ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2008

HOTĂRÂRE
21.02.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.C. SA

București a solicitat obligarea pârâtei SC V. SRL Giurgiu la deblocarea și

punerea în funcțiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv

linia colectoare Giurgiu Nord deținută de aceasta, iar în situația în care

pârâta nu va executa această obligație de bună voie, să fie autorizată să

execute aceste operațiuni pe cheltuiala pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 68

din 23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a respins

acțiunea reclamantei.

În motivarea sentinței s-a

reținut, în esență, că pârâta este proprietara căii ferate în litigiu și că nu

s-a făcut dovada existenței unor contracte de tranzit cu proprietarii liniilor

industriale aflați în amonte și nici cu pârâta.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia comercială nr.

370 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială.

În motivarea deciziei s-a

reținut că O.G. nr. 60/2004, invocată în cauză, stabilește relațiile dintre proprietarii

de linii industriale cu caracter privat pe care se desfășoară operațiuni de

transport feroviar precum și servicii conexe sau adiacente acestora și care nu

sunt administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA.

De asemenea, s-a reținut că

instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 14 din O.G. nr. 60/2004

considerând că reclamanta ca beneficiar al serviciilor de transport prestate de

proprietarii liniilor de transport, în speță de tranzit, trebuie să facă dovada

existenței unui contract cu proprietarii liniilor ferate din amonte, iar

reclamanta nu a făcut această dovadă.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 14 din O.G.

nr. 60/2004 întrucât din conținutul acestuia rezultă că proprietarul liniilor

de tranzit, este obligat să asigure accesul operatorilor (transportatorilor)

care au contracte cu proprietarii liniilor din amonte.

Mai susține că legea nu

prevede condiția ca cel care solicită accesul pe L.F.I. de tranzit să facă

dovada existenței unui contract cu proprietarul liniei de tranzit.

Consideră că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din O.G. nr. 60/2004:

- linia blocată este o linie

ferată industrială racordată la o infrastructură feroviară publică;

- pârâta-intimată este

proprietarul liniei de tranzit;

- recurenta este proprietara

porțiunii de cale ferată blocată de intimată și este situată în amonte de

intimată;

- a dovedit existența unor

contracte încheiate cu terții care au calitatea de operatori de transport C.F.R.;

- există vagoane blocate în

incinta recurentei și suportă consecințele financiare ale stării de blocaj.

Recurenta mai susține că

instanța de fond și instanța de apel au interpretat greșit O.G. nr. 60/2004 și

Normele de aplicare ale acesteia din care rezultă condițiile în care se poate

închide circulația pe o linie ferată industrială.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 60/2004 privind reglementările referitoare

la construirea, întreținerea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele

administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA București, proprietarii de linii ferate

industriale (L.F.I.) de tranzit sunt obligați să asigure accesul nediscriminatoriu

al vehiculelor feroviare ale operatorilor de transport care au contracte de

transport cu proprietarii de linii ferate industriale situați în amonte.

Normele de aplicare a O.G. nr.

60/2004, aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, prevăd condițiile în care se poate

interveni la linia ferată industrială în vederea efectuării de reparații:

- dacă intervenția este

rezultatul unei verificări făcute de o comisie compusă din persoane abilitate;

- dacă deținătorul L.F.I.

este autorizat și deține agrementul tehnic emis de A.F.E.R. pentru tipul de

lucrări necesar a fi executat (art. 8 din norme).

- deficiențele trebuie

remediate în termen de 6 luni de la constatare (art. 28art. 29 din norme).

De asemenea, Normele de

aplicare a O.G. nr. 60/2004 prevăd condițiile în care se poate încheia un

contract de utilizare a liniilor ferate de tranzit, respectiv dacă deținătorul

dovedește că este proprietarul L.F.I., că deține o autorizație de exploatare a

liniilor ferate respective și că deține un contract de exploatare încheiat cu C.F.R.

Întrucât pârâta nu a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor sus menționate, în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004

potrivit cărora în cazul în care un proprietar de L.F.I. de tranzit nu încheie

contractul de exploatare cu C.F.R., are obligația să acorde drept de tranzit

tuturor proprietarilor de L.F.I. situați în amonte.

Cum, intimata pârâtă nu a

făcut dovada că are un asemenea contract încheiat cu C.F.R., și potrivit

principiului că nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a

justifica blocarea liniei urmează să fie obligată să acorde drept de tranzit

proprietarilor de linii ferate industriale din amonte, respectiv reclamantei.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să se admită recursul

reclamantei, și să se modifice decizia instanței de apel în sensul admiterii

apelului reclamantei și schimbării în tot a sentinței și admiterii acțiunii

reclamantei și obligării pârâtei la deblocarea și punerea în funcțiune a liniei

de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nord

deținută de pârâtă.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.C. SA București împotriva deciziei nr. 370 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 68 din 23 martie 2007 a Tribunalului Giurgiu.

Schimbă în tot sentința și

pe fond admite acțiunea, obligă pârâta SC V. SRL Giurgiu la deblocarea și

punerea în funcțiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv

linia colectoare Giurgiu Nod, deținută de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 februarie 2008.

Sursă