ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2017

Asupra cererii de revizuire de față, a constatat următoarele:

Prin decizia nr. 115 din 4 februarie 1997 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția Civilă, în rejudecare, s-a respins ca nefondată contestația formulată de S.C. A. S.R.L. Botoșani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L. Botoșani, care a fost soluționat prin decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, secția Comercială, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței atacate și admiterii contestației introduse de A. S.R.L..

Prin aceeași decizie, au fost anulate formele de executare întreprinse de banca creditoare B. S.A. - Sucursala Botoșani prin procesele-verbale de sechestru din 6 martie 1995 și 28 noiembrie 1995, precum și procesul-verbal de vânzare prin licitația din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara Filatura S.A. Botoșani. De asemenea, a fost restabilită situația anterioară actelor de executare anulate și au fost obligate creditoarea B. Sucursala Botoșani și adjudecatara Filatura S.A. Botoșani la restituirea către A. S.R.L. a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Suceava a reținut în esență că, în speță, nu a existat un titlu executoriu, iar vânzarea la licitație s-a făcut cu încălcarea legii.

Această soluție a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție, care prin decizia nr. 1870 din 12 mai 1988 a respins ca nefondate recursurile declarate de A. S.R.L., Filatura S.A. Botoșani și B. S.A. - Sucursala Botoșani.

La data de 16 mai 2016, reclamantul a formulat cerere precizatoare și modificatoare prin care a indicat că valoarea echivalentă a prejudiciului suferit în perioada martie 1995 - mai 1998 prin lipsa de folosință a pieselor de schimb este de 3.098.095 RON.

Prin încheierea din 08 iulie 2016 s-a dispus anularea cererii în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., cu motivarea că petentul nu a răspuns solicitărilor instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum total de 34.838,66 RON.

Prin încheierea din data de 29 august 2016 pronunțată în dosarul x/2016, instanța a revenit asupra măsurii anulării cererii având ca obiect întoarcerea executare silite.

Prin sentința civilă nr. 8350 din 14 noiembrie 2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Botoșani, secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta B. S.A. și, în consecință, a respins cererea având ca obiect "întoarcere executare" formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu intimata B. S.A., București.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul C., care a fost soluționat prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a - II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în sensul respingerii. Prin aceeași decizie, a fost obligat recurentul să plătească intimatei B. S.A. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că soluția pronunțata asupra excepției prescripției este legală și corect întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, apreciindu-se sub acest aspect că termenul de prescriptie pentru cererea de întoarcere a executării silite a început să curgă la data la care s-a dat soluția cu privire la contestația la executare, fiind anulată executarea silită.

În motivarea cererii de revizuire, s-a susținut în esență că, decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava i-a recunoscut revizuentului C. calitatea de proprietar al bunurilor ce au format obiectul litigului și a condamnat B. S.A. să întoarcă executarea și să presteze pe cale directă, în natură, obligația de restituire a lucrurilor pe care și le-a însușit prin manopere frauduloase și de a restabili situația anterioară actelor de executare silită anulate, prevederi obligatorii ce vizează dreptul imprescriptibil al revizuentului de a-și reîntregi proprietatea privată prin recuperarea bunurilor mobile actuale ce au făcut obiectul disputei în justiție, între părți, în aceeași calitate și cantitate la data la care B. S.A. le-a luat în mod abuziv.

Revizuentul a mai arătat că, prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă s-a respins cererea sa de întoarcere a executării al cărei fundament îl constituiau obligațiile prevăzute în titlul executoriu reprezentat de prima hotărâre, care în opinia revizuentului era valabilă timp de 30 de ani de la data pronunțării ei, conform prevederilor imperative ale art. 404 C. proc. civ. legal valabil în anul 1998.

În acest sens, revizuentul a susținut că Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în mod nelegal și abuziv, a făcut aplicarea retroactivă a unor norme de procedură de drept comun referitoare la prescripție introduse în C. proc. civ. la peste 2 ani de zile după prima hotărâre, încălcându-se astfel grav dispozițiile imperative ale art. 725 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, revizuentul a învederat că, raportat la principiul neretroactivitătii legii civile, după rămânerea irevocabilă a primei hotărâri în anul 1998 nu mai pot fi aplicate prevederile ulterioare ale art. 405 C. proc. civ. referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu există hotărâri definitive potrivnice care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. De asemenea, s-a susținut că hotărârile nu au fost pronunțate în același litigiu, neexistând identitate de părți, obiect și cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, reține următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește excepția de ordine publică a nulității absolute pentru motive de neconstituționalitate și de nerespectare a legii de drept material și procesual a deciziei nr. 20 din 24 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul Botoșani, cât și a sentinței pe care o menține, invocată de revizuent, aceasta va fi evaluată de către Înalta Curte cu ocazia analizării condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

În speță, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., însă în raport cu momentul demarării litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv 25 aprilie 2016, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cererea de revizuire este supusă dispozițiilor C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, sens în care Înalta Curte va proceda la recalificarea termeiului juridic, reținând că în speță este incident art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, C. a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 112 din 12 mai 1997 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite și cauză diferită, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/1997 în care a fost pronunțată decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, obiectul este reprezentant de contestația la executare formulată de A. S.R.L., al cărei administrator era C., împotriva actelor de executare efectuate de creditoarea B., deci într-o procedură de executare silită declanșată de B..

În schimb, în cel de-al doilea litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 și în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obiectul l-a constituit întoarcerea executării. În plus, Înalta Curte reține că în cadrul acestui litigiu instanța a avut în vedere decizia pronunțată în primul litigiu, având în vedere că aceasta a constituit temeiul drepturilor de care s-a prevalat C.. În cuprinsul celei de-a doua decizii s-a constatat că dreptul lui C. de a obține întoarcerea executării este prescris, întrucât termenul de prescripție se calculează de la momentul la care prima hotărâre, respectiv decizia nr. 112/12.06.1996 a Curții de Apel Suceava, a devenit irevocabilă.

Și în ceea ce privește cauza celor două litigii, Înalta Curte constată că este diferită. Astfel, în primul dosar soluționat prin decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curții de Apel Suceava, C. și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 372 din C. proc. civ. și art. 116 din Ordonanța nr. 11 din 23 ianuarie 1996 în raport cu care, Curtea de Apel Suceava a constatat că intimata B. nu beneficia de un titlu executoriu, vânzarea la licitație făcând-se cu încălcarea legii.

În schimb, în cel de-al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoșani, prin cererea de întoarcere a executării, C. a urmărit restabilirea situației anterioare pe calea unei acțiuni separate. În acest litigiu, au fost invocate în drept dispozițiile art. 563 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două litigii au obiecte diferite, primul vizând o contestație la executare, iar cel de-al doilea o cerere de întoarcere a executării. De asemenea, după cum s-a arătat anterior, și cauza celor două dosare este diferită.

În concluzie, se reține că în speță, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a de Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curții de Apel Suceava, secția Comercială.

Având în vedere obiectul diferit și cauza diferită ale celor două litigii invocate de revizuent, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celeilalte condiții de admisibilitate, referitoare la părți, întrucât cele trei condiții trebuie întrunite cumulativ.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 20 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.