ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 6 decembrie 2021 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, Secretariatul Comisiei Centrale, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București, Primăria mun. Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București și Instituția Avocatului Poporului București formulând, în temeiul prevederilor art. 1528 și urm. C. civ., a Legii nr. 247/2005 art. 6 din CEDO, art. 52 din Constituția României, art. 117 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 35 din Legea 165/2013, contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 42552/20 octombrie 2021.

A solicitat obligarea CNCI să valideze de îndată Dispoziția de validare nr. 1059 din 29 martie 2006 emisă de Primarul mun. Botoșani în favoarea numitei B., pentru imobilul situat în Botoșani, strada x nr. 10, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. x/19.05.2006.

A solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 42552/20.10.2021, amendarea ANRP, a Secretariatului Comisiei Centrale și CNCI pentru nesoluționarea în condițiile legii, în timp legal și rezonabil a dosarului de despăgubiri nr. x/19.05.2006.

Pe cale de consecință, a solicitat obligarea acestora la plata către moștenitorii defunctei B. la daune interese în temeiul art. 1530 C. civ. și repararea integrală a prejudiciului în temeiul art. 1531 și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2022, în temeiul art. 406 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamanta A. împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, Secretariatul Comisiei Centrale București, Primăria mun. Botoșani și Instituția Avocatului Poporului București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București Secretariatul Comisiei Centrale București.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 1101 din 19 decembrie 2023 Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a respins cererea de suspendare a judecății, a respins excepția lipsei calității procesual active, excepție invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București. A respins, ca nefondată, acțiunea, formulată de reclamanta A. prin mandatar C., în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

I.3. Decizia pronunțată de instanța de apel

Prin decizia civilă nr. 703 pronunțată la data de 16.07.2024 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1101 din 19 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2021.

A schimbat în parte sentința civilă nr. 1101 din data de 19 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosar nr. x/2021, în sensul că a admis în parte acțiunea.

A anulat, în parte, decizia nr. 42552 din data de 20.10.2021, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București.

A obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București să emită o decizie de compensare prin puncte, în favoarea reclamantei, în calitate de moștenitoare după autoarea B., pentru suprafața de 310 mp teren care a fost situat în Botoșani, strada x, nr. 10, numărul de puncte urmând a fi stabilit după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru acest imobil teren.

A menținut dispozițiile prin care a fost soluționată cerere de suspendare a judecății și excepția lipsei calității procesuale active.

Prin încheierea de ședință C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea completului de judecată C2 A Civ, investit cu soluționarea dosarului x/2021

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs petenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 octombrie 2024, sub nr. x/2021*/a4, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluția din 21 octombrie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și domiciliul recurentei-reclamante, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura recurentei și a reprezentantului legal, procurator C., având procură judiciară la dosarului nr. x/2021, vol. II ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, iar în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, în temeiul art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, ce fost achitată conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, invocând incidența motivelor de casare reglementate de 488 alin. (1) art. pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ., reclamanta a solicitat anularea încheierii recurate precum și a deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 pronunțată de instanța de apel pe fondul cauzei.

În susținerea cererii sale, recurenta a arătat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., faptul că prin pronunțarea deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 înainte de soluționarea cererii de recuzare au fost încălcate prevederile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, încălcarea de către Curtea de Apel Suceava a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 14 din 28 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii potrivit căreia formularea unei cereri de recuzare împiedică pronunțarea hotărârii până la soluționarea cererii de recuzare, în contextul în care decizia menționată este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs s-au făcut ample referiri la situația de fapt a litigiului, etapele procesuale anterioare, precum și la pretinsul caracter nelegal și abuziv al încheierilor și a sentinței civile pronunțate în cauză de Tribunalul Botoșani și deciziei pronunțate, pe fondul cauzei de către Curtea de Apel Suceava, recurenta făcând trimitere și la un alte litigii în care aceasta este parte precum dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani și dosarul nr. x/2018 al Tribunalului București.

Astfel, în temeiul motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta a susținut nelegala alcătuire a instanței de judecată raportat la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 800/14.09.2018 din dosarul inițial nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani ce avea ca obiect o cerere de chemare în judecată formulată de recurenta împotriva Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor București, recurenta susținând că nici Tribunalul Botoșani și nici Curtea de Apel Suceava nu erau competente să soluționeze dosarul nr. x/2021.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat ca instanța de recurs să anuleze sentința civilă nr. 800/2018 pronunțată de către Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2018 precum și toate celelalte hotărâri pronunțate de Tribunalul București și Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018.

Totodată, a susținut nelegala alcătuire a instanței de apel raportat la autoritatea de lucru judecat a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Botoșani la data de 01 martie 2023 în dosarul neversionat nr. x/2021, solicitând instanței de recurs să stabilească dacă versionarea dosarului mai sus menționat a fost efectuată în mod legal.

Recurenta a susținut și nelegala alcătuire a primei instanțe cât și a instanței de apel raportat la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României precum și raportat la dispozițiile legale referitoare la competența instanțelor de judecată în funcție de valoarea imobilelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta a susținut necompetența instanțelor de judecată, solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauzele ce o privesc pe recurentă.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prin intermediul căreia a susținut că atât Tribunalul Botoșani cât și Curtea de Apel Suceava au depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât Tribunalul Botoșani a pronunțat sentința civilă nr. 1101 din data de 19 decembrie 2023 prin care a soluționat abuziv cererea de inițială de chemare în judecată a recurentei în condițiile în care această instanță de judecată s-a dezinvestit definitiv încă din data de 14 septembrie 2018 prin pronunțarea sentinței civile definitive nr. 800/2018 în dosarul nr. x/2018.

De asemenea, recurenta a arătat că, prin trimiterea dosarului nr. x/2018 de către Tribunalul Botoșani la Tribunalul Municipiului București în data de 14 septembrie 2018 cu poșta specială și transformarea acestuia în dosarul nr. x/2018, precum și versionarea la fel de abuzivă a dosarului nr. x/2021 în dosar nr. x/2021 nu au nicio bază legală stabilită de către legiuitor, depășind cu mult și în mod flagrant atribuțiile puterii judecătorești.

Recurenta a invocat, de asemenea, incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a dezvolta însă motive de recurs subsumate celor două cazuri de casare invocate, precizând că acestea rezultă din cuprinsul cererii de recurs.

Concluzionând, recurenta a solicitat instanței de recurs să caseze hotărârile și actele de procedură nelegale și netemeinice criticate și să trimită spre rejudecare în prima instanță atât dosarul nr. x/2018 cât și dosarul nr. x/2021 la instanța competentă în vederea soluționării legale și temeinice a ambelor a cereri inițiale de chemare în judecata formulate de către recurentă în cadrul dosarelor sus menționate.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 ianuarie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 13 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepția nulității a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

În consecință, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Astfel, verificând ansamblul susținerilor din memoriul de recurs, se constată că recurenta-reclamantă deși invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. nu aduce critici concrete, de nelegalitate, încheierii atacate, care să poată fi subsumabile motivelor de casare prevăzute de lege.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta se rezumă să invoce încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. prin pronunțarea deciziei civile nr. 703 din data de 16 iulie 2024 de către Curtea de Apel Suceava, înainte de soluționarea cererii de recuzare, fără să evidențiază modalitatea în care instanța de apel a încălcat regulile de procedură invocate.

Prin memoriul de recurs, deși se prevalează de dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., recurenta nu aduce nicio critică concretă încheierii recurate, în contextul în care instanța de apel a reținut faptul că recurenta a formulat o cerere de recuzare pur formală, în aceeași zi în care aceasta s-a pronunțat asupra apelului (16.07.2024), înregistrată sub nr. x/2021/a4, fără să o motiveze, pentru ca ulterior, la data de 31.07.2024, prin e-mail, recurenta să trimită motivarea cererii de recuzare.

Instanța de apel a apreciat că cererea de recuzare este neîntemeiată în contextul în care cererea de recuzare nu a fost motivată la momentul formulării sale, ci abia după ce a luat la cunoștință despre soluția pronunțată în apel recurenta a dezvoltat motivele de recuzare, instanța reținând că o parte din motivele invocate priveau aspecte intervenite ulterior formulării cererii de recuzare.

Raportat la considerentele reținute de instanța de apel, se constată că simpla susținere a recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. nu este suficientă, întrucât invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu se poate face abstract ci recurenta trebuia să formuleze critici de nelegalitate care să privească considerentele instanței de apel referitoare la circumstanțele în care a fost pronunțată atât încheierea recurată cât și decizia pe fondul apelului, critici în lipsa cărora instanța de recurs nu poate realiza un control de conformitate a încheierii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În același registru se înscriu și susținerile recurentei referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel Suceava a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 14 din 28 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Deși aceasta critică poate fi încadrată formal în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nu în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. invocat de către recurentă, întrucât decizia menționată nu soluționează fondul unui litigiu, fiind vorba de încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor de procedură privind obligativitatea deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte constată că nici aceasta critică nu vine să combată raționamentul instanței de apel privind modalitatea de pronunțare asupra apelului și de soluționare a cererii de recuzare.

Astfel, recurenta se rezumă a invoca obligativitatea deciziei citate raportat la prevederile art. 517 alin. (4) C. proc. civ. fără a dezvolta critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța care a pronunțat încheierea atacată.

În contextul în care rolul instanței de recurs este să răspundă motivat unei critici argumentate, se constată că motivele invocate de recurentă nu pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs dezvoltate de recurentă, instanța de recurs constată că acestea excedează obiectului prezentului recurs ce este reprezentat de încheierea prin care Curtea de Apel Suceava a respins cererea de recuzare.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentă privesc soluțiile pronunțate pe fondul cauzei de prima instanță și instanța de apel și fac referire la alcătuirea și competența acestor instanțe prin raportare la alte soluții pronunțate de instanțele de judecată în alte cauze în care recurenta este sau a fost parte.

De asemenea, prin memoriul de recurs recurenta solicită, printre altele, anularea hotărârilor pronunțate pe fondul cauzei cât și anularea sentinței civile nr. 800/2018 pronunțată de către Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2018 precum și toate celelalte hotărâri pronunțate de Tribunalul București și Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018.

Or, întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de respingere a cererii de recuzare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. recurenta ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță și nu să solicite anularea unor hotărâri care nu au nicio legătură cu obiectul recursului declarat.

Pe cale de consecință, motivele invocate de recurentă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind greșita alcătuire a primei instanțe și a instanței de apel precum și cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. privind necompetența instanței de apel sunt străine de obiectul prezentului recurs.

Pentru aceleași considerente, nu pot constitui veritabile critici de nelegalitate, susținerile recurentei privind incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către Tribunalul Botoșani, în contextul în care, nici acestea, nu privesc încheierea recurată.

Procedând în această manieră, recurenta nu descrie aspecte de nelegalitate îndreptate împotriva încheierii atacate, care să poată fi analizate de către instanța de recurs.

Or, lipsa argumentelor relevante în condițiile normelor de procedură anterior menționate are drept consecință imposibilitatea cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalității în cadrul enunțat dat de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Referitor la susținerile potrivit cărora hotărârile pronunțate pe fondul cauzei ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive evocate de recurentă, Înalta Curte constată că aspectele indicate nu constituie critici de nelegalitate, subsumabile, după caz, acestui text de lege sau altor ipoteze casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, susținerea recurentei privitoare la incidența autorității de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cuprinsul cererii de recurs este una inadecvată raportat la soluția care face obiectul controlului de legalitate în recurs.

În ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte remarcă că au fost invocate doar în mod formal întrucât recurenta face trimitere la argumentele comune susținute în dezvoltarea celorlalte motive de nelegalitate inserate în cererea de recurs, fără a formula critici noi raportate la cele două motive de casare.

În concluzie, deși memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini (40), în conținutul său nu se identifică susțineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate a încheierii recurate.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurentă, prin cererea de recurs dedusă judecății, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. va constata nul recursul declarat petenta A., prin mandatar C. împotriva încheierii C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta A., prin mandatar C. împotriva încheierii C. civ. din 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.