ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1999/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1999/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 15 octombrie 2020
Asupra recursului de față
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub numărul x/2017/a2, A.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a formulat, în temeiul art. 117 și următoarele din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, acțiune în anulare a contractului de vânzare autentificat sub nr. x la data de 10 februarie 2017 la B.N.P. C. și a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 16 martie 2017 la B.N.P. C..
A solicitat anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare, anterior menționate, repunerea părților în situația anterioară, și obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la restituirea. în natură, a bunurilor imobile transferate.
A mai cerut ca, în situația în care bunurile nu mai există în patrimoniul pârâtei, aceasta să fie obligată la restituirea contravalorii bunurilor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii.
Prin sentința nr. 98/2019 din 18 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis, în parte, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar A.., astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. prin administrator special E., S.C. D. S.R.L., F., G. și H..
A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta I. în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L.
A anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la data de 16 martie 2017 de B.N.P. C., încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.
A dispus repunerea părților în situația anterioară și obligarea S.C. D. S.R.L. la restituirea bunului către S.C. B. S.R.L., constând în apartamentul nr. x - spațiu de producție, situat în Craiova, str. x (fostă str. x, fost B-dul x, nr. 111), jud. Dolj, având suprafață utila de 754,87 mp și o suprafață totală de 775,73 mp, care cuprinde încăperi situate pe trei niveluri, demisol, parter și etajul 1, apartament care are numărul cadastral x, înscris în CF nr. x-C1-U1 Craiova, împreună cu suprafața indiviză de 526 mp din terenul aferent construcției.
A anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la data de 10 februarie 2017 de B.N.P. C., încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la data de 13 martie 2017 de B.N.P. C., încheiat între S.C. D. S.R.L. și H..
Pârâții S.C. D. S.R.L. și H. au fost obligați, în solidar, să restituie pârâtei S.C. B. S.R.L., valoarea bunului imobil ce a făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare nr. x/2017 și nr. y/2017, respectiv apartamentul nr. x situat în Craiova, str. x, la valoarea stabilită de expertul J., în cuantum de 265.817 RON.
A respins petitul privitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între H. și soții G. și F., autentificat sub nr. x la data de 6 septembrie 2017 de B.N.P. K., având ca obiect vânzarea-cumpărarea apartamentului cu nr. x, descris mai sus.
Pârâții S.C. D. S.R.L. și H. au fost obligați la plata sumei de 3.500 RON către pârâții G. și F., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții H. și S.C. D. S.R.L., criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 816/2019 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de pârâții S.C. D. S.R.L. și H. împotriva sentinței nr. 98 din 18 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata A.., lichidator al debitoarei S.C. B. S.R.L., intimata-debitoare S.C. B. S.R.L., prin administrator special E., intimata-intervenientă I. și intimații-pârâți G. și F..
A schimbat, în parte, sentința menționată, în sensul că a respins cererea de anulare a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. x la data de 13 martie 2017 de B.N.P. C., încheiat între S.C. D. S.R.L. și H., precum și cererea de obligare a pârâtului H. la restituirea valorii bunului imobil constând în apartamentul nr. x, situat în Craiova, str. x, valoare stabilită de expert în cuantum de 265.817 RON.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin cererea înregistrată la 8 noiembrie 2019 la Curtea de Apel Craiova, secția a Il-a Civilă, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 816/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a Il-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, cu mențiunea că va detalia motivele de recurs după redactarea și comunicarea hotărârii atacate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2020.
Declarația de recurs a fost comunicată, la data de 30 ianuarie 2020, intimatei-reclamante A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., intimaților-pârâți S.C. B. S.R.L., prin administrator special E., H., G. și F., precum și intimatei-interveniente I..
La data de 5 februarie 2020, data poștei, intimata-reclamantă A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
Intimații-pârâți S.C. B. S.R.L., prin administrator special E., H., G., F. și intimata-intervenientă I. nu au formulat întâmpinare.
Întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a fost comunicată recurentei-pârâte S.C. D. S.R.L. la data de 16 martie 2020.
Recurenta-pârâtă nu a depus la dosar motivele recursului declarat, nici răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L.
În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă, în cuprinsul căruia s-a arătat că recurenta-pârâtă nu a achitat taxa de timbru judiciar aferentă căii de atac, în valoare de 100 RON, și s-a apreciat că recursul este inadmisibil.
Totodată, s-a precizat că nu este îndeplinită cerința de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., deoarece recurenta-pârâtă nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea de ședință din data de 14 mai 2020, raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin adresa emisă prin grija Înaltei Curți, s-a pus în vedere recurentei- pârâte, la data de 30 ianuarie 2020, să depună la dosar, sub sancțiunea anulării cererii, dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON, conform dispoziților art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
La termenul din data de 15 octombrie 2020, acordat pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului în completul de filtru, constatând că recursul formulat nu a fost timbrat, deși recurenta-pârâtă a fost înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 100 RON, prin adresa emisă de instanță, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului ași a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, ce urmează a fi analizată cu prioritate față de restul aspectelor invocate prin raportul întocmit de magistratul-asistent asupra admisibilității cererii de recurs.
Excepția de netimbrare va fi admisă și recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.
Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".
În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L., având ca obiect recurs declarat împotriva deciziei nr. 816/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, nu a fost timbrată anticipat.
În acest sens, se constată că, până la acest termen, recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, potrivit rezoluției de primire din data de 30 ianuarie 20202 și adresei de înștiințare comunicată la data de 3 februarie 2020 .
Reținând că în speță nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus redate și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 816/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.