ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3303/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3303/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3 din 22
ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, se admite apelul declarat de reclamanta G.E., împotriva sentinței nr.
1631 din 6 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal, și se desființează sentința apelată și se trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța a avut în vedere că obiectul verificării instanței se impunea
a fi acela de a determina existența vreuneia din cauzele de nulitate absolută a
contractului invocate de reclamantă prin acțiune și nu a cerceta existența
dreptului de proprietate al reclamantei și a-l compara cu dreptul de
proprietate al pârâților B.A. și G.V.A., probatoriu specific acțiunii în
revendicare.
Față de această situație, Curtea
a apreciat că, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat
incidența vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare
încheiat între SC I. SRL Suceava și B.A. și G.V.A., prin administrarea unui
probatoriu adecvat.
În consecință, în temeiul
dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis apelul
reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
Instanța de control judiciar
a dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării să aibă în vedere
verificarea existenței cauzelor de nulitate absolută a contractelor arătate de
reclamantă în acțiune, prin administrarea unui probatoriu în consecință.
Împotriva acestei soluții au
declarat recurs
pârâții G.V.A., B.A. precum și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL
SUCEAVA (fostă SC I. SRL).
Recurenții persoane fizice
au invocat aceleași critici, deși au formulat recurs separat de SC Z. SA. De
aceea, Înalta Curte va răspunde ambelor recursuri printr-un considerent comun.
Astfel, s-au invocat
prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, iar recurenta SC Z. invocă și excepția
lipsei calității procesuale pasive.
Criticile formulate au
vizat, în principal, următoarele:
Instanța de apel omite în
mod tendențios din motivarea apelului faptele si dovezile de necontestat din
dosar si anume: decizia nr. 687/2006 a Curții de Apel Suceava, care a fost
depusa la data judecării apelului și de care nu se face vorbire, prin care s-au
soluționat contestațiile la titlu privind vânzarea imobilului în cauză în
cadrul procedurii de faliment. Recurenții sunt nemulțumiți și de faptul că
instanța ignora că întregul imobil era grevat de sarcini și că în urma
executării ipotecii în cadrul dosarului de faliment imobilul a fost vândut.
Recurenții au mai susținut
că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecații schimbând și
natura și interesul acestuia, iar prin această dezvoltare a motivului de recurs
se atinge și pct. 7 al art. 304 în sensul ca decizia cuprinde motive
contradictorii.
Cu privire la motivul prevăzut
de art. 304 pct. 9 recurenții au învederat că
reclamanta a pierdut dreptul de
proprietate invocat asupra imobilului situat in Municipiul Suceava str.
Dimitrie Cantemir, prin executare silita in cadrul procedurii falimentului la
data de 2 noiembrie 2005. (împotriva SC Z. SA s-a introdus la Tribunalul Suceava o acțiune de faliment, care face obiectul dosarului nr. 5243/2000 al
Tribunalului Suceava, secția comerciala și de contencios administrativ, numind
ca lichidator judiciar SC I.V. SRL)
Recurenții au mai susținu că
societatea SC Z. SA avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu
și că, anterior intrării in faliment, la data de 23 aprilie 1996, B.C.I.C. SA,
actuala F. SA, creditoare în dosarul de faliment, a încheiat cu SC Z. SA
Suceava contractul de ipoteca pentru un credit în suma de 250.000 dolari S.U.A.
acordat de către aceasta societății SC Z. SA S-a mai arătat că, la data
constituirii ipotecii, imobilul în litigiu era liber de sarcini, așa cum
rezulta din certificatul de sarcini și că, deși societatea se afla în procedura
de lichidare judiciara, reclamanta G.E., a introdus o cerere de chemare in judecata
a SC Z. SA, și cu nesocotirea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1994
(aplicabila la acel moment), a obținut o hotărâre care să țină loc de contract
de vânzare-cumpărare.
În concluzie, recurenții au
susținut că,
aplicând
în mod eronat prevederile art. 297 C. proc. civ., menționând și dând indicații
instanței de fond de a se verifica existența cauzelor de nulitate și
administrarea unui probatoriu în consecința, instanța de apel ignora în mod
flagrant prevederile legii falimentului cu privire la controlul judiciar al hotărârilor
pronunțate de judecătorul sindic și mai ales ca verificarea acestor acte
juridice produse intr-un dosar de faliment, se face în cadrul procedurii și nu în
afara acesteia.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor formulate se constantă că recursurile sunt nefondate
pentru următoarele considerente:
Cât privește
motivul prevăzut de art. 304
pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat
deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format
convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul
hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în
mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au
întemeiat acțiunea sau apărările.
Curtea găsește nefondat și
motivul de recurs invocat de recurenți și prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., în condițiile în care instanța de apel s-a pronunțat în raport de probele
administrate. De altfel, în speță, nici nu se poate pune problema unei greșite
interpretări a actului juridic dedus judecății deoarece instanța de apel a
pronunțat o desființare cu primitele, fără a face o cercetare asupra actului
juridic dedus judecății.
Curtea găsește nefondat
motivul de recurs invocat de recurenta și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a
recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat
greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu
totul eronat. Dimpotrivă, instanța de control judiciar a aplicat în mod corect
dispozițiile art. 297 alin.
(1) C. proc. civ., și a dispus desființarea cu trimitere a cauzei spre
rejudecare deoarece prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat
incidența vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare
încheiat între SC I. SRL Suceava și B.A. și G.V.A., prin administrarea unui
probatoriu adecvat. În mod corect și pentru a nu li se răpi părților un grad de
jurisdicție s-a dispus ca, în fond, după desființare, să se analizeze toate
criticile formulate în fața instanței de apel.
Cât privește celelalte
argumente subsumate de recurenți motivului trei de recurs, acestea sunt critici
de netemeinicie, ce nu pot fi analizate în această cale de atac, dar care
urmează să fie reluate în fața instanței de trimitere.
Pentru toate aceste
considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge
recursurile declarate de
pârâții G.V.A., B.A. și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA
împotriva deciziei nr. 3 din
22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de pârâții G.V.A., B.A. și SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL
SUCEAVA
împotriva
deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 24 octombrie 2007.