ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 520/2018

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

;

Prin

recursul declarat la data de 22 iunie 2017 împotriva Deciziei civile nr. 309

din data de 26 aprilie 2037 a Curții de Apei Suceava, secția I civilă,

prin care a fost respinse ca tardive cererile de revizuire a Deciziei civile nr.

958/A din 23 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr. 674/A din

15 septembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/222/2014, arătând că

ambele hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 283 din

5 februarie 2016 a Judecătoriei Dorohoi. Recurentul a solicitat casarea în

totalitate a hotărârii atacate, conform art. 488 alin. (1), pct. 5 și

6 C. proc. civ., ca fiind netemeinică, nelegală și lovită

de nulitate absolută, precum și rejudecarea procesului în fond de la

cel mai vechi act de procedură efectuat, conform art. 498 C. proc. civ.

În sinteza, prin primul motiv de

recurs, recurentul a solicitat casarea, în totalitate, a încheierii de

ședință din data de 26 aprilie 2017, pronunțate de

către Curtea de Apel Suceava, conform art. 488 alin. (l) pct. 5 și 6 C.

proc. civ., caftind netemeinică, nelegală și lovită de

nulitate absolută.

Astfel, recurentul invocă

încălcarea prevederilor art. 233 alin. (1) lit. m) din C. proc. civ., a art.

425 C. proc. civ., a art. 426 alin. (3), C. proc. civ. și a art. 427 alin.

(1) C. proc. civ., dat fiind faptul că lipsesc semnăturile membrilor

completului de judecată din dispozitivul Deciziei cu nr. 309 din 26

aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, legiuitorul nefăcând

excepții de la obligativitatea semnării hotărârilor

judecătorești, nominalizând prin aceasta doar exemplarele originale rămase

instanței de judecată, ci referindu-se la toate hotărârile

pronunțate în ședințe publice, deci și la hotărârile

comunicate poștal părților.

În consecință, în raport de

dispozițiile art. 178 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocă

excepția nulității încheierii de ședință din data

de 26 aprilie 2017, prin constatarea nulității soluției de

anulare, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire și în subsidiar,

anularea acesteia pentru lipsa semnăturilor membrilor completului și

a altor cerințe legale extrinseci actului de procedură, conform

prevederilor art. 174 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 175 alin. (1)

și art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a mai invocat faptul că

dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale au fost

încălcate

cronologic de către instanța de

apel, în fond, prin Decizia cu nr. 674/A din 15 septembrie 2016 a Tribunalului

Botoșani, cât și prin încheierile de ședință

pronunțate de instanțele superioare în căile extraordinare de

atac, respectiv a contestației în anulare, prin Decizia cu nr. 958/A din

23 noiembrie 2016 a Tribunalului Botoșani și a revizuirii, prin Decizia

cu nr. 309 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, care nu au luat

seamă următoarele aspecte, prezentate în sinteză:

- Intimatul A. a fost declarat ca

lipsit de interes în legătură cu suprafața de teren ce face

obiectul sentinței civile cu nr. 154 din 21 ianuarie 2015 a

Judecătoriei Dorohoi, rămasă irevocabilă,

sentință civilă ce nu a fost atacată în nicio cale

legală, întrucât în urma defunctei B.,

bunică, intimatul este trecut în procesul-verbal de taxare

întocmit de către B.N.P., C. în data de 02 septembrie 2000, ca străin

de succesiune prin neacceptare, acesta având calitatea de nepot de fiica

predecedată.

Prin urmare, urmare a procesului-verbal

susmenționat, intimatul este lipsit de calitate procesuală

pasivă, întrucât până la data încheierii convenției, A. dobândea

calitatea de cumpărător prin actul de vânzare-cumpărare din 09

septembrie 1998, act anulat parțial pentru suprafața de teren

aflată în cauză, de 1.000 mp, prin sentința civilă nr. 95

din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă

irevocabilă, dar, prin procesul-verbal din 02 septembrie 2000 a fost

declarat străin de succesiune.

- Un alt aspect invocat și semnalat ce a

fost ignorat în dezbateri de către instanțe, atât pe fondul

procesului cât șl în căile extraordinare de atac, îl reprezintă

dispozițiile art. 430, 431, 432 și art. 138 C. proc. civ. privind

excepția autorității de lucru judecat.

Recurentul învederează că prin

sentința civilă cu nr. 95 din 15 ianuarie 1999, pronunțată

în fond de către Judecătoria Dorohoi, rămasă

irevocabilă, tatăl său D., decedat în prezent, a avut

câștig de cauză, prin probatoriul administrat dovedind dreptul de

proprietate asupra bunului imobil reprezentat de suprafața de teren de 1.000

de mp din p.c., 1.473 din intravilanul satului și com. Cristinești,

jud. Botoșani, bun imobil ce a făcut atunci și face și în

prezent obiectul cauzei. Mai arată că atât sentința sus-menționată

cât și sentința civilă cu nr. 1274/2003 a Judecătoriei

Dorohoi, revizuită în apel prin sentința civilă cu nr. 592/2004

și Deciziile cu nr. 2129/2004 și nr. 2086/2005 ale Curții de

Apel Suceava, au fost pronunțate în aceeași pricină ce a avut ca

obiect bunul imobil menționat, în aceeași cauză și între

aceleași părți.

Dat fiind faptul că

hotărârile irevocabile sunt susceptibile de executare pe cale silită,

având în principiu, în procedura contencioasă, puterea de lucru judecat,

caracteristic acestei proceduri contencioase este ca, hotărârea

pronunțată, odată devenită irevocabilă, să se

bucure de autoritatea de lucru judecat, punând capăt litigiului.

În ceea ce privește

litispendența, recurentul arată că această excepție

este justificată de faptul că, în prezenta cauză, este chemat în

judecată de către intimat, după ani de zile de la tranșarea

pricinii în fond, în contradictoriu cu tatăl său, motivul

chemării în fața instanței fiind constituit de dobândirea de

către părți a terenului litigios, cauza fiind aceeași;

revendicarea imobiliară reprezentată de suprafața de teren de 1.000

mp din intravilanul satului/com. Cristinești, jud. Botoșani.

Mai arată recurentul că, prin

sentința civilă nr. 95/1999 a Judecătoriei Dorohoi,

rămasă irevocabilă, a fost anulat parțial contractul de

vânzare-cumpărare din 09 septembrie 1998 încheiat în fața notarului

public C. din Dorohoi între defuncta B., în calitate de vânzătoare și

intimatul

A., în calitate de

cumpărător, pentru suprafața de 1.000 mp teren din p.c. 1.473

intravilan satul/com. Cristinești, jud. Botoșani. în prezent, pe

rolul Judecătoriei Dorohoi, se află în pronunțare o

hotărâre cu privire ia nelegalitatea întocmirii de către intimat a

contractului de vânzare-cumpărare din 24 august 1992 încheiat la.

același birou notarial, având ca părți aceeași

vânzătoare și intimatul împreună cu fratele său, minori la

acea vreme, obiectul contractului făcându-i aceeași

suprafață de teren.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 7 august 2017 și repartizat Completului de-filtru nr. 2 (CP 2).

Prin rezoluția din data de 7 septembrie

2017, cererea de recurs a fost comunicată către intimatul A., cu

mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare,

conform înscrisurilor aflate la filele 23-24 din dosarul instanței.

Intimatul nu a depus întâmpinare, în

termenul prevăzut de dispozițiile art. 17 alin. (3) coroborate cu

cele ale art. 15 alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Prin raportul întocmit în cauză la

data de 31 octombrie 2017 și însușit prin rezoluția completului

din aceeași data, s-a reținut caracterul admisibil al recursului în

raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fiind

comunicat părților conform înscrisului aflat la filele 37-39 din

dosarul acestei instanțe.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie

2017 a fost admis în principiu recursul formulat de revizuentul E. împotriva Deciziei

civile nr. 309 din data de 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava,

secția I civilă, fiind acordat termen la data de 20 februarie 2018 în

vederea soluționării recursului.

urmează să îl respingă, ca nefondat, având în vedere

următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 283 din 5

februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr,

x/222/2014,

a fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în

contradictoriu cu pârâtul E., prin care a solicitat obligarea pârâtului la a

lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de 1.500 mp situat în localitatea Cristinești, jud.

Botoșani, împreună cu construcțiile aferente.

Prin Decizia nr. 674/A din 15

septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția l

civilă, în Dosarul nr. x/222/2014,

a fost

respinsă excepția tardivității apelului, a fost admis

apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 283 din 5

februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi și pe

cale de consecință, a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul A., fiind obligat pârâtul la a lăsa în

deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului

suprafața de 1.000 mp, situată în pe 1.473 intravilan com. Cristinești,

identificată prin pct. 9, 5, 6, 7, 9 în

anexa nr. 5 la raportul de expertiză, ce face parte

integrantă din hotărâre, aflat la fila 100 în dosarul instanței.

Prin Decizia civilă nr. 958/A din

23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani,

secția l civilă, în Dosarul nr. x/40/2016

a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de petentul E. împotriva Deciziei nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată

de Tribunalul Botoșani, secția l civilă.

La data de 10 ianuarie 2017, revizuentul

E. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 958/A din 23 noiembrie

2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr.

674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/222/2014, arătând că

ambele hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 283 din 5

februarie 2016 a Judecătoriei Dorohoi.

Prin Decizia nr. 309 din data de 26 aprilie

2917, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017 al Curții de Apel

Suceava, secția I civilă,

au fost anulate, ca

tardive, cererile de revizuire formulate de revizuent.

Instanța a reținut, în sinteză,

că s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar conform art. 511 alin. (1) din C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, conform art.

511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a

ultimei hotărâri.

Termenul de declarare a revizuirii, de o

lună, se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima

lună, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar dacă

ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a

început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei

luni.

Deciziile a căror revizuire o

solicită revizuentul pentru contrarietate de hotărâri, Decizia nr. 674/A

din 15 septembrie 2016 și Decizia nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, ambele

ale Tribunalului Botoșani, au rămas definitive la data

pronunțării lor, respectiv la data de 15 septembrie 2016 și la

data de 23 noiembrie 2016. Revizuentul a formulat cererea de revizuire a

acestor decizii la data de 10 ianuarie 2017, astfel cum rezultă de pe

ștampila poștală aplicată pe plicul de corespondență

aflat la fila 55 din dosarul revizuire, cu depășirea termenului

calculat conform dispozițiilor enunțate anterior, termen care se

împlinea la data de 15 octombrie 2016, pentru Decizia nr. 674/A din 15

septembrie 2016, respectiv la data de 23 decembrie 2017, pentru Decizia nr. 958/A

din 23 noiembrie 2016.

Or, neexercitarea cererii de revizuire în

termenul prevăzut de lege, atrage decăderea, aceasta fiind

sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., iar

actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Împotriva acestei decizii a declarant

recurs revizuentul, la data de 22 iunie 2017.

Înalta Curte reține că, prin

primul motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 233 alin. (1)

lit. m) C. proc. civ., a art. 425 C. proc. civ., a art. 426 alin. (3), C. proc.

civ. și a art. 427 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind faptul că

lipsesc semnăturile membrilor completului de judecată din

dispozitivul Deciziei cu nr. 309 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel

Suceava, deși, în prevederile legale susmenționate, legiuitorul nu

face excepții de la obligativitatea semnării hotărârilor

judecătorești, nominalizând prin aceasta doar exemplarele originale

rămase instanței de judecată, ci face referire la toate

hotărârile pronunțate în ședințe publice, deci și la

hotărârile comunicate poștal părților.

Înalta Cure constată că

motivul de recurs invocat este nefondat având în vedere următoarele

considerente:

Se constată că Decizia civilă nr.

309 din data de 26 aprilie 2917, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017

al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care au fost

respinse ca tardive cererile de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 958/A

din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția

l civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr. 674/A din

15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/222/2014 (aflată la fila 137

în dosarul instanței de revizuire) este semnată de cei doi

judecători, membri ai completului, precum și de grefier, astfel

că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 426 alin. (3) C.

proc. civ., aplicabil în cauză raportat la actul de procedură în

legătură cu care se invocă lipsa semnăturii, respectiv: „Hotărârea

va fi semnată de membru completului de judecată și de către

grefier".

În consecință, în raport de

respectarea cerinței semnăturii, în cauză nu sunt aplicabile

prevederile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Nulitatea

este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul

de procedară efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau

de formă", raportate la cele ale art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., potrivit cărora. Nulitatea nu este condiționată de

existența unei vătămări în cazul încălcăm

dispozițiilor legale referitoare la: (...) 6. alte cerințe legale

extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Înalta Curte reține ca respectiva

condiție, a semnăm hotărârilor judecătorești se

limitează numai la originalul acestora, aflat la dosarul instanței de

judecata, iar nu și la copiile care se trimit părților în copie

conformă.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 426 alin.

(6) din C. proc. civ.,: „Hotărârea se va întocmi în două exemplare

originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar

celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al

instanței."

În plus, potrivit dispozițiilor art. 427 alin.

(1) C. proc. civ.: (1) Hotărârea se va comunica din oficiu

părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea

se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și

semnată în condițiile legii."

Totodată, în temeiul art. 131 alin.

(8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Suprem al Magistraturii nr. 1375/2015: „Grefierul de ședință

comunică părților, sau după caz, altor persoane

prevăzute de lege hotărârea, în copie, în cel mult 3 zile de ia data

la care a fost redactata și semnată".

În consecința, numai cele două

originale ale deciziei pronunțate sunt semnate de toți membrii

completului, copii ale acestora fiind comunicate către părți, cu

mențiunea de conformitate cu originalul aplicată de grefa instanței.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte

urmează să respingă, ca nefondat, motivul de recurs invocat.

În ceea ce privește restul motivelor de

recurs care privesc fondul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte

urmează să nu le analizeze, acestea fiind privite ca inadmisibile din

perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind

circumscrise soluției de respingere, ca tardiv formulată, a cererii

de revizuire.

Se constată ca, potrivit

dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit., d) C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în

conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor

hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se

încadrează în motivele de casare prevăzute fa art. 488 din

același cod.

În plus, pe lângă cerința

încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 488 C. proc. civ., se reține că în practica

judecătorească s-a statuat că aceste critici trebuie să

vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea

atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de

către instanța de recurs.

Instanța învestită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai

în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și

dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre

situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în plus, motivele de

recurs trebuie să se refere la soluția dată de instanța a

cărei hotărâre este supusă căii de atac a recursului, în speță,

Ia soluția de anulare a cererilor de revizuire, ca tardiv formulate.

Pentru toate aceste motive, Înalta

Curte urmează să respingă, ca fiind nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul E. împotriva Deciziei civile nr. 309 din data de 26

aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi februarie 2018.