ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2016

Decizia nr.

1819/2016

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 1 din 11 mai

2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost respinsă ca

tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei

civile nr. 79 R din data de 26 februarie 2015 pronunțată de

Tribunalul Botoșani.

În motivarea

hotărârii pronunțate, curtea de apel a arătat că ultima

dintre hotărârile pretins potrivnice este Decizia civilă nr. 79 R din

data de 26 februarie 2015 a Tribunalului Botoșani, hotărâre

pronunțată în recurs cu evocarea fondului pricinii. Instanța a

reținut că termenul procedural de o lună pentru introducerea

cererii de revizuire, prevăzut de dispozițiile art. 324 C. proc.

civ., se calculează de la data pronunțării acestei

hotărâri, acesta împlinindu-se la data de 26 martie 2015.

Prin cererea

depusă la data de 10 iunie 2016 și înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 22 iunie 2016, revizuentul A. a declarat, în termenul prevăzut de

lege, recurs împotriva Sentinței civile nr. 1 din data de 11 mai 2016

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin cererea

de recurs, recurentul-revizuent a solicitat instanței să analizeze

legalitatea hotărârii potrivit dispozițiilor noului C. proc. civ.,

menționând că procesul a început cu numai o zi înainte de intrarea în

vigoare a noului C. proc. civ.

Analizând

cererea de recurs, prin prisma criticii formulate de către

recurentul-revizuent, care se circumscrie motivului de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Din lecturarea

memoriului de recurs cu cărui soluționare a fost învestită,

instanța constată că singura critică formulată de

recurentul-revizuent vizează posibilitatea aplicării în

speță a dispozițiilor noului C. proc. civ., față de

împrejurarea că demersul judiciar a fost inițiat cu doar o zi înainte

de intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Capitolul III

din noul C. proc. civ., intitulat sugestiv "Aplicarea legii de

procedură civilă", instituie în cuprinsul art. 24 - 28 norme

generale de drept tranzitoriu, respectiv o serie de reguli care guvernează

aplicabilitatea noii legi de procedură, statuând, în cuprinsul art. 24,

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare.

Noțiunea

de proces început după intrarea în vigoare a legii noi de procedură

civilă vizează situația în care data înregistrării cererii

de chemare în judecată la instanță se situează ulterior

datei intrării în vigoare a legii, caz în care este aplicabilă legea

nouă. Per a contrario, în ipoteza în care cererea de chemare în

judecată este înregistrată la instanță anterior momentului

intrării în vigoare a legii noi de procedură, aceasta nu se va

aplica.

Dispozițiile

legale anterior menționate trebuie completate și coroborate cu cele

prevăzute de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Astfel,

conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Codului de

procedură civilă se aplică numai proceselor și

executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar

art. 2 din același act normativ prevede că procesele începute prin

cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități

militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a

Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar

dacă sunt înregistrate la instanță după această

dată.

Prin urmare,

ceea ce prezintă relevanță pentru stabilirea incidenței sau

nu în cadrul unui proces a dispozițiilor noului C. proc. civ., exclusiv în

ipoteza depunerii cererii la poștă, unități militare sau

locuri de deținere, nu este data înregistrării cererii la

instanță, ci data predării sale instituțiilor

menționate.

Aplicând

dispozițiile tranzitorii la speța dedusă judecății

și verificând actele și lucrările dosarului, se constată

că procesul în care a fost pronunțată decizia a cărei

revizuire se solicită a început sub imperiul Codului de procedură

civilă de la 1865, cererea introductivă fiind depusă la

poștă la data de 14 februarie 2013 (conform ștampilei aplicate

pe plicul de expediere a cererii de chemare în judecată), cu doar o zi

înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor noului C. proc. civ.,

aspect evidențiat chiar de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de

recurs.

Având în

vedere considerentele expuse, constatând că în mod legal Curtea de Apel

Suceava a aplicat dispozițiile Codului de procedură civilă de la

1865, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

Cu privire la

solicitarea apărătorului recurentului-revizuent adresată

instanței de judecată ca, în temeiul dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ., să micșoreze cuantumul cheltuielilor de

judecată pretinse de intimata B., Înalta Curte urmează a o respinge,

având în vedere cuantumul rezonabil al cheltuielilor de judecată constând

în onorariu avocațial și, drept urmare, în temeiul art. 316 C. proc.

civ., cu referire la dispozițiile art. 298 și 274 alin. (1) C. proc.

civ., obligă pe recurentul-revizuent, ca parte căzută în

pretenții, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată

către intimata B., reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța

nr. 304 din 08 septembrie 2016.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile

nr. 1 din 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția I civilă.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1000 lei către intimata B., cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - NN