ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5051/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 23 decembrie 2015, sub număr de dosar x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. S.A.: să constate caracterul abuziv și implicit nulitatea clauzelor cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii și stabilirea comisioanelor, scadența anticipată atât în Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/19.08.2008 respectiv: art. 3.2, art. 3.3, art. V 12.1 - 5, 6 și 7, art. 12.2, Art. 4, Art. 5, art. 8.6, cât și în actele adiționale la Contractul de împrumut, respectiv Actul adițional nr. x/01.06.2010, Actul adițional nr. x/25.11.2010, Actul adițional nr. x/31.05.2011, Actul adițional nr. x/27.04.2012, Actul adițional nr. x/15.01.2013 și Actul adițional nr. x/18.09.2013; obligarea pârâtei la înlocuirea DRV (dobânda de referință variabilă practicată de Bancă) cu Libor, respectiv să recalculeze dobânda astfel: 8,7% puncte procentuale marja fixa a Băncii + Libor pe toata durata contractului începând cu data de 19.08.2008 și până la finalizarea acestuia; obligarea pârâtei C. la restituirea sumelor încasate ilegal reprezentând diferența dintre dobânda încasată în mod abuziv și dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, după formula indicată mai sus (8,7% dobândă fixă + Libor); obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor reprezentând comisioanele încasate în mod abuziv; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, pe dispozițiile Legii 363/2007, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992.

Prin sentința civilă nr. 818 din 16 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect restabilire echilibru contractual + obligație de a face + daune, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 3.2, art. 3.3, art. 12.1 alin. (5), (6), (7), art. 12.2, art. 4, art. 8.6 din Contractul de credit nr. x/19.08.2008 încheiat între părți, cât și din Actul adițional nr. x/01.06.2010, Actul adițional nr. x/25.11.2010, Actul adițional nr. x/31.05.2011, Actul adițional nr. x/27.04.2012, Actul adițional nr. x/15.01.2013 și Actul adițional nr. x/18.09.2013.

A fost obligată pârâta să recalculeze dobânda, astfel: 8,7% puncte procentuale marjă fixă a Băncii + Libor, pe toată durata contractului, începând cu data de 19.08.2008 și până la finalizarea acestuia.

S-a dispus înlăturarea clauzelor abuzive din Contractul de împrumut nr. x/19.08.2008, respectiv art. 3.2, art. 3.3, art. 12.1 alin. (5), (6), (7), art. 12.2, art. 4, art. 8.6, cât și din Actul adițional nr. x/01.06.2010, Actul adițional nr. x/25.11.2010, Actul adițional nr. x/31.05.2011, Actul adițional nr. x/27.04.2012, Actul adițional nr. x/15.01.2013 și Actul adițional nr. x/18.09.2013 și, pe cale de consecință: a fost obligată pârâta să revină la nivelul marjei stabilite la momentul încheierii contractului de credit, în sensul stabilizării și aplicării a unui curs CHF - leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului; a fost obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare; a fost obligată pârâta la diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate nelegal.

S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 5 din Contractul de credit nr. x/19.08.2008.

S-a respins capătul 3 de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate ilegal, reprezentând diferența dintre dobânda încasată în mod abuziv și dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, după formula 8,7 dobândă fixă + Libor, ca fiind rămas fără obiect.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 3260 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu expert și onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă C. S.A. București, împotriva sentinței civile nr. 818 din 16 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B. a fost schimbată, în parte sentința apelată, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile privind: constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. x din 19.08.2008 la art. 3.2 referitoare la faptul că rata dobânzii este variabilă și revizuibilă la fiecare 3 luni și că este calculată zilnic; la art. 12.2 în măsura în care cazurile de neîndeplinire se referă la prezentul contract; la art. 8.6 teza I referitoare la dreptul băncii de a percepe dobânzi penalizatoare; constatarea caracterului abuziv a clauzelor cuprinse în cele 6 acte adiționale încheiate la contractul de credit nr. x din 19.08.2008; obligarea pârâtei să recalculeze dobânda; obligarea pârâtei să revină la nivelul marjei stabilite la momentul încheierii contractului de credit, în sensul stabilizării și aplicării a unui curs CHF - leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat intimații - reclamanți să-i plătească apelantei - pârâte suma de 509 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 96 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol prevăd că, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

S-a mai reținut că excepția de la regula generală prevăzută de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. vizează judecarea recursului de către instanța ierarhic superioară, însă este necesar ca această excepție să fie prevăzută expres în lege.

Cum în cauza de față nu este prevăzută o atare excepție, prin raportare la obiectul acțiunii, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nu este competentă să soluționeze pricina.

Recursul a fost înregistrat la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1263A din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.