ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 922/2017

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 707 din 16 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Cabinet individual de insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B.., în contradictoriu cu pârâții S.C. B.., prin administratori C. și D. și S.C. E. S.R.L., prin asociat unic/administrator F., a dispus anularea transferului de drepturi patrimoniale realizat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 3 iunie 2011 la B.N.P. G. și a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.R.L. să restituie în debitoarei S.C. B.. toate bunurile transferate, enumerate în cuprinsul contractului evocat.

Prin decizia nr. 254 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta S.C. B.., prin administratori C. și D. împotriva mai sus evocatei sentințe, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 224 din 21 aprilie 2016, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B.., în contradictoriu cu pârâții: S.C. B.., prin administratori C. și D., și S.C. E. S.R.L., prin asociat unic și administrator F., și intervenienții accesorii C. și D., a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții C. și D., a anulat transferul de drepturi patrimoniale realizat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 3 iunie 2011 la B.N.P. G. și a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.R.L. să restituie S.C. B.. toate bunurile transferate prin actul anulat.

Împotriva acestei sentințe, intervenientul C., prin procurator H., a declarat recurs, care a fost respins ca neavenit prin decizia nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora "apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.", reținând că în speță calea extraordinară de atac a fost exercitată de intervenientul accesoriu C., în condițiile în care pârâta S.C. E. S.R.L., în interesul căreia acesta a intervenit în primă instanță, nu a exercitat calea de atac a recursului.

De asemenea, instanța de control a notat că în atare situație legiuitorul a valorificat poziția intervenientului de subordonare față de partea în favoarea căreia intervine, sancțiunea aplicabilă căii de atac exercitate de această parte nefiind inadmisibilitatea, accesul acesteia nefiind prohibit de plano, ci calificarea demersului ca neavenit având în vedere condiționarea acestuia de poziția părții al cărei interes a tins să-l salvgardeze.

Împotriva acestei decizii, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată la 28 decembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x.

În motivare, autorul a susținut că, în mod greșit instanța a respins recursul său ca neavenit, întrucât nu a declarat calea extraordinară de atac în calitate de intervenient, ci de administrator al S.C. B..

În acest sens, a subliniat că eroarea a pornit de la judecătorul fondului, în rejudecare după casare, având în vedere că nu a formulat nicio cerere de intervenție.

Prin cererea de revizuire formulată, administratorul statutar C. a solicitat inițial revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, arătând că ar fi contradictorie față de decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță.

Ulterior, prin notele de ședință depuse la dosar la 14 martie 2017, revizuentul a invocat același motive prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., vizând însă contradictorialitatea dintre decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016 și decizia nr. 254 din 22 octombrie 2015, ambele date de Curtea de Apel Suceava.

În considerarea celor anterior expuse, autorul căii de atac a solicitat desființarea deciziei atacate și, în urma reaprecierii probatoriului, admiterea recursului și anularea transferurilor patrimoniale.

Prin decizia nr. 27 din 16 martie 2017, instanța inițial sesizată a admis excepția propriei necompetențe materiale în soluționarea căii de atac de retractare, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de revizuentul C., prin procurator H., privind revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, față de împrejurarea că a pronunțat ambele hotărâri pretins contradictorii, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., notând că cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 322 pct. 7 din același Cod se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Astfel, având în vedere că instanța ierarhic superioară Curții de Apel Suceava este Înalta Curte de Casație și Justiție, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

Pe rolul secției a II-a Civile a instanței supreme, revizuirea formulată de C. a fost înregistrată la 28 martie 2017 sub același număr de dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând cu prioritate tardivitatea formulării cererii de revizuire de față, invocată din oficiu, în raport cu prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Potrivit normei legale anterior evocate, termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a fost respins ca neavenit recursul formulat de intervenientul C. împotriva sentinței nr. 224 din 21 aprilie 2016 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În speță autorul căii de atac a solicitat în mod atipic revizuirea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, ca fiind contradictorie față de decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță, deși efectul scontat, anume retractarea deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016 nu se putea produce, întrucât legea prevede, în caz de admitere a revizuirii pentru potrivnicie anularea ultimei hotărâri.

Cum decizia atacată este o hotărâre pronunțată în recurs, conform pct. 7 alin. (2) al art. 322 C. proc. civ., instanța supremă impune concluzia că termenul de o lună pentru declararea cererii de revizuire a început să curgă de la data pronunțării ultimei hotărâri, respectiv de la 24 noiembrie 2016.

Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare, astfel încât, văzând și prevederile art. 101 alineatul final C. proc. civ., Înalta Curte constată că termenul de declarare a revizuirii, calculat potrivit art. 1010 alin. (5) din același Cod s-a împlinit la 27 decembrie 2016, având în vedere că 25 și 26 decembrie 2016 au fost zile de sărbătoare legală.

Revizuentul a exercitat calea de atac a revizuirii, expediind cererea prin e-mail la 28 decembrie 2016, după împlinirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată să respecte termenul printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Reținând că declararea cererii de revizuire a fost făcută cu depășirea termenului legal evocat, Înalta Curte apreciază întemeiată excepția tardivității, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 324 alin. (1), raportat la art. 103 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 217 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.