ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5272/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 5099, pronunțată la

data de 26 noiembrie 2004 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC P.

SRL Botoșani prin B.I. împotriva deciziei nr. 167 din 17 iunie 2004 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială.

Prin cererea de revizuire,

petiționara solicitase să se modifice în parte dispozitivul deciziei nr. 112/1997,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul înlocuirii creanței care nu

poate fi executată în natură cu o altă creanță prin echivalent.

Prin recursul declarat împotriva

sentinței amintite, pronunțată în cererea de revizuire, SC P. SRL Botoșani prin

B.I. a criticat decizia invocând încălcarea prevederilor art. 322 alin. (3) C.

proc. civ.

Criticile au fost apreciate ca

neîntemeiate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 5099/2004

a reținut că obligația de restituire a bunurilor a fost executată de B.C. încă

din anul 1998, acesta constituind motivul pentru care s-a stabilit că nu se impunea

revizuirea deciziei nr. 167/2004, pronunțată de curtea de apel.

Împotriva deciziei nr. 5099/2004,

pronunțată în dosarul nr. 9133/2004, a formulat contestație în anulare B.I. ca

asociat unic și ca administrator al creditoarei SC P. SRL Botoșani.

În esență contestatoarea a susținut

că dezlegarea dată cererii de recurs este rezultatul unei greșeli materiale

precum și a omisiunii de a cerceta motivele de recurs. Prin memoriul depus la

data de 27 septembrie 2005, B.I. a solicitat să se încuviințeze preluarea în

nume propriu a procesului ca succesor universal al creditoarei SC P. SRL

Botoșani, societate în faliment.

Intimata prin întâmpinare și

concluziile scrise a invocat excepția lipsei calității procesuale active atât a

societății care era în lichidare judiciară cât și a asociatului unic, întrucât

acesta nu are calitate de succesor al societății.

Înalta Curte în conformitate cu art.

306 alin. (2), raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția

lipsei calității procesuale active și a reținut:

Calitatea procesuală activă pentru

promovarea și susținerea contestației în anulare trebuie examinată sub două

aspecte: a) al societății comerciale; b) al persoanei fizice B.I. ca succesor

universal.

a) Potrivit actelor depuse la dosar,

sentința nr. 216/2001 a Tribunalului Brașov și decizia nr. 293/2003, împotriva SC

P. SRL Botoșani s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, urmare

căreia s-a desemnat lichidator judiciar (încheierea din 17 iunie 2002).

De la această dată, a numirii

lichidatorului judiciar, societatea nu mai putea să stea în instanță decât prin

lichidator judiciar, care însă nu și-a însușit cererea. De altfel, față de

comunicarea de la R.C. (dosar contestație) din care rezultă că societatea a

fost radiată, este evident că aceasta nu mai subzistă ca subiect de drept și ca

atare nu se poate pune problema exercițiului drepturilor procesuale. Un aspect

care trebuie precizat este referitor la buna-credință a fostului administrator

care a promovat o astfel de cerere în mai 2005 deși avea cunoștință de faptul

că societatea era radiată, ori, art. 723 C. proc. civ., stabilește expres că

drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință potrivit scopului în

vederea cărora au fost recunoscute de lege. Câtă vreme societatea prin

administratorul său B.I. nu mai avea exercițiul drepturilor procesuale, iar

fostul administrator avea cunoștință despre aceste lucruri, buna sa credință

poate fi pusă la îndoială.

b) A doua problemă care trebuie

examinată față de cererea lui B.I. de a sta în instanță în calitate de succesor

universal al societății unipersonale cu răspundere limitată trebuie privită

potrivit reglementărilor din Legea nr. 31/1990, dar în contextul urmărilor

procedurii falimentului.

Astfel, art. 236 din Legea nr. 31/1990

stabilește de principiu faptul că operează transmisiunea universală a

patrimoniului persoanei juridice către asociatul unic în cazul dizolvării

voluntare a societății comerciale cu respectarea cerințelor art. 227 alin. (1) lit.

f) din legea amintită.

Fără a nega faptul că o astfel de

transmisiune poate opera și în cazul dizolvării societății unipersonale cu

răspundere limitată în urma falimentului, trebuie totuși reținut că transmisiunea

universală a patrimoniului social operează numai dacă se dovedește faptul confuziunii

între patrimoniul propriu al asociatului unic și patrimoniul social, anterior

deschiderii procedurii. Cu alte cuvinte, manifestarea voinței asociatului unic

de a renunța la limitarea răspunderii pentru datoriile sociale trebuie să

rezulte din faptele sale anterioare deschiderii falimentului, iar după această

dată din notificările transmisiunii universale făcute de lichidator către

creditorii asociatului în conformitate cu art. 236 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

care operează și în această ultimă situație. Întrucât în speță nu s-a

demonstrat nici una din situațiile de mai sus, transmisiunea universală

invocată de B.I., nu a operat și în consecință nu poate sta în instanță ca

succesor universal. Ca urmare, acesta nu are nici exercițiul dreptului

procesual de a promova și susține contestația în anulare în această calitate.

În consecință, pentru motivele care

preced, se va respinge contestația în anulare pentru lipsa calității procesuale

active.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC P. SRL Botoșani, prin administrator B.I. împotriva deciziei nr.

5099 din 26 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, pentru lipsa calității procesuale active.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.