ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 214
din 4 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta
SC R.B. SRL cu sediul social în municipiul Rădăuți județul Suceava în
contradictoriu cu pârâtele SC J. SA cu sediul social în municipiul Rădăuți
județul Suceava și SC A. SRL cu sediul social în municipiul Rădăuți județul
Suceava. De asemenea, a fost admisă cererea reconvențională în parte,
constatându-se că pârâta SC A. SRL Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate
prin cumpărare de la SC J. SA Rădăuți, parcelele virane 866/23 în suprafață de
49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană 866/24 reprezentând suprafața de
36,67 m.p. și terenul aferent parcelei virane 866 /7/XL în cotă de 1/5 reprezentând
suprafața de 14,992 m.p. și spațiul comercial amplasat pe parcela virană 866/23
și parcela virană 866 /7/XL în suprafață utilă de 111,37 m.p. din Cartea
funciară 12785 a Comunei cadastrale Rădăuți. A mai fost obligată pârâta SC A.
SRL Rădăuți să plătească pârâtei SC J. SA Rădăuți suma de 430.115.382 lei
reprezentând diferența de preț neachitat. A fost respins capătul de cerere
referitor la obligarea reclamantei SC R.B. SRL Rădăuți la plata cheltuielilor
de judecată.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de conciliere din
data de 19 mai 2003 între părți s-a încheiat o convenție cu privire la vânzarea
unor imobile, însă nu a fost stabilit prețul acestora, cumpărătorul fiecăruia
dintre imobile, modalitatea de plată și predarea, ceea ce duce la concluzia că
între părți a existat doar convenția de a încheia în viitor un antecontract. Pe
de altă parte, între pârâta-reclamantă și pârâtă s-a încheiat un antecontract
cu privire la vânzarea-cumpărarea acestor imobile, s-a stabilit prețul și
modalitatea de plată iar clauzele anticipatorii au fost executate. Prin adresa nr.
69 din 23 iulie 2003 pârâta a înștiințat Judecătoria Rădăuți, Serviciul de
Carte Funciară despre această vânzare, solicitând și intabularea.
Deoarece numai între
reclamanta-pârâtă SC A. SRL și pârâta SC J. SA a fost încheiat un antecontract
de vânzare-cumpărare, potrivit dispozițiilor art. 1073 – art. 1075 C. civ.,
creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, fiind admisă
acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, iar pe cale de consecință acțiunea
reclamantei SC R.B. SRL a fost respinsă.
Curtea de Apel Suceava,
secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 9 din
1 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC R.B.
SRL Rădăuți împotriva sentinței nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului
Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscală. De asemenea,
a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție.
Pentru a decide astfel, instanța
de apel a stabilit că D.G.F.P. Suceava a formulat o cerere de intervenție în
interesul reclamantei apelante SC R.B. SRL, motivarea acestei cereri
reprezentând o susținere a poziției reclamantei, arătând că nu poate opera
vânzarea imobilului întrucât acesta a făcut obiectul unor procese-verbale de
sechestru și au fost notate în Cartea Funciară. La termenul din 18 ianuarie
2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
S-a apreciat că instanța de
fond a procedat corect atunci când a respins acțiunea reclamantei, prin aceea
că nu au existat din partea SC R.B. SRL și SC J. SA Rădăuți o contestare
valabilă a transmiterii dreptului de proprietate, iar criticile vizează în
principal nelegalitatea modalității de transmitere.
A fost dată prioritate și
eficiență unui antecontract de vânzare-cumpărare opus unui proces-verbal de
conciliere, ce reprezintă o fază anterioară primului act juridic.
Pe cale de consecință, ca
efect al respingerii apelului, au fost respinse și apărările făcute de D.G.F.P.
Suceava care au fost formulate ca și o cerere de intervenție accesorie.
Împotriva deciziei nr. 9 din
1 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de
contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC R.B.
SRL Rădăuți cât și intervenienta D.G.F.P. A JUDEȚULUI SUCEAVA care au criticat
hotărârea judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta reclamantă SC R.B.
SRL Rădăuți a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în
sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție, a respingerii cererii
reconvenționale a pârâtei SC A. SRL, prin aceea că a fost interpretat greșit
actul juridic dedus judecății și nu a fost avută în vedere calitatea
reclamantei de proprietar asupra imobilului situat în Rădăuți, Str. Calea Bucovinei,
județul Suceava, înregistrat în Cartea Funciară, conform actelor depuse. De
asemenea, a fost aplicată în mod greșit legea, validându-se în mod eronat
antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC J. SA și SC A. SRL, fiind
invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și
9 C. proc. civ.
Recurenta intervenientă D.G.F.P.J.
SUCEAVA în dezvoltarea motivelor de recurs a precizat că cererea de intervenție
a fost formulată în interesul pârâtei SC J. SA Rădăuți, asupra cărei bunuri a
fost instituit sechestrul și greșit instanța de apel a apreciat cererea de
intervenție ca fiind în interesul reclamantei SC R.B. SRL, solicitând admiterea
recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de
intervenție, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC A. SRL
Rădăuți a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut
respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate de
ambele recurente, constată că se impune respingerea ca nefondat al recursului
reclamantei SC R.B. SRL Rădăuți și respingerea ca inadmisibil al recursului
intervenientei D.G.F.P. Suceava, pentru următoarele considerente.
Printr-o completă și
integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au
stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor
și obligațiilor asumate reciproc, în contextul întregii documentații existente
depusă în dovedirea fiecărei susțineri. De esența unei corecte stabiliri a
situației de fapt și de drept o reprezintă caracterizarea procesului verbal de
conciliere din 19 mai 2003 încheiat între reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți și
pârâta SC J. SA Rădăuți. Obiectul concilierii l-a reprezentat vânzare-cumpărarea
de active constând în bunuri imobile și valori mobiliare, acțiuni, fără însă a
fi specificat regimul juridic al bunului, modul lui de dobândire, modalitatea
de plată, condițiile și termenul de predare, în realitate fiind o simplă
intenție de înstrăinare. Pe de altă parte, a fost încheiat la data de 15 iulie
2003 antecontractul de vânzare-cumpărare între SC A. SRL Rădăuți și SC J. SA
Rădăuți, privind același imobil, act care are clauze bine precizate. Conform
adresei nr. 7 din 18 iunie 2004, raportată la actul adițional din 14 octombrie
2003, SC A. SRL a cerut comunicarea contului bancar pentru plata diferenței de
preț în cuantum de 430.115.382 lei.
Este de necontestat, că din
perspectiva reglementărilor cuprinse în art. 49 C. proc. civ., oricine are
interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane,
intervenția fiind interes propriu când cel care intervine invocă un drept al
său și este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
Intervenienta D.G.F.P.J. SUCEAVA și-a precizat poziția procesuală fără echivoc
că cererea sa de intervenție este formulată în interesul pârâtei SC J. SA
Rădăuți.
Unanim recunoscut de
doctrină și de jurisprudență este aspectul că intervenientul accesoriu va putea
exercita calea de atac a apelului sau recursului numai dacă partea pentru care
a intervenit le-a exercitat ea însăși.
În speță pârâta SC J. SA
Rădăuți nu a exercitat calea de atac a recursului, astfel că devin aplicabile,
pentru intervenienta D.G.F.P. Suceava, dispozițiile din art. 56 C. proc. civ.
și anume că apelul sau recursul făcut de cel care intervine în sensul uneia din
părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea
însăși apel sau recurs. Pentru aceste rațiuni recursul intervenientei D.G.F.P.
Suceava urmează a fi respins ca inadmisibil.
În baza art. 274 C. proc.
civ., urmează a obliga recurentele la plata sumei de 3500 lei cu titlul de
cheltuieli de judecată către SC A. SRL Rădăuți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 9
din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal.
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de intervenienta D.G.F.P. Suceava împotriva aceleiași
decizii.
Obligă recurentele la plata
sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către SC A. SRL Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 25 ianuarie 2007.