ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 01.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., a chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând să se declare inopozabil față de ea contractul-actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1562-1565 C. civ.

Prin sentința nr. 1931 din 12 aprilie 2017, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea revocatorie formulată de reclamantă; a declarat inopozabil față de creditoarea reclamantă actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E. încheiat între părți; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta D..

Prin decizia nr. 84 din 31 ianuarie 2018, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta D., în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., împotriva sentinței nr. 1931 din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Botoșani, pe care a păstrat-o.

Prin decizia nr. 150 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâta D., împotriva deciziei civile nr. 84 din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani; a casat decizia civilă nr. 84 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta D. Tribunalului Botoșani.

Prin decizia civilă nr. 1053 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes invocată de apelantă și a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta D., împotriva sentinței nr. 1931 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Botoșani, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta D..

Prin încheierea nr. 7 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției I Civile din cadrul Curții de Apel Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul aceleiași Curți de Apel.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale funcționale a secției I Civile din cadrul Curții de Apel Suceava, că, ulterior înregistrării primului recurs declarat de pârâtă și soluționat de secția Civilă I a Curții de Apel Suceava, conform deciziei de casare cu trimitere (nr. 150 din 09.04.2019), prin decizia nr. 6 din 11.03.2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava a propus președintelui înființarea în cadrul secției a II-a Civilă a completelor specializate pentru judecarea cauzelor cu profesioniști, stabilind competența materială procesuală a noilor complete ca fiind circumscrisă cauzelor în care una din părți are calitatea de profesionist, noțiune definită în art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ. și în considerentele Deciziei nr. 552/2018 a Curții Constituționale. Prin decizia nr. 62 din 12.03.2019, Președintele Curții de Apel Suceava a aprobat propunerea Colegiului de conducere din 11.03.2019.

Curtea a constatat că acțiunea formulată are ca obiect acțiune pauliană, iar reclamantă este A. S.R.L.

Această reclamantă are calitatea de profesionist, atrăgând după sine competența de soluționare a cauzei în favoarea secției II-a Civilă a Curții de Apel Suceava, conform deciziilor mai-sus amintite. Astfel, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, privind legea pentru punerea în aplicare a C. civ., se arată că noțiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Secția I Civilă a Curții de Apel Suceava a constatat că profesionistul este considerat cel ce exploatează o întreprindere, însă nici noul C. civ., nici legea de punere în aplicare nu conțin o definiție sintetică a profesionistului și nici criterii exprese de stabilire sau identificare a acestuia, în raport cu alți participanți la raporturile juridice. Din spiritul reglementării rezultă că se pot desprinde câteva criterii de definire a profesionistului, legate de exercițiul continuu, sistematic al unei activități; obligația de înscriere, autorizare sau reglementare pentru opozabilitate față de terți precum și patrimoniul afectat exploatării întreprinderii (patrimoniul de afectațiune).

Nici noțiunea de "întreprindere" nu este definită de noul C. civ., însă întreprinderea presupune "exploatarea" acesteia și care relevă un risc asumat, în sensul noului C. civ., indiferent dacă obține sau suportă o pierdere, iar obținerea profitului nu este un scop în sine. Este doar necesară exploatarea acesteia, adică exercițiul sistematic al unei activități economice.

De altfel, din motivarea deciziei CCR nr. 552/2018, paragraful 15, rezultă că, potrivit art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. C. civ. nu distinge nici între profesioniști, în funcție de statutul lor juridic, de comercianți sau necomercianți, astfel încât toți aceștia sunt supuși regulilor de drept civil. Prin urmare, categoria profesioniștilor, în sensul C. civ., include atât profesioniștii - comercianți, întreprinzători, operatori economici (în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011), cât și categoria profesioniștilor - necomercianți, care desfășoară o activitate organizată, fără caracter lucrativ (profesiile liberale sau reglementate, instituții publice sau organizații neguvernamentale, regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole, etc.).

A reținut că, potrivit explicitării de mai-sus, este evident că pârâta A. S.R.L. are calitatea de "profesionist".

A apreciat că, în cauză, competența soluționării litigiului de față, înregistrat la instanța de recurs la 19.02.2020, în care una din părți are calitatea de profesionist, aparține secției a II-a Civilă a Curții de Apel Suceava.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 130 și 129 C. proc. civ., raportate la art. 482 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială funcțională a secției I Civilă a Curții de Apel Suceava și a trimis cauza spre competentă soluționare secției a II-a civilă a aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2016**, la 24.07.2020.

Prin decizia nr. 338 din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civile, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit deciziei RIL nr. 17/2018, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică".

A constatat instanța că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o acțiune pauliană, prin care reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar, în scopul maximizării averii debitoarei, solicită declararea inopozabilității contractului - act de partaj voluntar bunuri comune, autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., intervenit între pârâții-soți, C. și D..

Totodată, a constatat cauza ca fiind în al doilea ciclu procesual, iar în primul ciclu procesual recursul a fost soluționat de către secția I Civilă a Curții de Apel Suceava.

Prin decizia RIL nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. cu modificările și completările ulterioare.

În considerentele deciziei s-a reținut că:

"interpretarea în sens contrar, dată de instanțele judecătorești care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din C. proc. civ., conform cărora reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. În realitate, în interpretarea și aplicarea art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare. Revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit".

Conform art. 226 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului C. civ., prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Raportat la cele statuate prin Decizia RIL nr. 18/2016, instanța reține că, pentru a determina competența materială procesuală, se impune raportarea cu prioritate la obiectul și natura litigiului deduse judecății și nu la calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Or, în cauza dedusă judecății, nu se pot identifica elemente comune cu cele ale litigiilor arătate cu titlu exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ., fiind în realitate un litigiu pur civil având ca obiect o acțiune pauliană prin care reclamanta - având calitate de profesionist - reprezentată prin lichidator judiciar, solicită constatarea inopozabilității unui act de partaj voluntar, a cărui competență de soluționare aparține secției I Civilă a Curții de Apel Suceava.

Este adevărat că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 207/2018:

"în cadrul curților de apel funcționează, în raport de complexitatea și numărul cauzelor secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale" și că în considerarea acestor prevederi legale, Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava, prin hotărârea nr. 6 din 11.03.2019, urmată de decizia Președintelui Curții de Apel Suceava nr. 62 din 12.03.2019, a dispus înființarea în cadrul secției a II-a civilă a completelor specializate pentru judecarea cauzelor cu profesioniști, a căror competență materială procesuală urma a se circumscrie tuturor categoriilor de cauze civile în care una dintre părți are calitatea de profesionist.

Însă, hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 6/11.03.2019, respectiv decizia Președintelui Curții de Apel Suceava nr. 62 din 12.03.2019, sunt acte administrative care nu pot decât să pună în aplicare dispozițiile Legii nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale Legii nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la reorganizarea și înființarea secțiilor specializate și nu pot crea reguli de competență în afara cadrului legal.

Pe cale de consecință, dat fiind faptul că, în speță, obiectul sau natura cererii nu se circumscrie litigiilor arătate cu titlu exemplificativ la art. 226 din Legea nr. 71/2011, competența de soluționare a recursului va aparține secției I civilă a Curții de Apel Suceava, căreia i se va declina cauza spre competentă soluționare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., "există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces", iar potrivit art. 136 alin. (1) din același cod, "dispozițiile privitoare la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale Curții de Apel Suceava, secția I civilă și secția a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Se reține că în speță, reclamanta, o societate comercială aflată în lichidare, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - persoane fizice, declararea inopozabilității contractului - act de partaj voluntar bunuri comune, autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., intervenit între pârâții-soți, C. și D..

De asemenea, atât în cadrul Tribunalului Botoșani cât și în cadrul Curții de Apel Suceava au fost înființate și funcționează secții specializate, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă(…)".

În consecință, având în vedere că obiectul recursului formulat în cauză este decizia civilă nr. 1053 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, competența de soluționare a recursului revine secției din cadrul Curții de Apel corespunzătoare secției din cadrul Tribunalului care a soluționat apelul.

În cauză, invocarea excepției de necompetență funcțională prin raportare la calitatea părților direct în recurs, este de natură a aduce în discuție chiar competența materială a instanțelor de fond, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind invocarea excepției de necompetență.

În plus, potrivit Deciziei nr. 18/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, evocată în speță, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor (...)".

În considerarea acestei decizii, calificarea litigiilor trebuie făcută în raport de obiectul acestora, în speță trebuind a fi determinat dacă procesul se desfășoară în strânsă legătură cu activitatea specifică desfășurată de profesionist, în vederea realizării obiectului său de activitate.

Or, sub acest aspect, se constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea inopozabilității unui contract ce nu are o legătură specifică cu desfășurarea activității comerciale a profesionistului, ci aparține materiei civile propriu-zise, respectiv un partaj între foști soți, realizat prin bună învoială.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.