, pentru neachitarea în termen a facturilor, a emis facturi separate pentru penalitățile

de întârziere solicitate în acțiune, pe care le-a calculat în baza art. 15 din

contract, prin aplicarea procentului de 0,06 % /zi întârziere și că, pârâta a

realizat plăți parțiale care au semnificația recunoașterii datoriei, aceasta

evidențiind în contabilitatea proprie documentele de plată ce i-au fost

transmise.

Prin sentința nr. 491

din 27 aprilie 2010,

Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a

admis, în parte acțiunea

și a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 14.994,13 lei, cu

titlu de daune, precum și suma de 710,34 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată; de asemenea, a respins, ca prescrise, restul pretențiilor

reclamantei, până la concurența sumei de 106.012,02 lei.

În

pronunțarea acestei soluții prima instanță a reținut, în esență, că

pentru toate

facturile analizate, cu scadența plății înainte de data de 29 ianuarie2006 și

pentru care nu s-a realizat vreo plată parțială, termenul general de

prescripție de trei ani, stabilit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr.

167/1958, se împlinise înainte de data introducerii acțiunii, respectiv 29

ianuarie2009 și, prin urmare, pentru recuperarea debitelor principale

corespunzătoare acestor facturi, dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție,

iar în baza art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, aceeași sancțiune a

prescripției poartă și asupra creanțelor accesorii, respectiv asupra

penalităților de întârziere cerute de reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel atât reclamanta SC „T.” SA

Botoșani, cât și pârâta Asociația de Proprietari Botoșani, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel, reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de

fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune față de situația

de fapt existentă în cauză.

Apelanta ASOCIAȚIA DE

PROPRIETARI BOTOȘANI, motivându-și apelul, a reproșat instanței de fond faptul

că, în mod eronat a obligat-o la plata penalităților de întârziere întrucât

dreptul la acțiune era prescris pentru toate facturile invocate de recurentă.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin decizia nr. 14

din 18 februarie 2011, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința

apelată și a respins acțiunea SC T. SA BOTOȘANI ca rămasă fără obiect și a

respins apelul reclamantei.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de control judiciar a făcut aplicarea art. II alin. (1)

din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind

înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari potrivit

căruia proprietarii care își achită integral cotele de contribuții la

cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutite de la plata penalităților

generate de suma restantă cu titlu de bază și totodată a apreciat ca incident

în cauză alin. (4) al aceluiași articol potrivit căruia sumele cu titlu de

penalități datorate către asociațiile de proprietari vor fi anulate și din

obligațiile contractuale existente între asociațiile de proprietari și societatea

furnizoare de servicii.

În ceea ce privește

apelul reclamantei instanța de apel a reținut caracterul nefondat al criticilor

invocate de această parte.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC T. SA BOTOȘANI, solicitând admiterea

recursului și în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea obligării ASOCIAȚIEI DE

PROPRIETARI Botoșani la plata sumelor de:

- 106.017,12 lei

reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31 decembrie 2005 – 30

iunie 2006 calculate în baza art. 15 din Contractul de furnizare a energiei

termice de sistemul de alimentare centralizată către asociațiile de proprietari

nr. 61T/2/2003, conform prevederilor Legii nr. 51/2006 – Legea serviciilor

comunitare de utilități publice și Legii nr. 326/2001 – Legea serviciilor

publice de gospodărie comunală.

- 5248,04 lei

reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în vederea

promovării cererii de chemare în judecată și a apelului împotriva sentinței

civile nr. 491 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Botoșani în

dosarul nr. 493/40/2009.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte:

- instanța de apel a

făcut o interpretare incorectă a prevederilor Legii nr. 175/2010, făcând doar o

aplicare parțială a acesteia respectiv având în vedere doar prevederile art. II

alin. (4) din legea menționată, fără a ține cont și fără a face aplicarea

textului de lege în ansamblul lui;

- respingerea ca

rămasă fără obiect a acțiunii constituie o soluție greșită a instanței de apel,

ea fiind rezultatul ignorării dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 175/2010

potrivit căruia prevederile legii menționate sunt aplicabile familiilor al

căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al unei persoane

singure nu depășește 1.000 lei;

- instanța de apel a

reținut greșit că împrejurările de fapt ale cauzei atrag incidența prevederilor

legale sus menționate, deoarece prevederile Legii nr. 175/2010 nu pot viza o

sumă globală pe care asociația o datorează societății furnizoare.

Înalta Curte,

examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul

este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de apel în

pronunțarea deciziei recurate a făcut aplicarea numai a alin. (1) și (4) ale

art. II din Legea nr. 175/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea

asociațiilor de proprietari nesocotind însă alin. (3) al aceluiași articol,

potrivit căruia prevederile alin. (1) și (2) se aplică familiilor al căror

venit lunar pe membru de familie respectiv al persoanei singure, nu depășește

suma de 1000 lei.

Astfel, din interpretarea

sistematică a articolului II din evocata lege rezultă cu evidență condiționarea

pe care legea o face cu privire la acordarea facilității având ca obiect

scutirea de la plata penalităților, constând în întrunirea cumulativă a două

condiții – achitarea integrală a cotelor contribuție la asociație și dovedirea

de către fiecare proprietar în parte a faptului că venitul net pe membru de

familie nu este mai mare de 1000 lei.

În speță, cea din urmă condiție a

fost complet ignorată de instanța de control judiciar.

În aceste condiții, necoroborarea

de către instanța de apel a tuturor dispozițiilor cuprinse în art. II din Legea

nr. 175/20910 a determinat greșita soluționare a apelului pârâtei motiv pentru

care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va

modifica decizia recurată, va respinge apelul pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BOTOȘANI,

menținând celelalte dispoziții cu privire la apelul reclamantei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta

– reclamantă SC T. SABOTOȘANI prin administrator judiciar D.C.L. împotriva

deciziei nr. 14 din 18 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în

sensul că respinge apelul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BOTOȘANI

împotriva sentinței nr. 491 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Botoșani.

Menține dispozițiile deciziei cu privire la apelul reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2011.