Decizia nr. 1111/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 272/2021 a Tribunalului București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2020 din data de 17 iulie 2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat: - obligarea pârâtei la soluționarea, cu prioritate, a dosarului de despăgubiri nr. x, aferent Dispoziției emise de Primăria Municipiului București nr. 19761/15.06.2017 în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziției conform grilei notarilor publici din anul 2013 și emiterii deciziei de compensare prin puncte, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013, ca echivalent al imobilului compus din teren în suprafață de 480,00 mp și construcție, imposibil de restituit în natură, situat în București, str. x, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acțiunii.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 272 din 19 februarie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis, în parte și ca întemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. A obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze, cu prioritate, dosarul administrativ de despăgubiri nr. x și să emită în favoarea persoanelor îndreptățite o decizie de compensare în puncte și aferentă imobilului situat în municipiul București, str. x, ce formează obiect atât al Dispoziției nr. 19761/15.06.2017 emisă de către Primarul Municipiului București, dar și al dosarului administrativ de despăgubiri nr. x A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată. A luat act de voința reclamantului, prin apărătorul său, privind recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a suspendat cauza privind cererea de apel formulată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile nr. 272/19.02.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., decedat pe parcursul procesului, prin moștenitor indicat B., până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului A..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii sus-menționate, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În cuprinsul motivelor de recurs expuse, recurenta-pârâtă a arătat că înțelege să-și întemeieze recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că, prin adresa nr. x/17.08.2022, s-au adresat Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, în vederea comunicării informațiilor cu privire la reclamantul A.. Prin adresa nr. x/19.08.2022, respectiva direcție a comunicat că A. a avut ultimul domiciliu în municipiul București, Aleea x, fiind decedat, potrivit actului de deces nr. x/2021. Nu le-a fost comunicat dacă a fost dezbătută succesiunea după defunctul A.. Mai arată că, prin adresa nr. x/25.10.2022, s-au adresat Camerei Notarilor Publici București în vederea transmiterii unei copii a certificatului de succesiune/de moștenitor, emis în urma dezbaterii succesiunii numitului A., precum și numele și adresele moștenitorilor. Precizează că, din corespondența electronică purtată cu reprezentantul acestuia, reies următoarele: Numitul A. a decedat la data de 20.07.2021, are doi moștenitori, un fiu și o fiică, însă nu se cunosc până în prezent decât datele fiului acestuia, respectiv B.. Până în prezent nu s-a dezbătut succesiunea. Arată recurenta că a efectuat toate demersurile mai sus enunțate și drept urmare solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "când a intervenit moartea uneia dintre părți, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părții decedate, pe numele moștenirii, fără să se arate numele si calitatea fiecărui moștenitor". Față de această situație de fapt și ținând cont de probele administrate și depuse la dosarul cauzei, solicită instanței de control judiciar să facă aplicarea art. 85 din Legea nr. 36/1995 și să constate vacanța succesorală în ceea ce privește moștenirea numitului A.. În concret, constatând că termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a expirat, fără ca un eventual moștenitor al numitului A. să fi făcut acte de acceptare a succesiunii acestuia, în absența fizică și juridică a moștenitorilor legali sau testamentari, solicită instanței să admită cererea și să constate vacantă succesiunea de pe urma defunctului A. potrivit actului de deces nr. x/2021, în municipiul București. De asemenea, în raport cu opinia că statul culege succesiunea vacantă în calitate de moștenitor legal, având în vedere că acesta dobândește moștenirea vacantă nu cu titlu particular, ca în situația bunurilor abandonate sau părăsite, ci cu caracter universal, bunurile fiind privite ca elemente ale unui patrimoniu, cuprinzând nu numai activul, dar și pasivul, ceea ce este specific transmisiunii succesorale, solicită instanței să constate că pârâtul are calitate procesuală pasivă în prezenta speță. Solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Curtea de Apel București în ședința din data de 10.05.2022 și, pe cale de consecință, repunerea pe rol a cauzei. În drept, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 octombrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 02 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs. Recursul a fost comunicat intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Tribunalul Gorj la data de 10 noiembrie 2022. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are caracter fondat, pentru argumentele ce succed. Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 10 mai 2022 în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea apelului declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 272/19.02.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., decedat pe parcursul procesului, prin moștenitor indicat B.. Cu referire la indicarea moștenitorilor defunctului A., Înalta Curte constată că la termenul din 01 martie 2022, recurenta-apelantă a depus la dosarul de apel note de ședință, prin care a arătat că intimatul A. decedat are doi moștenitori, un fiu și o fiică, însă nu se cunosc datele de identificare ale fiicei, note însoțite de copia certificatului de deces a lui A. și copia cărții de identitate a moștenitorului B. (fiul defunctului), care conținea datele acestuia în vederea citării. La același termen, s-a dispus amânarea judecății la data de 10 mai 2022 și s-a dispus citarea numitului B., moștenitorul indicat al defunctului, cu mențiunea de a preciza dacă este moștenitorul intimatului-reclamant A., iar în caz afirmativ să depună actele de stare civilă din care să reiasă legătura de rudenie și să precizeze dacă există și alți moștenitori ai defunctului A., iar în caz afirmativ să precizeze numele acestora și datele de identificare. La termenul din 10 mai 2022 s-a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru neindicarea moștenitorilor reclamantului A.. Cercetând recursul din perspectiva motivelor de casare expuse, Înalta Curte constată că în recurs s-a indicat drept motiv de casare art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, din cuprinsul argumentelor expuse de recurentă, se poate deduce că acestea se circumscriu criticilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocându-se în esență, încălcarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar potrivit alin. (3), judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, de asemenea, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției, fapt care presupune prezentarea de informații la cererea judecătorului, în vederea clarificării împrejurărilor de fapt intervenite pe parcursul procesului. În înțelesul dispozițiilor legale menționate, judecătorul este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații, în conformitate cu dispozițiile legale. Totodată, în caz de deces a uneia dintre părțile litigante, conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale, pentru a identifica succesibilii persoanei decedate, în scopul continuării judecății. În această situație, dacă informațiile oferite de părțile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale și a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata. Față de circumstanțele procesuale mai sus reținute, Înalta Curte observă că în timpul judecății desfășurate în fața instanței de apel recurenta pârâtă, interesată în continuarea procesului, a realizat demersuri legale pentru identificarea moștenitorilor defunctului intimat, și în absența altor informații, a indicat instanței de apel două persoane care aveau calitatea de posibili moștenitori, contrar celor reținute prin încheierea recurată. De aceea, având în vedere că măsura care face obiectul criticilor de recurs a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care exclude ipoteza suspendării de drept a cauzei în cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, se impune a observa că în cauză, la termenul acordat pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, recurenta a indicat moștenitorii și a depus ca documente doveditoare certificatul de deces al reclamantului și cartea de identitate a prezumtivului moștenitor, respectiva cerere nefiind una pur formală. Prin urmare, condiția impusă de art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a exclude suspendarea judecății a fost îndeplinită, în sensul că s-a formulat o cerere prin care au fost arătați moștenitorii, sau cel puțin a fost identificat unul dintre aceștia. Împrejurarea că nu s-a depus și dovada calității de moștenitor nu poate justifica soluția de suspendare a judecății, cât timp norma de drept în temeiul căreia a fost făcută, și anume art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu condiționează continuarea judecății de dovedirea calității de moștenitor, ci impune doar arătarea acestuia. Ca atare, era în sarcina instanței de judecată să verifice, ulterior indicării de către apelanta recurentă a unui prezumtiv succesor, calitatea de moștenitor a părții decedate a numitului B. în condiții de contradictorialitate. În atare circumstanțe, criticile recurentei privind nelegalitatea încheierii atacate sunt întemeiate, neputând fi incidentă în cauză prima teză a articolului 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind suspendarea de drept a cauzei întrucât nu poate fi imputată vreo culpă în sarcina recurentei apelante cu privire la împiedicarea judecății prin neindicarea moștenitorilor. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496 alin. (1) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentă împotriva încheierii din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel, pentru continuarea judecății.