ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2868/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2868/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1014/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SN T.F.M. C.F.R. M. SA împotriva pârâtei SC H.S. SRL Sebeș și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 248.636,5 lei reprezentând tariful orar de utilizare aferent perioadei ianuarie - martie 2006. A fost respinsă acțiunea reclamantei în ce privește penalitățile de întârziere. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 5.678 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că scopul procedurii concilierii directe a fost atins deoarece prin notificările și convocarea care i-au fost trimise, pârâta a luat efectiv cunoștință de pretențiile reclamantei.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta a continuat să presteze pârâtei aceleași servicii și după expirarea duratei convenției din 18 mai 2005 astfel că se impune obligarea pârâtei să achite contravaloarea serviciului prestat și că reclamanta nu este îndreptățită să solicite penalități de întârziere, neexistând nici o convenție în acest sens. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC H.S. SRL Sebeș solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Prin Decizia comercială nr. 102/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul declarat de pârâtă. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc.
civ. a fost îndeplinită de către reclamantă, că din răspunsurile comunicate de pârâtă, dar și din refuzul acesteia de a se prezenta la conciliere rezultă cu claritate că pârâta nu a avut intenția de a lămuri situația debitului și de a achita reclamantei sumele datorate. Pe fond s-a reținut că între părți a existat o convenție scrisă care a încetat prin trecerea termenului, la 31 decembrie 2005, că între părți au continuat să se deruleze operațiuni de transport feroviar, astfel că pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciului prestat de reclamantă așa cum se regăsește în registrul veghetor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.
civ. pârâta SC H.S. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și în consecință respingerea acțiunii reclamantei. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că reclamanta nu a emis facturi care să justifice pretențiile reclamantei sub aspectul serviciilor prestate, că reclamanta se prevalează în dovedirea acțiunii de adresele din 10 iulie 2006, 4 august 2006 și 10 august 2006, însă acestea nu constituie un titlu legal care să certifice existența debitului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că instanța de apel a acordat putere probantă susținerilor reclamantei cât și unor adrese depuse de aceasta fără a-i pretinde să-și dovedească pretențiile prin probe concludente.
Intimata SN T.F.M. C.F.R. M. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cerile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilităților lor, în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ. Celelalte critici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate, ele privind numai temeinicia hotărârii atacate încât nu pot fi supuse controlului judiciar în calea de atac a recursului. Așa fiind, pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H.S. SRL Sebeș împotriva Deciziei nr. 102/A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.