ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Prin cererea înregistrată la data

de 25 martie 1996 pe rolul Judecătoriei Botoșani, SC P. SRL a formulat

contestație la executare, în contradictoriu cu creditoarea B.C.R. și intimata

SC F. SA Botoșani, solicitând anularea proceselor verbale de sechestru din 6

martie 1995 și 28 noiembrie 1995 și a procesului verbal de vânzare la licitație

din 30 martie 1995, cu motivarea că s-a procedat la executarea silită a

bunurilor sale fără să existe un titlu executoriu.

Prin sentința

civilă nr. 4742 din 9 septembrie 1996, Judecătoria Botoșani a admis contestația

la executare silită formulată de debitoarea SC P. SRL și a anulat procesele

verbale de sechestru și procesul verbal de licitație din 30 martie 1995, cu

obligarea intimatei SC F. SA să restituie bunurile cumpărate în cadrul

executării silite, reținând că executarea silită a avut loc în lipsa unui titlu

executoriu, contractul de credit exhibat de creditoarea B.C.R. neavând

calitatea de titlu executoriu.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel creditoarea B.C.R. SA și intimata SC F. SA,

apeluri ce au fost admise prin Decizia civilă nr. 24 din 15 ianuarie 1997 a

Tribunalului Botoșani, care a desființat sentința apelată și a trimis cauza

spre soluționare la Tribunalul Botoșani ca primă instanță.

Prin Decizia

nr. 115 din 4 februarie 1997, Tribunalul Botoșani a respins contestația la

executare formulată de contestatoarea SC P. SRL ca nefondată.

Prin Decizia

nr. 112 din 12 iunie 1997, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de contestatoarea

SC P. SRL, a schimbat sentința apelată în tot și în consecință a admis

contestația la executare, a anulat formele de executare întreprinse de

creditoarea B.C.R. - Sucursala Botoșani, respectiv procesele verbale de

sechestru din 6 martie 1995 și 28 noiembrie 1995, precum și procesul verbal de

vânzare la licitație din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către

adjudecatara SC F. SA și a dispus restabilirea situației anterioare actelor de

executare anulate, în sensul obligării creditoarei B.C.R. SA și adjudecatarei

SC F. SA la restituirea către contestatoarea SC P. SRL a bunurilor ce au făcut

obiectul executării silite.

Soluția

pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost menținută de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, care, prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 a

respins ca nefondate recursurile declarate de contestatoare și intimatele SC

B.C.R. SA și SC F. SA.

Împotriva

Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, petentul B.I., a

formulat la data de 28 noiembrie 2012 cerere de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., solicitând ca obligațiile prevăzute

în dispozitivul Deciziei nr. 112/1997 să fie aduse la îndeplinire de SC B.C.R.

SA - Sucursala Botoșani prin plata echivalentului bănesc.

În motivare,

revizuentul a susținut că, deși a stăruit, în calitatea sa de asociat unic-

fondator al SC P. SRL, la punerea în executare a Deciziei nr. 112/1997, în

sensul restabilirii situației anterioare, SC B.C.R. SA nu a restituit toate

bunurile ce au făcut obiectul executării silite anulate, iar o parte din bunuri

Ie-a predat cu o întârziere de peste 3 ani, respectiv la 20 octombrie 1998,

într-o stare avansată de degradare.

În opinia

revizuentului, sunt îndeplinite exigențele impuse de art. 322 pct. 3 C. proc.

civ., în sensul că obiectul pricinii nu se mai află în ființă, astfel că se

impune schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112/1997 și obligarea

SC B.C.R. SA să presteze obligațiile sale prin plata echivalentului bănesc.

Prin Decizia nr.

5 din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de revizuire formulată

de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 112/1997 al Curții de Apel Suceava,

ca inadmisibilă, dată fund lipsa calității procesuale active a revizuentului.

Împotriva

acestei decizii, a formulat recurs revizuentul B.I. iar prin Decizia nr. 1450 din

10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a

admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că cele statuate prin Decizia nr. 943/R/2012 pe

aspectul calității procesuale active a asociatului unic al societății radiate,

ca succesor universal legal, se impun și în prezenta cauză, neputând fi

contrazisă, din nevoia de stabilitate juridică iar fundamentul efectului

pozitiv al lucrului judecat constă în valoarea de prezumție, de mijloc de probă

a ceea ce a fost deja verificat jurisdicțional în raporturile juridice dintre

aceleași părți, prezumție care, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art.

1202 alin. (2) C. proc. civ. în relația dintre părți are caracter absolut, în

sensul că se impune și în prezenta cauză ca un „dat" ce nu poate fi

contrazis.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 15 mai 2014 sub nr.

957/39/2012* iar prin Decizia nr. 184 din 1 iulie 2014 a acestei instanțe, s-a

respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I., ca tardivă.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanțe de rejudecare a reținut, în esență, că prin

întâmpinare, intimata SC B.C.R. SA a invocat alături de excepția lipsei

calității procesuale active a revizuentului B.I., excepție care a fost

irevocabil soluționată de către Înalta Curte în recurs, și excepția

tardivității cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 324 pct. 2 C.

proc. civ.

S-a reținut că potrivit

art. 324 pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti în cazul prevăzut la art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de

executare, apreciind că legiuitorul a avut în vedere ultimul act de executare

valabil efectuat.

În speță, s-a

reținut că în cursul anului 2012, revizuentul s-a adresat executorului

judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12

iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului executional

nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somație de executare,

comunicată debitorului SC B.C.R. SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind

ultimul act de executare efectuat.

Însă, prin

sentința civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a Judecătoriei Botoșani, irevocabilă

prin respingerea recursului prin Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014 a

Tribunalului Botoșani, s-a admis contestația la executare formulată de SC

B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul executional nr.

65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desfiintându-se toate actele de

executare silită efectuate în acest dosar.

Pe cale de

consecință, s-a apreciat că somația de executare din 15 noiembrie 2012 fiind

desființată nu mai poate fi considerată ca fiind „cel din urmă act de

executare", valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă

termenul de revizuire astfel încât, în această situație, ultimul act de

executare valabil efectuat a fost întocmit în cadrul executărilor silite

anterioare anului 2005 (întrucât actele de executare silită ce au făcut

obiectul Dosarului nr. 368/2005 al executorului judecătoresc S.D. au fost

anulate prin Decizia nr. 304/R din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Botoșani) față

de care excepția tardivității cererii de revizuire s-a constatat a fi

întemeiată, astfel încât, în temeiul art. 324 pct. 2 C. proc. civ., cererea de

revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva

Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs revizuentul

B.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora a solicitat casarea deciziei atacate și în rejudecare, respingerea

excepției tardivității cererii de revizuire, încuviințarea cererii de revizuire

și schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, și obligarea SC B.C.R. SA - prin

sucursala Botoșani să presteze și în subsidiar, prin echivalent bănesc,

obligațiile de restabilire a situației anterioare actelor de executare anulate

și restituirea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite anulate, pe

care a fost condamnată inițial să le presteze numai pe cale directă în natură.

În dezvoltarea

motivelor invocate, recurentul a reiterat pe scurt istoricul cauzei iar în ceea

ce privește soluția atacată, a arătat că după numai opt zile de la data

comunicării somației de către executorul judecătoresc, a formulat calea de atac

a revizuirii, deci în cadrul termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.

A mai susținut

recurentul că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 324

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispoziții ce nu condiționează termenul de

formulare a căii de atac de soluția ce se va pronunța într-o posibilă viitoare

contestație la executare, aspecte care de altfel nu au fost puse în discuția

părților.

În continuare,

a arătat recurentul că sunt străine de natura pricinii argumentele referitoare

la executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului execuțional nr. 386/2005 al

B.E.J. S.D., argumente la care nu se raportează prezenta cerere de revizuire.

Totodată, s-a arătat că hotărârea este nemotivată având în vedere că

argumentele nu explică și nu fac corp comun cu soluția consemnată în dispozitiv

în raport de faptul că în considerente se reține admiterea excepției însă în

dispozitiv nu se regăsește consemnată soluția referitoare la admiterea vreunei

excepții.

Analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate, în Jimitele controlului de

legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Deși recurentul

a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora

înțelege să-și subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susținerile

părții prin raportare la motivele de nelegalitate menționate constată că

acestea pot fi încadrate doar în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, pct. 5

al art. 304 C. proc. civ., reglementează cazul de casare a hotărârii atacate,

în situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) același cod,

respectiv îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și

îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent.

Din perspectiva

cerințelor textului evocat, se constată că susținerile recurentului nu se

încadrează în ninciuna din cele două ipoteze pentru a putea fi reținute.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. reglementează

situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aspecte ce nu

pot fi reținute în ceea ce privește decizia recurată, având în vedere că

instanța a argumentat soluția adoptată funcție de raționamentul și

interpretarea dată dispozițiilor legale incidente cauzei.

Înalta Curte,

apreciind că susținerile dezvoltate de recurent pot fi circumscrise motivului

de nelegalitate reglementat de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., având în

vedere că vizează greșita aplicare a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., le va cenzura din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire

este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel

din urmă act de executare.

În speță,

problema de drept ce se cere a fi cenzurată din perspectiva dispozițiilor

legale evocate o constituie momentul de la care începe să curgă termenul de o

lună, respectiv stabilirea ultimului act de executare.

În acest sens,

este de reținut că în cursul anului 2012, recurentul s-a adresat executorului

judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12

iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului execuțional

nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somație de executare,

comunicată debitoarei SC B.C.R. SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind

ultimul act de executare efectuat.

Instanța de

rejudecare a reținut că prin sentința civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a

Judecătoriei Botoșani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr.

62 din 23 iunie 2014 a Tribunalului Botoșani, s-a admis contestația la

executare formulată de SC B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul

execuțional nr. 65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desființându-se

toate actele de executare silită efectuate în acest dosar.

Pe cale de

consecință, s-a reținut că somația de executare din 15 noiembrie 2012 fiind

desființată, nu mai poate fi considerată ca fiind cel din urmă act de

executare, valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă termenul

de revizuire.

Având în vedere

argumentele consemnate de instanță în decizia recurată, Înalta Curte apreciază

că în mod eronat s-a făcut aplicarea prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., criticile recurentului pe acest aspect fiind fondate.

Astfel, este de

observat că dispozițiile evocate stabilesc un termen înlăuntrul căruia partea

are deschisă calea de atac a revizuirii, fără a face distincția cu care

operează instanța de rejudecare între un act de executare "valabil"

sau "nevalabil" efectuat.

Mai mult,

faptul că în anul 2012 s-a început o nouă executare silită deschide părții

interesate calea de atac a revizuirii iar împrejurarea că ulterior sesizării

instanței, s-a pronunțat Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014, nu este de natură a

lipsi partea de dreptul la revizuire, astfel cum în mod greșit a constatat

instanța de rejudecare.

Pentru toate

argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de

revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015.