ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2016

Decizia nr. 1819/2016 Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Sentința nr. 1 din 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 79 R din data de 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani. În motivarea hotărârii pronunțate, curtea de apel a arătat că ultima dintre hotărârile pretins potrivnice este Decizia civilă nr. 79 R din data de 26 februarie 2015 a Tribunalului Botoșani, hotărâre pronunțată în recurs cu evocarea fondului pricinii. Instanța a reținut că termenul procedural de o lună pentru introducerea cererii de revizuire, prevăzut de dispozițiile art. 324 C. proc.

civ., se calculează de la data pronunțării acestei hotărâri, acesta împlinindu-se la data de 26 martie 2015. Prin cererea depusă la data de 10 iunie 2016 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 iunie 2016, revizuentul A. a declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs împotriva Sentinței civile nr. 1 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat instanței să analizeze legalitatea hotărârii potrivit dispozițiilor noului C. proc. civ., menționând că procesul a început cu numai o zi înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, prin prisma criticii formulate de către recurentul-revizuent, care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Din lecturarea memoriului de recurs cu cărui soluționare a fost învestită, instanța constată că singura critică formulată de recurentul-revizuent vizează posibilitatea aplicării în speță a dispozițiilor noului C. proc. civ., față de împrejurarea că demersul judiciar a fost inițiat cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ. Capitolul III din noul C. proc. civ., intitulat sugestiv "Aplicarea legii de procedură civilă", instituie în cuprinsul art. 24 - 28 norme generale de drept tranzitoriu, respectiv o serie de reguli care guvernează aplicabilitatea noii legi de procedură, statuând, în cuprinsul art. 24, că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Noțiunea de proces început după intrarea în vigoare a legii noi de procedură civilă vizează situația în care data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță se situează ulterior datei intrării în vigoare a legii, caz în care este aplicabilă legea nouă. Per a contrario, în ipoteza în care cererea de chemare în judecată este înregistrată la instanță anterior momentului intrării în vigoare a legii noi de procedură, aceasta nu se va aplica. Dispozițiile legale anterior menționate trebuie completate și coroborate cu cele prevăzute de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar art. 2 din același act normativ prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanță pentru stabilirea incidenței sau nu în cadrul unui proces a dispozițiilor noului C. proc. civ., exclusiv în ipoteza depunerii cererii la poștă, unități militare sau locuri de deținere, nu este data înregistrării cererii la instanță, ci data predării sale instituțiilor menționate.

Aplicând dispozițiile tranzitorii la speța dedusă judecății și verificând actele și lucrările dosarului, se constată că procesul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită a început sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, cererea introductivă fiind depusă la poștă la data de 14 februarie 2013 (conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere a cererii de chemare în judecată), cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor noului C. proc. civ., aspect evidențiat chiar de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs. Având în vedere considerentele expuse, constatând că în mod legal Curtea de Apel Suceava a aplicat dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul, ca nefondat. Cu privire la solicitarea apărătorului recurentului-revizuent adresată instanței de judecată ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse de intimata B., Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere cuantumul rezonabil al cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și, drept urmare, în temeiul art. 316 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 298 și 274 alin. (1) C. proc. civ., obligă pe recurentul-revizuent, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata B., reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța nr. 304 din 08 septembrie 2016.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 1 din 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 1000 lei către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016. Procesat de GGC - NN