ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2016

Decizia nr. 1122/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 18 noiembrie 2015, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2, 3 și 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 2166 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 2166 din 22 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 182 din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, reținând, în esență, legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta.

În susținerea cererii sale revizuentul invocă faptul că, pe de o parte, în raport de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra excepției de incompatibilitate invocate cu privire la judecătorii care au făcut parte din completul din cadrul Curții de Apel Suceava care a soluționat revizuirea iar, pe de altă parte, raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. că hotărârea instanței de recurs este dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta.

Înalta Curte, prin Decizia nr. 2166 din 22 octombrie 2015 a analizat prin prisma art. 304 pct. 1 C. proc. civ. motivul de nelegalitate vizând modul în care a fost soluționată excepția de necompatibilitate a judecătorilor care au alcătuit completul de judecată în rejudecare, după casare, analizând incidența art. 24 C. proc. civ. raportat la datele speței.

Astfel instanța de recurs a constatat neîntemeiat acest motiv de nelegalitate față de faptul că în judecata cauzei în calea de retractare judecătorii nu au intrat în judecata fondului.

Cât privește motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt de remarcat următoarele aspecte:

Parcursul procesual al cauzei are următoarele coordonate:

Prin Sentința civilă nr. 4742 din 9 septembrie 1996 Judecătoria Botoșani a admis contestația la executare silită formulată de debitoarea SC B. SRL și a anulat procesele-verbale de sechestru și procesul-verbal de licitație din 30 martie 1995, cu obligarea intimatei SC C. SA să restituie bunurile cumpărate în cadrul executării silite, reținând că executarea silită a avut loc în lipsa unui titlu executoriu, contractul de credit exhibat de creditoarea D. neavând calitatea de titlu executoriu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel creditoarea D. SA și intimata SC C. SA, apeluri ce au fost admise prin Decizia civilă nr. 24 din 15 ianuarie 1997 a Tribunalului Botoșani, care a desființat sentința pronunțată de Judecătorie și a trimis cauza spre soluționare la Tribunalul Botoșani ca primă instanță.

Prin Decizia nr. 115 din 4 februarie 1997, Tribunalul Botoșani, astfel învestit, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC B. SRL ca nefondată.

Prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de contestatoarea SC B. SRL, a schimbat sentința apelată în tot și în consecință a admis contestația la executare, a anulat formele de executare întreprinse de creditoarea D. - Sucursala Botoșani, respectiv procesele-verbale de sechestru din 6 martie 1995 și 28 noiembrie 1995, precum și a procesului-verbal de vânzare la licitație din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC C. SA și a dispus restabilirea situației anterioare actelor de executare anulate, în sensul obligării creditoarei D. SA și adjudecatarei SC C. SA la restituirea către contestatoarea SC B. SRL a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.

Soluția pronunțată de către Curtea de Apel Suceava a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, care, prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 a respins ca nefondate recursurile declarate de contestatoare și intimatele D. SA și SC C. SA.

Împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava petentul A., a formulat la data de 28 noiembrie 2012 cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., solicitând ca obligațiile prevăzute în dispozitivul Deciziei nr. 112/1997 să fie aduse la îndeplinire de D. SA - Sucursala Botoșani prin plata echivalentului bănesc.

Prin Decizia nr. 5 din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 112/1997 al Curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă, dată fiind lipsa calității procesuale active a revizuentului.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul A. iar prin Decizia nr. 1450 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs revizuentul A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei atacate și în rejudecare, respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, încuviințarea cererii de revizuire și schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, și obligarea D. SA - prin Sucursala Botoșani să presteze și în subsidiar, prin echivalent bănesc, obligațiile de restabilire a situației anterioare actelor de executare anulate și restituirea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite anulate, pe care a fost condamnată inițial să le presteze numai pe cale directă în natură.

Prin Decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 182 din 3 aprilie 2015 a admis excepția autorității lucrului judecat și în consecință a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/1997, pentru existența autorității lucrului judecat.

Împotriva deciziei sus evocată, a declarat recurs revizuentul A., prin care a solicitat casarea acesteia în tot și în rejudecare, respingerea ca inadmisibilă și neîntemeiată a excepției autorității de lucru judecat invocată în baza Deciziei nr. 167/2004, pronunțată în Dosar nr. x/2004 a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5099/2004, pronunțată în Dosar nr. x/2004 și pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 definitivă, a Curții de Apel Suceava, secția comercială, și obligarea intimatei D. SA prin Sucursala Botoșani să presteze alternativ, în subsidiar, prin echivalent bănesc, obligațiile de restabilire a lucrurilor ce au făcut obiectul executării silite anulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2166 din 22 octombrie 2015 a respins, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A.

Atunci când revizuirea se solicită potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru contrarietate de hotărâri, suportul ei rezidă în respectarea principiului puterii de lucru judecat, iar posibilitatea de a o cere este supusă condiției să existe hotărâri definitive potrivnice care să nu poată fi executate simultan, precum și ca ele să fi fost date în aceeași pricină și între aceleași persoane având aceeași calitate, dar în dosare diferite.

Așadar, revizuirea este admisibilă numai atunci când hotărârile pretinse contradictorii au intervenit în cereri deosebite.

Ori în speță nu se poate reține existența a două hotărâri definitive potrivnice, adică nu există o hotărâre definitivă dată într-un proces judecat anterior celui în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, hotărârile pretins a fi contradictorii fiind pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale diferite.

Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nici acest motiv nu este întemeiat.

În considerarea celor ce preced va respinge cererea de revizuire și constatând îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., va obliga revizuentul să plătească intimatei D. SA București prin Sucursala Botoșani suma de 8107,02 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2166 din 22 octombrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Obligă revizuentul să plătească intimatei D. SA București prin Sucursala Botoșani suma de 8107,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT