ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2462/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția civilă la 05 iulie 2017, reclamanta S.

:

C. A. S.A. Botoșani a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 33,30 RON reprezentând contravaloare cote comune de energie termică aferentă perioadei octombrie 2015 - noiembrie 2016, penalități de întârziere în procent de 0,03%, respectiv 0,02% pe zi de întârziere, calculate de la dată scadenței facturilor fiscale aferente debitului principal și până la achitarea integrală a debitului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 RON reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Prin sentința civila nr. 6141 din 12 decembrie 2017, Judecătoria Botoșani, secția civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Botoșani; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 33,30 RON cu titlu de preț energie termică furnizata.în spațiile comune, cuprinsă în facturile restante atașate la dosar, aferentă perioadei 10.2015- 11.2016 și a penalităților de întârziere de 0,03 %, respectiv de 0,02%

;

pe zi de întârziere, de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integral a debitului, calculate potrivit clauzei penale contractuale, a Legii nr. 51/2006 și a Legii nr. 325/2006, plafonate la cuantumul debitului principal; a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 689 A din 12 iunie 2018, Tribunalul Botoșani, secția a Ii-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimatul-reclamant; a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 6141 din 12 decembrie 2017.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 689 A din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 953 din 16 mai 201,9 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 7 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II -a civilă.

Prin decizia civilă nr. 715 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II civilă a constatat perimată judecarea cererii de recurs formulată de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 689 A din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

pârâtul B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iunie 2020 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6, care, prin rezoluția din 15 iunie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din același cod.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în 7 septembrie 2020, s-a reținut că: recursul este declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; cererea de recurs nu îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din același cod; recurentul - pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate în cauză.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 4 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, cu prioritate, excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din același act normativ, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Față de conținutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte stabilește că are prioritate soluționarea excepției netimbrării recursului, întrucât nu se poate pune în discuție cererea de recurs decât în situația în care instanța de judecată este legal sesizată.

Or, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 15 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul B. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit adresei din 17 iunie 2020, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea anulării cererii, precum și faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauză, deși avea posibilitatea, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menționat.

Se reține că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a consemnat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, deși, a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului, nu a făcut dovada plății acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar recurs, iar acesta nu a înțeles să formuleze punct de vedere la raport.

Prin urmare, recurentul a avut știință despre obligația ce îi incumbă, dar nu a înțeles să timbreze.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. .493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 715 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2020.