ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 848/2016

Decizia nr. 848/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 4 ianuarie 2016, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând instanței să anuleze Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoșani, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deoarece, susține acesta, hotărârea Tribunalului Botoșani ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri reprezentate de sentința civilă nr. 115/1997, Dosarul nr. x/1996 a Tribunalului Botoșani modificată în tot prin Decizia civilă nr. 112 din 12 iunie 1997, Dosar nr. x/1997, definitivă a Curții de Apel Suceava confirmată irevocabil prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998, Dosar nr. x/1997 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Revizuentul își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 500 pct. 8 C. proc. civ., invocând în susținere următoarele argumente:

Prin prima hotărârea definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în faza procesuală a soluționării pe fond a litigiului și care este titlu executor ce se execută în Dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J., B., instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de proprietar, a anulat formele de executare silită întreprinse în frauda legii de banca creditoare SC C. SA - prin Sucursala Botoșani și a dispus: „restabilește situația anterioară actelor de executare anulate și obligă creditoarea SC C. SA - Filiala Botoșani și adjudecatara SC D. SA Botoșani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoșani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite”, dispoziții care au înțeles clar lămurit și fără echivoc că SC C. SA a fost obligat să întoarcă executarea și să restituie proprietarului lucrurile în aceeași cantitate și calitate la data când le-a luat - 3 martie - 28 noiembrie 1995.

Această hotărâre irevocabilă a instanței de fond a intrat în autoritatea de lucru judecat care se bucură de prezumția de adevăr și are caracterul de incontestabilitate, exclusivitate, obligativitate și executorialitate, ceea ce, de la lege conferă caracterul de imprescriptibilitate a dreptului creditorului de a cere executarea pe cale silită, pentru că debitorul refuză să presteze de bună voie obligațiile pe care a fost condamnat irevocabil să le presteze, pentru ași reîntregi proprietatea privată în virtutea unui asemenea titlu executor spre a-și recupera lucrurile de la debitorul posesor neproprietar al bunurilor.

Așa fiind, este de domeniul evidenței că în speță dispozițiile instanței de fond au accepțiunea noțiunii de „bun actual”, astfel cum a fost exprimată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pilot Atanasiu, în parag. 140, și anume „existența unui bun actual în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului”, comentariile fiind de prisos în asemenea situație.

La data pronunțării irevocabile a titlului executor ce se execută, debitorul SC C. SA este de drept în întârziere din vina sa exclusivă, în temeiul art. 1527 alin. (1) C. civ. referitor la dreptul la executarea în natură.

În speță, nu sunt și nici nu pot fi incidente normele de drept comun referitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, deoarece normele legii speciale se aplică cu prioritate față de normele dreptului comun referitoare la termenul de 3 ani de zile care nu este un termen abstract deoarece și acesta poate fi întrerupt sau suspendat, de la caz la caz.

Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel”, în speță nefăcându-se dovada existenței unei legi prin care legiuitorul a dispus că în litigiul dintre SC C. SA și A. sunt aplicabile prevederile de drept comun referitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită în cadrul acțiunii în revendicare.

Contrar prevederilor obligatorii consemnate în dispozitivul primei hotărâri definitivă și irevocabilă, cât și legii, în procedura executării silite instanța de executare, primă instanță și cea de apel, în mod speculativ, au simulat existența prescrierii dreptului de a cere executarea pe cale silită a obligațiilor pe care debitorul SC C. SA a fost condamnat să le presteze.

Prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în faza procesuală a aducerii la îndeplinire pe cale silită a prevederilor consemnate în dispozitivul primei hotărâri - titlu executor, respectiv Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, definitivă pronunțată în procedura soluționării contestației la executare silită propriu-zisă dedusă judecății în Dosarul nr. x/193/2015, a respins apelul și a menținut definitiv încheierea din 5 august 2015 prin care Judecătoria Botoșani a admis contestația la executare silită propriu-zisă formulată de debitorul SC C. SA și a dispus anularea întregii executări silite efectuată în Dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J., B. urmare a constatării injuste ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită a titlului executor reprezentat de prima hotărâre a instanței de fond.

Consideră revizuentul că în această fază procesuală de aducere la îndeplinire prevederile obligatorii din prima hotărâre, instanța de executare, prin hotărârea pronunțată, înfrânge autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri prin care instanța de fond îi recunoaște dreptul imprescriptibil de a-și reîntregi proprietatea privată prin recuperarea lucrurilor de care a fost deposedat prin fraudarea legii de către banca creditoare, SC C. SA.

Arată revizuentul că în acest mod ilicit, nerespectarea și înfrângerea autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, este împiedicat să-și recupereze în natură lucrurile, piese de schimb, de la debitorul SC C. SA care este ajutat să se îmbogățească fără justă cauză de către chiar instanța de executare în prejudicierea interesului meu legitim de proprietar de drept al respectivelor bunuri.

Intimata SC C. SA - Sucursala Botoșani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor cuprinse în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire constată următoarele:

Din economia dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se desprinde cerința îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții necesare și suficiente pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, respectiv:

- hotărârile contradictorii să fie definitive chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei;

- hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces în sensul de dosar, ci în procese (dosare) diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

În speță nu sunt îndeplinite nici condiția contradictorialității hotărârilor definitive și nici cea privind existența unor hotărâri pronunțate în același litigiu.

Cele două litigii au obiect diferit.

Astfel, în litigiul în care a fost pronunțată Decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curții de Apel Suceava, obiectul cauzei a vizat anularea proceselor verbale de vânzare prin licitație din 30 martie 1995 în timp ce obiectul celui de-al doilea litigiu, finalizat prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoșani, a constat în anularea procedurii de executare silită din Dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J., B., executare declanșată de revizuent tocmai în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite în primul litigiu.

În ceea ce privește pretinsa contradictorialitate, este de reținut că prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de SC E. SRL fiind dispusă anularea formelor de executare întreprinse de banca creditoare - SC C. SA - Sucursala Botoșani - Filiala Săveni, prin procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 și din 28 noiembrie 1995 și procesul verbal de vânzare prin licitația din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC D. SA Botoșani.

Totodată, instanța a restabilit situația anterioară actelor de executare anulate și a obligat creditoarea SC C. SA - Filiala Botoșani și adjudecatara SC D. SA Botoșani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoșani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.

Prin Decizia irevocabilă nr. 1870 din 12 mai 1998, Curtea Supremă de Justiție a respins recursurile formulate de SC E. SRL, SC C. SA și SC D. SA, decizia Curții de Apel Suceava rămânând neschimbată, finalizarea acestui litigiu având ca efect desființarea actelor de executare întreprinse de SC C. SA împotriva SC E. SRL.

Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a fost pronunțată în legătură cu o procedură de executare silită declanșată de Bancă în calitate de creditor, iar Decizia nr. 1196/2015 a Tribunalului Botoșani a fost pronunțată în cadrul unei procedurii de executare silită declanșată de A. în calitate de creditor, procedură de executare în care titlul executor era reprezentat tocmai de Decizia nr. 112/1997 a Curții de Apel Suceava, sub aspectul restituirii bunurilor, fiind astfel evident caracterul particular al celor două proceduri.

Prin încheierea din data de 5 august 2015 din Dosarul nr. x/193/2015, Judecătoria Botoșani a constatat intervenită prescripția dreptului revizuentului A. de a obține executarea silită, în temeiul titlului indicat, prin raportare la data când s-a născut acest drept, respectiv 12 iunie 1997, data pronunțării Deciziei nr. 1870 din 12 mai 1998 a Curții Supreme de Justiție, fiind dispusă anularea întregii proceduri execuționale.

Prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, Tribunalul Botoșani a respins ca nefondat apelul formulat de domnul A. împotriva încheierii din 5 august 2015, soluția cu privire la prescripția dreptului de a obține executarea silită devenind definitivă, prin cel de-al doilea litigiu nefiind puse în discuție efectele primei hotărâri definitive, intimata SC C. SA nesusținând că actele de executare anulate prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava ar fi valabile sau că nu ar fi fost obligată la restituire.

Hotărârile pronunțate în al doilea litigiu au vizat tocmai titlul de care se prevalează revizuentul - Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava - în urma analizării acestuia stabilindu-se că este prescris dreptul revizentului de a obține executarea, pe cale silită, a obligațiilor stabilite în titlul respectiv, Decizia nr. 112/1997, neputându-se astfel identifica nicio contradicție între cele două hotărâri invocate de revizuent, în condițiile în care cea de-a doua hotărâre, cea revizuibilă, respectiv Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Botoșani nu face decât să constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a primei hotărâri în această cauză nefiind antamat fondul soluționat irevocabil prin prima hotărâre.

Cât privește cea de-a doua condiție, nici aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, revizuirea vizează hotărâri pronunțate în două procese diferite, neputându-se, așadar, discuta o eventuală contrarietate de hotărâri.

Primul proces în care a fost pronunțată hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuentul, a avut ca obiect contestație la executare formulată de SC E. SRL împotriva proceselor verbale de sechestru din 6 martie 1995 și din 28 noiembrie 1995 și împotriva procesului verbal de vânzare la licitație din 30 martie 1995, ceea ce s-a contestat fiind procedura de executare derulată de intimata SC C. SA împotriva SC E. SRL, litigiul soluționat irevocabil prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, decizie prin care a fost respins recursul SC C. SA împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curții de Apel Suceava. Prin această din urmă hotărâre, contestația la executare a SC E. SRL a fost admisă de Curtea de Apel Suceava, instanța dispunând: „anularea formelor de executare întreprinse de banca creditoare - SC C. SA - Sucursala Botoșani - Filiala Săveni, prin procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 și din 28 noiembrie 1995 și procesul-verbal de vânzare prin licitația din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC D. SA Botoșani. Restabilește situația anterioară actelor de executare anulate și obligă creditoarea SC C. SA - Filiala Botoșani și adjudecatara SA Botoșani la restituirea către apelanta SC E. SRL Botoșani a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite”.

Prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998, Curtea Supremă de Justiție a menținut soluția Curții de Apel Suceava motivând în sensul că banca creditoare nu a avut în posesie bunurile asupra cărora se instituise gajul și că, în orice caz, executarea silită s-a făcut de către creditoare fără încuviințarea instanței.

Cel de-al doilea proces a avut ca obiect contestație la executare formulată de SC C. SA împotriva executării silite pornite de A., în Dosarul de executare nr. x/2015 al B.E.J., B., executarea vizând titlul obținut în primul litigiu, titlu prin care s-a dispus restituirea bunurilor, intimata SC C. SA contestând procedura de executare (cel de-al doilea litigiu). Prin încheierea pronunțată în data de 5 august 2015 în Dosarul nr. x/192/2015, Judecătoria Botoșani a admis, în parte, contestația la executare în sensul că a constatat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită și a dispus anularea întregii executări silite efectuate în Dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J., B.

Prin Decizia nr. 1196 din 9 decembrie 2015, definitivă, Tribunalul Botoșani a respins ca, nefondat apelul declarat de A., în cel de-al doilea litigiu instanțele având în vedere chiar deciziile pronunțate în primul litigiu, acestea constituind temeiul drepturilor de care se prevalează A., constatându-se însă că dreptul acestuia de a obține executarea silită a acelor hotărâri este prescris.

Reiese, așadar că, hotărârile invocate de revizuent au fost pronunțate în procese diferite astfel încât nu este îndeplinită condiția esențială a pronunțării unor hotărâri în cadrul aceluiași proces, prin urmare nu se poate considera că litigiul a fost soluționat de două ori.

Cauza litigiilor este distinctă astfel încât nu se poate pune problema existenței autorității de lucru judecat.

Astfel, în litigiul soluționat prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curții de Apel Suceava, A. și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 372 din V.C.P.C. și art. 116 din Ordonanța nr. 11 din 23 ianuarie 1996 prin aplicarea cărora Curtea de Apel Suceava a constatat că intimata SC C. SA nu beneficia de un titlu executoriu, vânzarea la licitație făcându-se cu încălcarea legii.

În al doilea litigiu, intimata SC C. SA și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 712 și urm., din N.C.P.P., precum și pe dispozițiile art. 706 din același cod, dispoziții referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că cererea de revizuire nu întrunește condițiile intrinseci de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (8) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1196 din 9 decembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă.

Obligă revizuentul să plătească intimatei SC C. SA suma de 10.743,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 aprilie 2016.