ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3303/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, se admite apelul declarat de reclamanta G.E., împotriva sentinței nr. 1631 din 6 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, și se desființează sentința apelată și se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie, instanța a avut în vedere că obiectul verificării instanței se impunea a fi acela de a determina existența vreuneia din cauzele de nulitate absolută a contractului invocate de reclamantă prin acțiune și nu a cerceta existența dreptului de proprietate al reclamantei și a-l compara cu dreptul de proprietate al pârâților B.A.

și G.V.A., probatoriu specific acțiunii în revendicare. Față de această situație, Curtea a apreciat că, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat incidența vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL Suceava și B.A. și G.V.A., prin administrarea unui probatoriu adecvat. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de control judiciar a dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării să aibă în vedere verificarea existenței cauzelor de nulitate absolută a contractelor arătate de reclamantă în acțiune, prin administrarea unui probatoriu în consecință.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții G.V.A., B.A. precum și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA (fostă SC I. SRL). Recurenții persoane fizice au invocat aceleași critici, deși au formulat recurs separat de SC Z. SA. De aceea, Înalta Curte va răspunde ambelor recursuri printr-un considerent comun. Astfel, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, iar recurenta SC Z. invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive. Criticile formulate au vizat, în principal, următoarele: Instanța de apel omite în mod tendențios din motivarea apelului faptele si dovezile de necontestat din dosar si anume: decizia nr. 687/2006 a Curții de Apel Suceava, care a fost depusa la data judecării apelului și de care nu se face vorbire, prin care s-au soluționat contestațiile la titlu privind vânzarea imobilului în cauză în cadrul procedurii de faliment.

Recurenții sunt nemulțumiți și de faptul că instanța ignora că întregul imobil era grevat de sarcini și că în urma executării ipotecii în cadrul dosarului de faliment imobilul a fost vândut. Recurenții au mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecații schimbând și natura și interesul acestuia, iar prin această dezvoltare a motivului de recurs se atinge și pct. 7 al art. 304 în sensul ca decizia cuprinde motive contradictorii. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 recurenții au învederat că reclamanta a pierdut dreptul de proprietate invocat asupra imobilului situat in Municipiul Suceava str. Dimitrie Cantemir, prin executare silita in cadrul procedurii falimentului la data de 2 noiembrie 2005. (împotriva SC Z. SA s-a introdus la Tribunalul Suceava o acțiune de faliment, care face obiectul dosarului nr. 5243/2000 al Tribunalului Suceava, secția comerciala și de contencios administrativ, numind ca lichidator judiciar SC I.V.

SRL) Recurenții au mai susținu că societatea SC Z. SA avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu și că, anterior intrării in faliment, la data de 23 aprilie 1996, B.C.I.C. SA, actuala F. SA, creditoare în dosarul de faliment, a încheiat cu SC Z. SA Suceava contractul de ipoteca pentru un credit în suma de 250.000 dolari S.U.A. acordat de către aceasta societății SC Z. SA S-a mai arătat că, la data constituirii ipotecii, imobilul în litigiu era liber de sarcini, așa cum rezulta din certificatul de sarcini și că, deși societatea se afla în procedura de lichidare judiciara, reclamanta G.E., a introdus o cerere de chemare in judecata a SC Z. SA, și cu nesocotirea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1994 (aplicabila la acel moment), a obținut o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În concluzie, recurenții au susținut că, aplicând în mod eronat prevederile art. 297 C. proc. civ., menționând și dând indicații instanței de fond de a se verifica existența cauzelor de nulitate și administrarea unui probatoriu în consecința, instanța de apel ignora în mod flagrant prevederile legii falimentului cu privire la controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic și mai ales ca verificarea acestor acte juridice produse intr-un dosar de faliment, se face în cadrul procedurii și nu în afara acesteia. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constantă că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat acțiunea sau apărările. Curtea găsește nefondat și motivul de recurs invocat de recurenți și prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel s-a pronunțat în raport de probele administrate. De altfel, în speță, nici nu se poate pune problema unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecății deoarece instanța de apel a pronunțat o desființare cu primitele, fără a face o cercetare asupra actului juridic dedus judecății.

Curtea găsește nefondat motivul de recurs invocat de recurenta și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Dimpotrivă, instanța de control judiciar a aplicat în mod corect dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., și a dispus desființarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare deoarece prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat incidența vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL Suceava și B.A.

și G.V.A., prin administrarea unui probatoriu adecvat. În mod corect și pentru a nu li se răpi părților un grad de jurisdicție s-a dispus ca, în fond, după desființare, să se analizeze toate criticile formulate în fața instanței de apel. Cât privește celelalte argumente subsumate de recurenți motivului trei de recurs, acestea sunt critici de netemeinicie, ce nu pot fi analizate în această cale de atac, dar care urmează să fie reluate în fața instanței de trimitere. Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de pârâții G.V.A., B.A. și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții G.V.A., B.A. și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 octombrie 2007.