ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2015

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 1996 pe rolul Judecătoriei Botoșani, SC P. SRL a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu creditoarea B.C.R. și intimata SC F. SA Botoșani, solicitând anularea proceselor verbale de sechestru din 6 martie 1995 și 28 noiembrie 1995 și a procesului verbal de vânzare la licitație din 30 martie 1995, cu motivarea că s-a procedat la executarea silită a bunurilor sale fără să existe un titlu executoriu. Prin sentința civilă nr. 4742 din 9 septembrie 1996, Judecătoria Botoșani a admis contestația la executare silită formulată de debitoarea SC P. SRL și a anulat procesele verbale de sechestru și procesul verbal de licitație din 30 martie 1995, cu obligarea intimatei SC F. SA să restituie bunurile cumpărate în cadrul executării silite, reținând că executarea silită a avut loc în lipsa unui titlu executoriu, contractul de credit exhibat de creditoarea B.C.R.

neavând calitatea de titlu executoriu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel creditoarea B.C.R. SA și intimata SC F. SA, apeluri ce au fost admise prin Decizia civilă nr. 24 din 15 ianuarie 1997 a Tribunalului Botoșani, care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre soluționare la Tribunalul Botoșani ca primă instanță. Prin Decizia nr. 115 din 4 februarie 1997, Tribunalul Botoșani a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. SRL ca nefondată. Prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de contestatoarea SC P. SRL, a schimbat sentința apelată în tot și în consecință a admis contestația la executare, a anulat formele de executare întreprinse de creditoarea B.C.R.

- Sucursala Botoșani, respectiv procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 și 28 noiembrie 1995, precum și procesul verbal de vânzare la licitație din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC F. SA și a dispus restabilirea situației anterioare actelor de executare anulate, în sensul obligării creditoarei B.C.R. SA și adjudecatarei SC F. SA la restituirea către contestatoarea SC P. SRL a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite. Soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, care, prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 a respins ca nefondate recursurile declarate de contestatoare și intimatele SC B.C.R.

SA și SC F. SA. Împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, petentul B.I., a formulat la data de 28 noiembrie 2012 cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., solicitând ca obligațiile prevăzute în dispozitivul Deciziei nr. 112/1997 să fie aduse la îndeplinire de SC B.C.R. SA - Sucursala Botoșani prin plata echivalentului bănesc. În motivare, revizuentul a susținut că, deși a stăruit, în calitatea sa de asociat unic- fondator al SC P. SRL, la punerea în executare a Deciziei nr. 112/1997, în sensul restabilirii situației anterioare, SC B.C.R. SA nu a restituit toate bunurile ce au făcut obiectul executării silite anulate, iar o parte din bunuri Ie-a predat cu o întârziere de peste 3 ani, respectiv la 20 octombrie 1998, într-o stare avansată de degradare.

În opinia revizuentului, sunt îndeplinite exigențele impuse de art. 322 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că obiectul pricinii nu se mai află în ființă, astfel că se impune schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112/1997 și obligarea SC B.C.R. SA să presteze obligațiile sale prin plata echivalentului bănesc. Prin Decizia nr. 5 din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 112/1997 al Curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă, dată fund lipsa calității procesuale active a revizuentului. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul B.I. iar prin Decizia nr. 1450 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că cele statuate prin Decizia nr. 943/R/2012 pe aspectul calității procesuale active a asociatului unic al societății radiate, ca succesor universal legal, se impun și în prezenta cauză, neputând fi contrazisă, din nevoia de stabilitate juridică iar fundamentul efectului pozitiv al lucrului judecat constă în valoarea de prezumție, de mijloc de probă a ceea ce a fost deja verificat jurisdicțional în raporturile juridice dintre aceleași părți, prezumție care, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. proc. civ. în relația dintre părți are caracter absolut, în sensul că se impune și în prezenta cauză ca un „dat" ce nu poate fi contrazis.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 15 mai 2014 sub nr. 957/39/2012* iar prin Decizia nr. 184 din 1 iulie 2014 a acestei instanțe, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I., ca tardivă. În argumentarea soluției pronunțate, instanțe de rejudecare a reținut, în esență, că prin întâmpinare, intimata SC B.C.R. SA a invocat alături de excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului B.I., excepție care a fost irevocabil soluționată de către Înalta Curte în recurs, și excepția tardivității cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 324 pct. 2 C. proc. civ. S-a reținut că potrivit art. 324 pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare, apreciind că legiuitorul a avut în vedere ultimul act de executare valabil efectuat.

În speță, s-a reținut că în cursul anului 2012, revizuentul s-a adresat executorului judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului executional nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somație de executare, comunicată debitorului SC B.C.R. SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind ultimul act de executare efectuat. Însă, prin sentința civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a Judecătoriei Botoșani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014 a Tribunalului Botoșani, s-a admis contestația la executare formulată de SC B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul executional nr. 65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desfiintându-se toate actele de executare silită efectuate în acest dosar.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că somația de executare din 15 noiembrie 2012 fiind desființată nu mai poate fi considerată ca fiind „cel din urmă act de executare", valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă termenul de revizuire astfel încât, în această situație, ultimul act de executare valabil efectuat a fost întocmit în cadrul executărilor silite anterioare anului 2005 (întrucât actele de executare silită ce au făcut obiectul Dosarului nr. 368/2005 al executorului judecătoresc S.D. au fost anulate prin Decizia nr. 304/R din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Botoșani) față de care excepția tardivității cererii de revizuire s-a constatat a fi întemeiată, astfel încât, în temeiul art. 324 pct. 2 C. proc.

civ., cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată. Împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs revizuentul B.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei atacate și în rejudecare, respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, încuviințarea cererii de revizuire și schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, și obligarea SC B.C.R. SA - prin sucursala Botoșani să presteze și în subsidiar, prin echivalent bănesc, obligațiile de restabilire a situației anterioare actelor de executare anulate și restituirea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite anulate, pe care a fost condamnată inițial să le presteze numai pe cale directă în natură.

În dezvoltarea motivelor invocate, recurentul a reiterat pe scurt istoricul cauzei iar în ceea ce privește soluția atacată, a arătat că după numai opt zile de la data comunicării somației de către executorul judecătoresc, a formulat calea de atac a revizuirii, deci în cadrul termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. A mai susținut recurentul că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispoziții ce nu condiționează termenul de formulare a căii de atac de soluția ce se va pronunța într-o posibilă viitoare contestație la executare, aspecte care de altfel nu au fost puse în discuția părților. În continuare, a arătat recurentul că sunt străine de natura pricinii argumentele referitoare la executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului execuțional nr. 386/2005 al B.E.J.

S.D., argumente la care nu se raportează prezenta cerere de revizuire. Totodată, s-a arătat că hotărârea este nemotivată având în vedere că argumentele nu explică și nu fac corp comun cu soluția consemnată în dispozitiv în raport de faptul că în considerente se reține admiterea excepției însă în dispozitiv nu se regăsește consemnată soluția referitoare la admiterea vreunei excepții. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în Jimitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Deși recurentul a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora înțelege să-și subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte verificând susținerile părții prin raportare la motivele de nelegalitate menționate constată că acestea pot fi încadrate doar în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., reglementează cazul de casare a hotărârii atacate, în situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) același cod, respectiv îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent. Din perspectiva cerințelor textului evocat, se constată că susținerile recurentului nu se încadrează în ninciuna din cele două ipoteze pentru a putea fi reținute.

Motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. reglementează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aspecte ce nu pot fi reținute în ceea ce privește decizia recurată, având în vedere că instanța a argumentat soluția adoptată funcție de raționamentul și interpretarea dată dispozițiilor legale incidente cauzei. Înalta Curte, apreciind că susținerile dezvoltate de recurent pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., având în vedere că vizează greșita aplicare a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., le va cenzura din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare. În speță, problema de drept ce se cere a fi cenzurată din perspectiva dispozițiilor legale evocate o constituie momentul de la care începe să curgă termenul de o lună, respectiv stabilirea ultimului act de executare. În acest sens, este de reținut că în cursul anului 2012, recurentul s-a adresat executorului judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului execuțional nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somație de executare, comunicată debitoarei SC B.C.R.

SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind ultimul act de executare efectuat. Instanța de rejudecare a reținut că prin sentința civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a Judecătoriei Botoșani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014 a Tribunalului Botoșani, s-a admis contestația la executare formulată de SC B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul execuțional nr. 65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desființându-se toate actele de executare silită efectuate în acest dosar. Pe cale de consecință, s-a reținut că somația de executare din 15 noiembrie 2012 fiind desființată, nu mai poate fi considerată ca fiind cel din urmă act de executare, valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă termenul de revizuire.

Având în vedere argumentele consemnate de instanță în decizia recurată, Înalta Curte apreciază că în mod eronat s-a făcut aplicarea prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., criticile recurentului pe acest aspect fiind fondate. Astfel, este de observat că dispozițiile evocate stabilesc un termen înlăuntrul căruia partea are deschisă calea de atac a revizuirii, fără a face distincția cu care operează instanța de rejudecare între un act de executare "valabil" sau "nevalabil" efectuat. Mai mult, faptul că în anul 2012 s-a început o nouă executare silită deschide părții interesate calea de atac a revizuirii iar împrejurarea că ulterior sesizării instanței, s-a pronunțat Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014, nu este de natură a lipsi partea de dreptul la revizuire, astfel cum în mod greșit a constatat instanța de rejudecare.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015.