ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2868/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1014/CA/2007

pronunțată de Tribunalul Alba, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SN

T.F.M. C.F.R. M. SA împotriva pârâtei SC H.S. SRL Sebeș și a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 248.636,5 lei reprezentând tariful orar

de utilizare aferent perioadei ianuarie - martie 2006. A fost respinsă acțiunea

reclamantei în ce privește penalitățile de întârziere. A fost obligată pârâta

să plătească reclamantei 5.678 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că scopul procedurii concilierii directe

a fost atins deoarece prin notificările și convocarea care i-au fost trimise,

pârâta a luat efectiv cunoștință de pretențiile reclamantei.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut că reclamanta a continuat să presteze pârâtei aceleași

servicii și după expirarea duratei convenției din 18 mai 2005 astfel că se

impune obligarea pârâtei să achite contravaloarea serviciului prestat și că

reclamanta nu este îndreptățită să solicite penalități de întârziere,

neexistând nici o convenție în acest sens.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC H.S. SRL Sebeș solicitând modificarea în tot

a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Prin Decizia comercială

nr. 102/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul

declarat de pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că procedura prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. a fost îndeplinită de către reclamantă, că din răspunsurile

comunicate de pârâtă, dar și din refuzul acesteia de a se prezenta la

conciliere rezultă cu claritate că pârâta nu a avut intenția de a lămuri

situația debitului și de a achita reclamantei sumele datorate.

Pe fond s-a reținut

că între părți a existat o convenție scrisă care a încetat prin trecerea

termenului, la 31 decembrie 2005, că între părți au continuat să se deruleze

operațiuni de transport feroviar, astfel că pârâta avea obligația de a achita

contravaloarea serviciului prestat de reclamantă așa cum se regăsește în registrul

veghetor.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

pârâta SC H.S. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

admiterii apelului și în consecință respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea în

fapt a recursului s-a susținut în esență că reclamanta nu a emis facturi care

să justifice pretențiile reclamantei sub aspectul serviciilor prestate, că

reclamanta se prevalează în dovedirea acțiunii de adresele din 10 iulie 2006, 4

august 2006 și 10 august 2006, însă acestea nu constituie un titlu legal care

să certifice existența debitului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină și că instanța de apel a acordat putere probantă susținerilor

reclamantei cât și unor adrese depuse de aceasta fără a-i pretinde să-și

dovedească pretențiile prin probe concludente.

Intimata SN T.F.M.

C.F.R. M. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul nu este

fondat.

Nu se constată

existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt

și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au

fost înlăturate cerile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei

și legalității ei.

Instanța s-a referit

la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței

și utilităților lor, în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Celelalte critici nu

pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate, ele privind numai

temeinicia hotărârii atacate încât nu pot fi supuse controlului judiciar în

calea de atac a recursului.

Așa fiind, pentru

considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat,

în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta

SC H.S. SRL Sebeș împotriva Deciziei nr. 102/A

din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.