ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3579/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3579/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1 din 7
ianuarie 2008, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția inadmisibilității
acțiunii reclamantei B.C.R. SA prin Sucursala Județeană Botoșani, excepție
invocată de pârâtul B.I., a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu
cu pârâtul și a constatat nulitatea absolută a contractelor de cesiune de creanță
cu titlu gratuit înregistrate sub nr. 1 din 4 iulie 2003 și respectiv nr. 3 din
19 septembrie 2003, ambele încheiate de pârât pe seama fostei SC P. SRL
Botoșani, în prezent radiată, în calitate de cedent, pe de o parte, cu el
însuși în calitate de cesionar, pe de altă parte. S-a respins cererea pârâtului
de aplicare a amenzii judiciare și respectiv obligarea reclamantei la
despăgubiri pentru formularea cu rea-credință a acțiunii și s-a dispus
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut în esență că primul contract de cesiune încheiat la 19
septembrie 2003 se referă la cedarea creanței rezultate din sentința civilă nr.
702 din 15 iulie 2003 iar al doilea la creanța rezultată din sentința civilă nr.
115/1997, modificată prin decizia civilă nr. 112/1997 devenită irevocabilă prin
decizia nr. 1870 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ambele contracte sunt
semnate doar de pârâtul B.I., atât pe seama cedentului SC P. SRL Botoșani, în
calitate de asociat unic, cât și în nume propriu ca beneficiar al creanței
cedate. Ambele acte cuprind mențiunea expresă de transmitere cu titlu gratuit a
creanțelor. Instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea
nulității absolute a celor două contracte, acțiune admisă pe considerentul că
față de SC P. SRL Botoșani s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a
falimentului prin sentința civilă nr. 216 din 1 noiembrie 2001 pronunțată de
judecătorul sindic desemnat în dosarul nr. 4844/1998 al Tribunalului Botoșani.
În acest context juridic, nici fostul administrator B.I. și nici adunarea
generală a asociaților reprezentată de aceeași persoană fizică nu mai puteau
exercita vreun act de dispoziție asupra patrimoniului debitoarei, fiind
incidente dispozițiile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, în vigoare la
acea dată. Instanța a avut astfel în vedere sancțiunea nulității oricăror acte,
operațiuni sau plăți făcute de debitor, ulterior deschiderii procedurii,
prevăzută expres în art. 99 alin. (1) din lege, dispoziție preluată de altfel
și de legea insolvenței în vigoare.
Hotărârea primei instanțe a fost
atacată cu apel de pârâtul B.I. și prin decizia nr. 39/ A din 14 aprilie 2008,
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca nefundat, apelul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
a reținut că în ceea ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 31/1990
republicată motivele apelului sunt nefondate deoarece dispozițiile Legii insolvenței
sunt speciale în raport cu Legea nr. 31/1990 republicată și se aplică în mod
prioritar. Împrejurarea că prin sentința penală nr. 372 din 6 decembrie 2007 a
Tribunalului Botoșani s-a respins plângerea petentei B.C.R. și s-a menținut
Ordonanța nr. 987/P/2006 din 24 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul
Botoșani prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului
învinuit în acel dosar, pentru faptele prevăzute de art. 20 C. pen., raportat
la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
85/2006 întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,
latura obiectivă, nu justifică admiterea excepției de autoritate de lucru
judecat în raport cu obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâtul B.I. invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 C. proc.
civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și
în rejudecare admiterea apelului declarat de pârât așa cum a fost formulat și
în consecință respingerea cererii de constatare a nulității absolute a
contractelor de cesiune de creanță nr. 01/2003 și nr. 03/2003 formulată de
debitorul cedat B.C.R. ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală și
lipsită de interes, iar pe fond ca neîntemeiată.
În dezvoltarea în fapt a recursului,
s-a susținut, în esență, că nulitatea oricărui contract de cesiune poate fi
solicitată și obținută de partea interesată, inclusiv de debitorul cedat, doar
pe calea contestației la executare silită însăși a cărei soluționare este de
competență exclusivă a instanței de executare care, în primă instanță este Judecătoria
și nicidecum nu poate fi solicitată pe cale principală adresată instanței
comercială că instanțele nelegal au ținut seama de actele întocmite și emise de
judecătorul sindic, deoarece aceste înscrisuri nu pot produce consecințe
juridice.
S-a susținut că încheierea nr. 202/2002
nu conține dispoziția de deschidere a procedurii de faliment și nici dispoziția
de dizolvare pentru cauză de faliment a cedentului și că sentința nr. 1/2005 nu
conține în dispozitivul său prevederile obligatorii de înregistrare în
Registrul Comerțului a mențiunii privind radierea cedentului și nici de
publicare a hotărârii în Monitorul Oficial.
S-a arătat că instanța își justifică
soluția pronunțată pe motive contradictorii și străine de natura pricinii; că
s-a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat a sentinței penale nr.
372/2007 a Tribunalului Botoșani și că SC P. SRL Botoșani a fost dizolvată și
radiată pentru motivul nepreschimbării certificatului conform Legii nr. 359/2004,
iar nu pentru cauză de faliment.
Intimata de depus întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se
apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care
nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârât.
Principiul rolului activ al
judecătorului consacrat de art. 129 C. proc. civ., obligă instanța ca mai întâi
de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta
să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în
concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Instanțele au respectat acest
principiu, calificându-se corect litigiul de față ca fiind un litigiu de natură
comercială - obiectul îl constituie constatarea nulității absolute a
contractelor de cesiune de creanță cu titlu gratuit înregistrate sub nr. 1 din
4 iulie 2003 și respectiv 3 din 19 septembrie 2003, contracte încheiate pe
seama fostei SC P. SRL Botoșani, și nu o contestație la executare silită.
În consecință, excepția necompetenței
materiale invocată de recurent este neîntemeiată, motiv pentru care prevederile
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.
Motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primit întrucât
dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate
invocat pentru a face posibil controlul judiciar, astfel că se va respinge.
Nu se constată existența cerințelor
necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.
proc. civ., întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, oferind
posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei, se referă la probele administrate
în cauză fiind în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la
cererile formulate de către părți, conducând în mod logic și convingător la soluția
din dispozitiv.
Instanțele s-au referit la probele dosarului,
făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilității lor în
lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin.
(1) pct. 5 C. proc. civ.
Criticile ce vizează modul în care
instanța a apreciat probele, respectiv actele întocmite de judecătorul sindic
se circumscriu motivelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii,
încât nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază a recursului.
Excepția de autoritate de lucru
judecat a fost corect soluționată de instanțe, nefiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă
cercetarea efectelor legale ale cesiunii de creanță, ci interdicția de a
încheia acte de transfer patrimonial, în cazul în speță a cesiunii de creanță,
cu titlu gratuit din pasivul unei firme aflată în procedura falimentului în
patrimoniul asociatului său unic, în condițiile în care dispozițiile legii
speciale nu mai permit debitoarei și reprezentantului ei statutar să efectueze
asemenea acte, sub sancțiunea nulității.
Inadvertențele privind operațiunile în
registrul comerțului în ceea ce privește radierea societății nu înlătură motivul
de nulitate a cesiunilor de creanță.
Față de obiectul acțiunii, constatare
nulitate absolută act, și față de calitatea sa de debitor cedat reclamanta
justifică un interes legitim născut și actual în promovarea acțiunii, precum și
calitatea procesuală activă.
Nefiind incidente nici dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtul B.I. împotriva deciziei nr. 39/ A din 14 aprilie 2008 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28
noiembrie 2008.