ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5272/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5099, pronunțată la data de 26 noiembrie 2004 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC P. SRL Botoșani prin B.I. împotriva deciziei nr. 167 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială. Prin cererea de revizuire, petiționara solicitase să se modifice în parte dispozitivul deciziei nr. 112/1997, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul înlocuirii creanței care nu poate fi executată în natură cu o altă creanță prin echivalent. Prin recursul declarat împotriva sentinței amintite, pronunțată în cererea de revizuire, SC P. SRL Botoșani prin B.I.

a criticat decizia invocând încălcarea prevederilor art. 322 alin. (3) C. proc. civ. Criticile au fost apreciate ca neîntemeiate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 5099/2004 a reținut că obligația de restituire a bunurilor a fost executată de B.C. încă din anul 1998, acesta constituind motivul pentru care s-a stabilit că nu se impunea revizuirea deciziei nr. 167/2004, pronunțată de curtea de apel. Împotriva deciziei nr. 5099/2004, pronunțată în dosarul nr. 9133/2004, a formulat contestație în anulare B.I. ca asociat unic și ca administrator al creditoarei SC P. SRL Botoșani. În esență contestatoarea a susținut că dezlegarea dată cererii de recurs este rezultatul unei greșeli materiale precum și a omisiunii de a cerceta motivele de recurs.

Prin memoriul depus la data de 27 septembrie 2005, B.I. a solicitat să se încuviințeze preluarea în nume propriu a procesului ca succesor universal al creditoarei SC P. SRL Botoșani, societate în faliment. Intimata prin întâmpinare și concluziile scrise a invocat excepția lipsei calității procesuale active atât a societății care era în lichidare judiciară cât și a asociatului unic, întrucât acesta nu are calitate de succesor al societății. Înalta Curte în conformitate cu art. 306 alin. (2), raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepția lipsei calității procesuale active și a reținut: Calitatea procesuală activă pentru promovarea și susținerea contestației în anulare trebuie examinată sub două aspecte: a) al societății comerciale; b) al persoanei fizice B.I.

ca succesor universal. a) Potrivit actelor depuse la dosar, sentința nr. 216/2001 a Tribunalului Brașov și decizia nr. 293/2003, împotriva SC P. SRL Botoșani s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, urmare căreia s-a desemnat lichidator judiciar (încheierea din 17 iunie 2002). De la această dată, a numirii lichidatorului judiciar, societatea nu mai putea să stea în instanță decât prin lichidator judiciar, care însă nu și-a însușit cererea. De altfel, față de comunicarea de la R.C. (dosar contestație) din care rezultă că societatea a fost radiată, este evident că aceasta nu mai subzistă ca subiect de drept și ca atare nu se poate pune problema exercițiului drepturilor procesuale.

Un aspect care trebuie precizat este referitor la buna-credință a fostului administrator care a promovat o astfel de cerere în mai 2005 deși avea cunoștință de faptul că societatea era radiată, ori, art. 723 C. proc. civ., stabilește expres că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință potrivit scopului în vederea cărora au fost recunoscute de lege. Câtă vreme societatea prin administratorul său B.I. nu mai avea exercițiul drepturilor procesuale, iar fostul administrator avea cunoștință despre aceste lucruri, buna sa credință poate fi pusă la îndoială. b) A doua problemă care trebuie examinată față de cererea lui B.I. de a sta în instanță în calitate de succesor universal al societății unipersonale cu răspundere limitată trebuie privită potrivit reglementărilor din Legea nr. 31/1990, dar în contextul urmărilor procedurii falimentului.

Astfel, art. 236 din Legea nr. 31/1990 stabilește de principiu faptul că operează transmisiunea universală a patrimoniului persoanei juridice către asociatul unic în cazul dizolvării voluntare a societății comerciale cu respectarea cerințelor art. 227 alin. (1) lit. f) din legea amintită. Fără a nega faptul că o astfel de transmisiune poate opera și în cazul dizolvării societății unipersonale cu răspundere limitată în urma falimentului, trebuie totuși reținut că transmisiunea universală a patrimoniului social operează numai dacă se dovedește faptul confuziunii între patrimoniul propriu al asociatului unic și patrimoniul social, anterior deschiderii procedurii.

Cu alte cuvinte, manifestarea voinței asociatului unic de a renunța la limitarea răspunderii pentru datoriile sociale trebuie să rezulte din faptele sale anterioare deschiderii falimentului, iar după această dată din notificările transmisiunii universale făcute de lichidator către creditorii asociatului în conformitate cu art. 236 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care operează și în această ultimă situație. Întrucât în speță nu s-a demonstrat nici una din situațiile de mai sus, transmisiunea universală invocată de B.I., nu a operat și în consecință nu poate sta în instanță ca succesor universal. Ca urmare, acesta nu are nici exercițiul dreptului procesual de a promova și susține contestația în anulare în această calitate.

În consecință, pentru motivele care preced, se va respinge contestația în anulare pentru lipsa calității procesuale active.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC P. SRL Botoșani, prin administrator B.I. împotriva deciziei nr. 5099 din 26 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pentru lipsa calității procesuale active. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.