ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2018

Decizia nr. 520/2018 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de recurs ; Prin recursul declarat la data de 22 iunie 2017 împotriva Deciziei civile nr. 309 din data de 26 aprilie 2037 a Curții de Apei Suceava, secția I civilă, prin care a fost respinse ca tardive cererile de revizuire a Deciziei civile nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/222/2014, arătând că ambele hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 283 din 5 februarie 2016 a Judecătoriei Dorohoi. Recurentul a solicitat casarea în totalitate a hotărârii atacate, conform art. 488 alin. (1), pct. 5 și 6 C. proc.

civ., ca fiind netemeinică, nelegală și lovită de nulitate absolută, precum și rejudecarea procesului în fond de la cel mai vechi act de procedură efectuat, conform art. 498 C. proc. civ. În sinteza, prin primul motiv de recurs, recurentul a solicitat casarea, în totalitate, a încheierii de ședință din data de 26 aprilie 2017, pronunțate de către Curtea de Apel Suceava, conform art. 488 alin. (l) pct. 5 și 6 C. proc. civ., caftind netemeinică, nelegală și lovită de nulitate absolută. Astfel, recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 233 alin. (1) lit. m) din C. proc. civ., a art. 425 C. proc. civ., a art. 426 alin. (3), C. proc. civ. și a art. 427 alin. (1) C. proc.

civ., dat fiind faptul că lipsesc semnăturile membrilor completului de judecată din dispozitivul Deciziei cu nr. 309 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, legiuitorul nefăcând excepții de la obligativitatea semnării hotărârilor judecătorești, nominalizând prin aceasta doar exemplarele originale rămase instanței de judecată, ci referindu-se la toate hotărârile pronunțate în ședințe publice, deci și la hotărârile comunicate poștal părților. În consecință, în raport de dispozițiile art. 178 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocă excepția nulității încheierii de ședință din data de 26 aprilie 2017, prin constatarea nulității soluției de anulare, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire și în subsidiar, anularea acesteia pentru lipsa semnăturilor membrilor completului și a altor cerințe legale extrinseci actului de procedură, conform prevederilor art. 174 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 175 alin. (1) și art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a mai invocat faptul că dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale au fost încălcate cronologic de către instanța de apel, în fond, prin Decizia cu nr. 674/A din 15 septembrie 2016 a Tribunalului Botoșani, cât și prin încheierile de ședință pronunțate de instanțele superioare în căile extraordinare de atac, respectiv a contestației în anulare, prin Decizia cu nr. 958/A din 23 noiembrie 2016 a Tribunalului Botoșani și a revizuirii, prin Decizia cu nr. 309 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, care nu au luat seamă următoarele aspecte, prezentate în sinteză: - Intimatul A. a fost declarat ca lipsit de interes în legătură cu suprafața de teren ce face obiectul sentinței civile cu nr. 154 din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă irevocabilă, sentință civilă ce nu a fost atacată în nicio cale legală, întrucât în urma defunctei B., bunică, intimatul este trecut în procesul-verbal de taxare întocmit de către B.N.P., C. în data de 02 septembrie 2000, ca străin de succesiune prin neacceptare, acesta având calitatea de nepot de fiica predecedată.

Prin urmare, urmare a procesului-verbal susmenționat, intimatul este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât până la data încheierii convenției, A. dobândea calitatea de cumpărător prin actul de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 1998, act anulat parțial pentru suprafața de teren aflată în cauză, de 1.000 mp, prin sentința civilă nr. 95 din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă irevocabilă, dar, prin procesul-verbal din 02 septembrie 2000 a fost declarat străin de succesiune. - Un alt aspect invocat și semnalat ce a fost ignorat în dezbateri de către instanțe, atât pe fondul procesului cât șl în căile extraordinare de atac, îl reprezintă dispozițiile art. 430, 431, 432 și art. 138 C. proc.

civ. privind excepția autorității de lucru judecat. Recurentul învederează că prin sentința civilă cu nr. 95 din 15 ianuarie 1999, pronunțată în fond de către Judecătoria Dorohoi, rămasă irevocabilă, tatăl său D., decedat în prezent, a avut câștig de cauză, prin probatoriul administrat dovedind dreptul de proprietate asupra bunului imobil reprezentat de suprafața de teren de 1.000 de mp din p.c., 1.473 din intravilanul satului și com. Cristinești, jud. Botoșani, bun imobil ce a făcut atunci și face și în prezent obiectul cauzei. Mai arată că atât sentința sus-menționată cât și sentința civilă cu nr. 1274/2003 a Judecătoriei Dorohoi, revizuită în apel prin sentința civilă cu nr. 592/2004 și Deciziile cu nr. 2129/2004 și nr. 2086/2005 ale Curții de Apel Suceava, au fost pronunțate în aceeași pricină ce a avut ca obiect bunul imobil menționat, în aceeași cauză și între aceleași părți.

Dat fiind faptul că hotărârile irevocabile sunt susceptibile de executare pe cale silită, având în principiu, în procedura contencioasă, puterea de lucru judecat, caracteristic acestei proceduri contencioase este ca, hotărârea pronunțată, odată devenită irevocabilă, să se bucure de autoritatea de lucru judecat, punând capăt litigiului. În ceea ce privește litispendența, recurentul arată că această excepție este justificată de faptul că, în prezenta cauză, este chemat în judecată de către intimat, după ani de zile de la tranșarea pricinii în fond, în contradictoriu cu tatăl său, motivul chemării în fața instanței fiind constituit de dobândirea de către părți a terenului litigios, cauza fiind aceeași; revendicarea imobiliară reprezentată de suprafața de teren de 1.000 mp din intravilanul satului/com.

Cristinești, jud. Botoșani. Mai arată recurentul că, prin sentința civilă nr. 95/1999 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă irevocabilă, a fost anulat parțial contractul de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 1998 încheiat în fața notarului public C. din Dorohoi între defuncta B., în calitate de vânzătoare și intimatul A., în calitate de cumpărător, pentru suprafața de 1.000 mp teren din p.c. 1.473 intravilan satul/com. Cristinești, jud. Botoșani. în prezent, pe rolul Judecătoriei Dorohoi, se află în pronunțare o hotărâre cu privire ia nelegalitatea întocmirii de către intimat a contractului de vânzare-cumpărare din 24 august 1992 încheiat la. același birou notarial, având ca părți aceeași vânzătoare și intimatul împreună cu fratele său, minori la acea vreme, obiectul contractului făcându-i aceeași suprafață de teren.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 august 2017 și repartizat Completului de-filtru nr. 2 (CP 2). Prin rezoluția din data de 7 septembrie 2017, cererea de recurs a fost comunicată către intimatul A., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare, conform înscrisurilor aflate la filele 23-24 din dosarul instanței. Intimatul nu a depus întâmpinare, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 17 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 15 alin. (4) din Legea nr. 2/2013. Prin raportul întocmit în cauză la data de 31 octombrie 2017 și însușit prin rezoluția completului din aceeași data, s-a reținut caracterul admisibil al recursului în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) și (6) C. proc.

civ., fiind comunicat părților conform înscrisului aflat la filele 37-39 din dosarul acestei instanțe. Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2017 a fost admis în principiu recursul formulat de revizuentul E. împotriva Deciziei civile nr. 309 din data de 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, fiind acordat termen la data de 20 februarie 2018 în vederea soluționării recursului. 2. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 283 din 5 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr, x/222/2014, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul E., prin care a solicitat obligarea pârâtului la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.500 mp situat în localitatea Cristinești, jud. Botoșani, împreună cu construcțiile aferente.

Prin Decizia nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția l civilă, în Dosarul nr. x/222/2014, a fost respinsă excepția tardivității apelului, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 283 din 5 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi și pe cale de consecință, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., fiind obligat pârâtul la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 1.000 mp, situată în pe 1.473 intravilan com. Cristinești, identificată prin pct. 9, 5, 6, 7, 9 în anexa nr. 5 la raportul de expertiză, ce face parte integrantă din hotărâre, aflat la fila 100 în dosarul instanței.

Prin Decizia civilă nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția l civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul E. împotriva Deciziei nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția l civilă. La data de 10 ianuarie 2017, revizuentul E. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/222/2014, arătând că ambele hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 283 din 5 februarie 2016 a Judecătoriei Dorohoi.

Prin Decizia nr. 309 din data de 26 aprilie 2917, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, au fost anulate, ca tardive, cererile de revizuire formulate de revizuent. Instanța a reținut, în sinteză, că s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar conform art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de declarare a revizuirii, de o lună, se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

Deciziile a căror revizuire o solicită revizuentul pentru contrarietate de hotărâri, Decizia nr. 674/A din 15 septembrie 2016 și Decizia nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, ambele ale Tribunalului Botoșani, au rămas definitive la data pronunțării lor, respectiv la data de 15 septembrie 2016 și la data de 23 noiembrie 2016. Revizuentul a formulat cererea de revizuire a acestor decizii la data de 10 ianuarie 2017, astfel cum rezultă de pe ștampila poștală aplicată pe plicul de corespondență aflat la fila 55 din dosarul revizuire, cu depășirea termenului calculat conform dispozițiilor enunțate anterior, termen care se împlinea la data de 15 octombrie 2016, pentru Decizia nr. 674/A din 15 septembrie 2016, respectiv la data de 23 decembrie 2017, pentru Decizia nr. 958/A din 23 noiembrie 2016. Or, neexercitarea cererii de revizuire în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc.

civ., iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Împotriva acestei decizii a declarant recurs revizuentul, la data de 22 iunie 2017. Înalta Curte reține că, prin primul motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 233 alin. (1) lit. m) C. proc. civ., a art. 425 C. proc. civ., a art. 426 alin. (3), C. proc. civ. și a art. 427 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind faptul că lipsesc semnăturile membrilor completului de judecată din dispozitivul Deciziei cu nr. 309 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, deși, în prevederile legale susmenționate, legiuitorul nu face excepții de la obligativitatea semnării hotărârilor judecătorești, nominalizând prin aceasta doar exemplarele originale rămase instanței de judecată, ci face referire la toate hotărârile pronunțate în ședințe publice, deci și la hotărârile comunicate poștal părților.

Înalta Cure constată că motivul de recurs invocat este nefondat având în vedere următoarele considerente: Se constată că Decizia civilă nr. 309 din data de 26 aprilie 2917, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care au fost respinse ca tardive cererile de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 958/A din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția l civilă, în Dosarul nr. x/40/2016 și a Deciziei civile nr. 674/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/222/2014 (aflată la fila 137 în dosarul instanței de revizuire) este semnată de cei doi judecători, membri ai completului, precum și de grefier, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 426 alin. (3) C. proc.

civ., aplicabil în cauză raportat la actul de procedură în legătură cu care se invocă lipsa semnăturii, respectiv: „Hotărârea va fi semnată de membru completului de judecată și de către grefier". În consecință, în raport de respectarea cerinței semnăturii, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedară efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă", raportate la cele ale art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora. Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcăm dispozițiilor legale referitoare la: (...) 6. alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Înalta Curte reține ca respectiva condiție, a semnăm hotărârilor judecătorești se limitează numai la originalul acestora, aflat la dosarul instanței de judecata, iar nu și la copiile care se trimit părților în copie conformă. Astfel potrivit dispozițiilor art. 426 alin. (6) din C. proc. civ.,: „Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanței." În plus, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.: (1) Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă.

Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii." Totodată, în temeiul art. 131 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 1375/2015: „Grefierul de ședință comunică părților, sau după caz, altor persoane prevăzute de lege hotărârea, în copie, în cel mult 3 zile de ia data la care a fost redactata și semnată". În consecința, numai cele două originale ale deciziei pronunțate sunt semnate de toți membrii completului, copii ale acestora fiind comunicate către părți, cu mențiunea de conformitate cu originalul aplicată de grefa instanței. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, motivul de recurs invocat.

În ceea ce privește restul motivelor de recurs care privesc fondul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte urmează să nu le analizeze, acestea fiind privite ca inadmisibile din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind circumscrise soluției de respingere, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire. Se constată ca, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit., d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute fa art. 488 din același cod. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că în practica judecătorească s-a statuat că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. în plus, motivele de recurs trebuie să se refere la soluția dată de instanța a cărei hotărâre este supusă căii de atac a recursului, în speță, Ia soluția de anulare a cererilor de revizuire, ca tardiv formulate. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca fiind nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul E. împotriva Deciziei civile nr. 309 din data de 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi februarie 2018.