ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5023/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.04.2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., B. S.A. - Sucursala Botoșani și S.C. C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5 din Condițiile speciale ale contractului de credit bancar nr. 978/23.04.2007, coroborat cu art. 2.6, 2.10. lit. a) și 2.11 din Condițiile generale ale contractului de credit, cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii și de modificare a acesteia, la art. 7 și 8 din Condițiile speciale, coroborate cu art. 2.6 din Condițiile generale, cu privire la modalitatea de majorare a nivelului dobânzii curente/dobânda penalizatoare, la art. 5 din Condițiile speciale, coroborat cu art. 2.10 lit. a) și 2.11 din Condițiile generale ale contractului de credit, respectiv articolul din actul adițional nr. x/16.09.2010 la contractul de credit bancar și art. 9.1 din actul adițional din data de 06.11.2012, cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii variabile și a formulei de calcul a acesteia, la art. 9 lit. b) din Condițiile speciale, coroborat cu art. 3.1 din Condițiile generale, respectiv al clauzei prevăzute la art. 7 din actul adițional din 06.11.2012 la contractul de credit, la art. 9 lit. c) din Condițiile speciale, coroborat cu art. 3.9 din Condițiile generale ale contractului de credit, precum și al clauzei prevăzute în articolul din actul adițional nr. x/16.09.2010 și în art. 9.2 lit. a) din actul adițional din data de 06.11.2012, cu privire la comisionul de administrare, la art. 9 lit. f) din Condițiile speciale, coroborat cu art. 3.8 din Condițiile generale, la art. 9 lit. d) și e) din Condițiile speciale, coroborat cu art. 3.4 din Condițiile generale, privind comisionul de transformare, la art. 3.7 și 4.11 din Condițiile generale și la art. 8.4 lit. c) și d), coroborat cu art. 9.14 penultima teză din actul adițional din 06.11.2012; de asemenea, a solicitat să dispună obligarea pârâtelor la modificarea convenției de credit, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum 100 RON pe fiecare zi întârziere; obligarea pârâtelor la întocmirea unui nou grafic de rambursare, în funcție de noile costuri ale creditului și la calcularea și perceperea, pe toată durata contractului, a unei dobânzi, conform formulei "EURIBOR la 6 luni + 2,5 p.p. marjă fixă" sau, în subsidiar, obligarea pârâtei, la calcularea și perceperea, pe toată durata contractului, a unei dobânzi conform formulei "EURIBOR Ia 6 luni + 2,63 p.p. marjă fixă", precum și la restituirea sumelor încasate abuziv cu titlu de dobândă, dobândă majorată, comision de acordare, comision de administrare și comision de urmărire riscuri, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2159/05.05.2017, Judecătoria Botoșani, secția Civilă a respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect comisionul de transformare, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 5 alin. (2) teza a II-a, art. 7, 8 și 9 lit. c) și f) din Condițiile speciale ale contractului de credit bancar nr. 978 din 23.04.2007, la art. 2.6, 2.10 lit. a), 2.11, 3.7, 3.8 și 3.9 din Condițiile generale ale aceluiași contract, precum și la art. 9.1 și 9.2 lit. a) din actul adițional nr. x/16.09.2010 la contractul de credit bancar; a dispus înlăturarea clauzelor constatate abuzive și a obligat pârâta B. S.A. să modifice clauzele de la art. 5 din contractul de credit, în sensul că dobânda contractuală este formată din marja fixă de 2,50 puncte procentuale, la care se adaugă EURIBOR la 6 luni, respectiv să restituie reclamantului sumele reprezentând dobândă încasată suplimentar; de asemenea, a obligat pârâta B. S.A. să restituie reclamantului suma de 368,55 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, reprezentând comision de administrare, precum și suma de 2.071,19 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, cu titlu de comision de urmărire riscuri, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectiva a debitului; a obligat pârâta S.C. C. S.A. să restituie reclamantului suma de 457,04 euro, reprezentând comisioane restante încasate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării sumelor până la restituirea efectivă a debitului. Prin aceeași sentință, prima instanță a mai obligat pârâtele la recalcularea ratelor și la emiterea unui nou grafic de rambursare, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al art. 9 lit. b), d) și e) din Condițiile speciale și al art. 3.1, 3.4 și 4.11 din Condițiile generale, precum și al art. 7 din actul adițional nr. x/16.09.2010 și obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere; au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei B. S.A. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe B. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1392-A/21.11.2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat dispozițiile vizând constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 5 alin. (2) teza a II-a (sintagma "la care se adaugă 2,5 p.p." din contractul bancar nr. 978/23.04.2007), la art. 9 lit. c) și art. 3.9 din Condițiile generale și la art. 9.1 din actul adițional nr. x/16.09.2010, dar și cele vizând obligarea pârâtei B. S.A. la modificarea dobânzii contractuale în EURIBOR de la 6 luni + marja fixă de 2,5 puncte procentuale și la restituirea sumei de 368,55 euro, reprezentând comision de administrare; de asemenea, a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reprezentând dobânda încasată suplimentar, a obligat pârâtele să restituie reclamantului diferența de dobândă încasată peste procentul stabilit prin contract, respectiv 10,5% pe an, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, după compensare și reducere.

Împotriva deciziei din apel, A. și B. S.A. au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Botoșani și au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, care, prin decizia nr. 138/13.09.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte, luând în examinare în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale, invocată de către intimați, reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON și deciziei de completare a acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea prin care a fost soluționat apelul a fost pronunțată la 21.11.2017, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care deciziile atacate au fost pronunțate de Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1392-A/21.11.2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.