ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2019

Ședința publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 22 februarie 2016 (inițial învestit fiind judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți, apoi secția a II-a Civilă a Tribunalului Timiș, a cărei competență a fost stabilită prin sentința civilă nr. 29 din 22 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în cadrul regulatorului de competență), reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administratori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții C., D., E. și S.C. F. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 februarie 2012 de B.N.P. G., contract subsecvent contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. și repunerea părților în situația anterioară.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 și art. 949 din C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2012 a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului la acțiune.

De asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și S.C. F. S.R.L. (fostă F. SRL), prin administrator judiciar H. IPURL și Cabinet Individual de Insolvență I..

Împotriva sentinței civile nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței tribunalului și, în fond, să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare, cu consecința de a se dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților să restituie în patrimoniul S.C. A. S.R.L. bunul imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. sau, în cazul în care bunul nu mai există sau nu mai poate fi restituit, să fie obligați la plata contravalorii acestuia de la data transferului patrimonial.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la 21 septembrie 2017 sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 665 din 12 octombrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 665 din 12 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 decembrie 2017 și a fost trecut pe lista cauzelor care se soluționează conform C. proc. civ. de la 1865.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare, cu consecința de a se dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților să restituie în patrimoniul S.C. A. S.R.L. bunul imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. sau, în cazul în care bunul nu mai există sau nu mai poate fi restituit, să fie obligați la plata contravalorii acestuia la data transferului patrimonial.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în mod formal pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut motivele de nulitate absolută care conduc la anularea contractelor, respectiv lipsa calității de reprezentant a lui E., persoană care a semnat contractul de vânzare-cumpărare în numele S.C. A. S.R.L., cauza ilicită a contractului, lipsa plății prețului, lipsa obiectului contractului, având în vedere că E. nu avea calitatea de reprezentant, deci a contractat cu privire la un bun care nu îi aparținea.

Recurenta-reclamantă a arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a reținut că în cauză poate opera excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere faptul că toate motivele de nulitate invocate reprezintă motive de nulitate relativă (Sic!), nulitate care nu este supusă prescripției extinctive.

De asemenea, a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 948 și art. 949 C. civ. de la 1864 referitoare la condițiile esențiale de validitate a contractului.

În acest sens, a reiterat susținerile cu privire la lipsa capacității de a contracta, având în vedere faptul că terenul a fost vândut de E. (în numele S.C. A. S.R.L., deși acesta nu avea calitatea de reprezentant al societății ce deținea în proprietate terenul) soților J., care l-au vândut mai departe către S.C. F. S.R.L., reprezentată tot de intimatul - pârât E., în calitate de administrator, fiind evident că soții J. au fost persoane interpuse pentru a nu vinde către ei înșiși imobilul în cauză.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că prețul nu este sincer și serios, având în vedere faptul că acesta nu a fost plătit, întrucât în contabilitatea S.C. A. S.R.L. nu se regăsesc înscrisuri cu privire la contractul de vânzare- cumpărare sau sume de bani încasate de la soții J. în calitate de cumpărători ai terenului ce face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește obiectul contractului, a arătat că legea prevede faptul că, pentru a constitui obiectul material al prestației vânzătorului, lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului, însă în speță pârâtul E. nu avea calitatea de reprezentant al societății, acționând în nume propriu cu privire la bunul altuia, respectiv al S.C. A. S.R.L.

Prin urmare, recurenta - reclamantă a apreciat că se impune o cercetare amănunțită a fondului cauzei, care să conducă la aflarea adevărului, iar instanța, în baza principiului rolului activ, are obligația de a stărui prin toate mijloacele pentru stabilirea situației de fapt și de drept.

Intimatul - pârât E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

De asemenea, intimata-pârâtă F., prin administrator judiciar Consorțiul format din H. I.P.U.R.L. și CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ I. a formulat întâmpinare, întemeiată pe dispozițiile din noul C. proc. civ., prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele invocate de recurentă vizează exclusiv pretinse aspecte de netemeinicie a hotărârii instanței de apel, precum și nemulțumiri ale recurentei cu privire la modul în care a decurs judecata în etapele procesuale anterioare, nefiind regăsit în concret, nici măcar indicat formal, vreun motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a mai arătat că recurenta a solicitat rejudecarea cauzei în fond, ceea ce contravine dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.

Prin urmare, intimata-pârâtă a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea excepției nulității recursului și, în consecință, anularea recursului, în aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Intimatul - pârât D. a formulat întâmpinare la 5 februarie 2018, întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) și (2) din Cod, deoarece recurenta nu a motivat recursul, ci a copiat motivele de apel invocate în cererea de apel.

Totodată, intimatul-pârât a invocat prin întâmpinare și excepția tardivității declarării recursului, cu consecința anulării acestuia, susținând că hotărârea instanței de apel a fost comunicată la 27 octombrie 2017, iar recursul a fost înregistrat la curtea de apel la 08 decembrie 2017. Pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale.

Prin încheierea din 13 februarie 2018, Înalta Curte, constatând că acțiunea pendinte a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 22 februarie 2016 și că, din eroare, dosarul a fost trecut pe rolul cauzelor de soluționat potrivit C. proc. civ. de la 1865, a dispus trecerea dosarului pe rolul cauzelor înregistrate în Completul de filtru potrivit C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, a numit raportorul și a fixat termen pentru întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, soluția preconizată fiind de respingere ca inadmisibil în baza art. 493 alin. (5), raportat la art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 mai 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-li-se în vedere că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Potrivit dovezilor de comunicare restituite la dosar, aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la 6 și la 12 iunie 2018.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosar la 22 iunie 2018, intimatul-pârât D. a achiesat la concluziile raportului.

În contextul publicării deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018 a Curții Constituționale, având în vedere că membrii completului de judecată nu aveau un punct de vedere unitar cu privire la efectele acestei decizii asupra admisibilității recursurilor declarate în litigiile pornite înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 369 din 30 mai a Curții Constituționale, prin încheierea din 11 decembrie 2018 Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 26 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți S.C. F., prin consorțiul format din administratorii judiciari H. I.P.U.R.L. și Cabinet Individual de Insolvență I. și D..

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

A motiva recursul înseamnă pe de o parte arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței, din perspectiva motivelor de recurs invocate.

Astfel, cerințele art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității deciziei atacate, atât prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, cât și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care criticile dezvoltate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, toate susținerile formulate de recurenta-reclamantă sunt reiterări ale motivelor de apel, fără a conține vreo critică la adresa considerentelor prin care instanța de apel a răspuns acestor motive.

Or, reiterarea generică a susținerilor din faza procesuală anterioară, fără vreo referire la argumentele deciziei de apel și la motivarea specifică pe care se sprijină soluția pronunțată, nu reprezintă critici de nelegalitate, susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Controlul judiciar nu se realizează prin reluarea judecății în recurs a motivelor de apel, deoarece recursul nu are caracter devolutiv, ci extraordinar, obiectul de examen judiciar constituindu-l hotărârea pronunțată în apel din perspectiva legalității acesteia.

Prin urmare, se constată că recurenta nu a criticat rațiuonamentul în baza căruia instanța de apel a reținut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei situații care să atragă nulitatea contractelor ce fac obiectul prezentei cauze și nici aplicarea legii de către instanța de apel, ci a expus în întregime motivele de apel în fața instanței de recurs, fără a critica decizia dată în apel în examinarea lor.

În plus, se constată și că parte din susținerile recurentei se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile vizând soluția pronunțată de prima instanță, iar nu soluția instanței de apel și argumentele acestei instanțe.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

În aceste condiții, instanța supremă reține că recursul este nemotivat, în sensul că nu sunt conturate criticile aduse deciziei recurate.

Chiar dacă prin răspunsul la întâmpinare recurenta a precizat drept motiv de recurs pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă apreciază că indicarea formală a motivului de recurs, sub aspectul temeiului juridic nu se substituie și nu complinește lipsa de argumentare a acestuia, instanța de recurs neputând cenzura din nou în recurs recurs poziția procesuală a părții exprimată la fond și reiterată identic în căile de atac, fără nicio raportare la hotărârea judecătorească supusă controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să facă posibilă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

Având în vedere soluția ce se va pronunța în prezenta cauză, față de prevederile art. 453 alin. (1), raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.485,10 RON, reținând și că dovada acestor cheltuieli a fost făcută prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENȚĂ S.P.R.L. și B. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 665 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.485,10 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.