ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5053/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub număr de dosar x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A.: constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.4 din Contractul de credit la termen Condiții speciale nr. x/14.03.2008 și din actul adițional Nr. x/14.08.2008; constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.5 din Contractul de credit la termen Condiții speciale nr. x/14.03.2008 și din actul adițional Nr. x/14.08.2008; constatarea caracterului abuziv al prevederilor capitolului 2.6.2 din Contractul de credit la termen Condiții speciale nr. x/14.03.2008 și din actul adițional nr. x/14.08.2008; obligarea pârâtei la modificarea contractului inițial și a actului adițional în sensul stabilirii dobânzii printr-o modalitate de calcul în funcție de un indicator financiar clar și anume ROBOR plus marja băncii; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii curente de la începutul relației contractuale și până în prezent printr-o modalitate de calcul transparentă și restituirea tuturor sumelor încasate în mod nejustificat; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii penalizatoare de la începutul relației contractuale și până în prezent, printr-o modalitate de calcul transparentă și restituirea tuturor sumelor încasate în mod nejustificat; calcularea comisionului de administrare prin raportare la soldul rămas de achitat și nu la soldul inițial, cu restituirea sumelor încasate în mod abuziv și obligarea pârâtei la întocmirea unui grafic actualizat; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale O.U.G. nr. 50/2010, ale O.U.G. nr. 9/2000.

Prin sentința civilă nr. 148 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C C. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 91 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol prevăd că, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

S-a mai reținut că excepția de la regula generală prevăzută de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. vizează judecarea recursului de către instanța ierarhic superioară, însă este necesar ca această excepție să fie prevăzută expres în lege.

Cum în cauza de față nu este prevăzută o atare excepție, prin raportare la obiectul acțiunii, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nu este competentă să soluționeze pricina.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 1378 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.