ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2550 din 18
decembrie 2007
a admis acțiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala
Timișoara, și a obligat
pârâta C.N.A. H. SA Petroșani la plata
sumei de 637.102,16 Ron, penalități pentru plata cu întârziere a
Tarifelor Orare de utilizare a vagoanelor, cu 9562 lei, cheltuieli de
judecată.
În pronunțarea
acestei hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat convenția de
încărcare-descărcare nr. 4/2/24/2004, în temeiul căreia reclamanta a asigurat
pârâtei vagoane goale pentru transport, iar conform art. 27 din convenție,
plata tarifului de utilizare urma să facă până la 5 ale lunii, pentru luna
expirată, în baza facturilor emise de Centrul Comercial Deva și conform proceselor
verbale dintre părți.
Prin art. 28 din
convenție s-au prevăzut penalități de întârziere de 0,1 % pentru nerespectarea
termenului de plată de 3 zile de la primirea facturilor.
S-a mai reținut că
pârâta a achitat cu întârziere facturile, după cum a recunoscut la punctajul
încheiat la 31 mai 2005, astfel că datorează penalitățile de întârziere
solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
Curtea
de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr.
69/A din 23 mai 2008 a admis apelul a schimbat în tot
sentința atacată și a respins acțiunea, cu obligarea reclamantei la plata sumei
de 4782,77 lei, cheltuieli de judecată.
În
pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că greșit a fost obligată pârâta la
plata de penalități de întârziere întrucât:
-
prin punctajul încheiat
de părți la 31 mai 2005, s-a convenit pe lângă stingerea obligațiilor
principale prin compensare și a
celor
accesorii, respectiv penalitățile de întârziere;
-
reclamanta nu a făcut
dovada comunicării facturilor privind plata TOU cu borderouri, astfel că prin
neîndeplinirea acestei obligații, penalitățile prevăzute de art. 28 din
convenție nu sunt aplicabile;
-
factura
5282752/19 decembrie 2004 a mai făcut obiectul unei judecăți,
în care pretențiile reclamantei s-au respins.
Împotriva
acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greșit
instanța de apel a reținut convenția pârâtelor privind ștergerea penalităților
de întârziere prin punctajul din 31 mai 2005. Prin acest punctaj s-a convenit
numai asupra valorii datoriei intimatei la acel moment de 84 miliarde fără a se
stabili un termen de plată și cu atât mai puțin o compensare;
- a făcut
dovada comunicării atât a facturilor privitoare la orele de utilizare cât și a
penalităților de întârziere, cu confirmări de primire;
-
factura 5282752/2004 nu
face obiectul prezentei acțiuni după cum rezultă din petitul acțiunii.
Prin întâmpinarea
formulată, pârâta-intimată a cerut respingerea recursului întrucât întemeiat
instanța de apel a reținut necomunicarea facturilor. Confirmările de primire
privind comunicarea facturilor nu conțin date esențiale, obligatorii cu privire
la data comunicării și nu există data poștei.
Recursul este întemeiat, întrucât:
Prin acțiune
reclamanta, S.N.T.F.M. SA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de
637.102,16 lei, penalități pentru plata cu întârziere a Tarifelor Orare de
utilizare a vagoanelor, calculate pe lunile ianuarie, martie, aprilie și mai
2004.
Prin punctajul
efectuat de părți la 31 mai 2005 (fila 123 fond) cu nr. 9-4-2/453 s-au stabilit
valoarea facturilor emise pentru taxe transport în perioada 2004, până în 16
mai, care se ridică la
71.180.982.755 lei,
și valorile acceptate pe fiecare factură de pârâtă,
care însumează
66.511.307.228 lei.
Acest punctaj
reprezintă o evidență contabilă, asupra pretențiilor reclamantei și a sumelor
acceptate și nu cuprinde nici o mențiune privind compensarea datoriilor pârâtei
și renunțarea reclamantei la plata de penalități pentru plata cu întârziere a
facturilor cuprinse în punctaj, astfel că reținerile instanței de apel în
sensul că reclamanta a convenit să stingă datoriile pentru penalități nu-și au
susținere în probele dosarului.
Este criticabilă și
reținerea instanței în sensul că nu sunt suficiente dovezile depuse la dosar,
comunicări cu confirmare de primire, privind facturile pentru plata
penalităților pretinse prin acțiune, ci trebuia să se facă și dovada
comunicării facturilor privind plata TOU a vagoanelor. Aceste probe invocate de
instanță, exced obiectului cauzei, care privește plata de penalități.
Pe de altă
parte prin exprimarea poziției referitor la fiecare din aceste facturi, prin
punctajul din 31 mai 2005, rezultă că pârâta primise aceste facturi.
Sunt fără
temei și reținerile instanței de apel privind autoritatea lucrului judecat
privind penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă prin factura nr.
5282752 din 19 decembrie 2004, întrucât
sentința
Tribunalului Hunedoara nr. 17/2006, privește achitarea cu
întârziere a TOU aferent lunii
noiembrie 2003, iar numărul corect al
facturii este 5283752/2004.
Ca
urmare, cererea reclamantei pentru plata penalităților de
întârziere în plata facturilor
aferente, prestațiilor efectuate este
întemeiată, astfel că hotărârea instanței de apel de exonerare a pârâtei
de răspundere nu-și are temei.
Așa fiind, recursul urmează să fie admis, hotărârea atacată să
fie modificată în sensul
respingerii apelului pârâtei și menținerii ca temeinică și legală a sentinței
Tribunalului Hunedoara nr. 2550/CA
din 18 decembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamant S.N.T.F.M. C.F.R. M.
SA, sucursala Timișoara,
împotriva deciziei comerciale nr. 69/A
din 23 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
Modifică
decizia și respinge apelul declarat de pârâta C.N.A. H.
SA, E.P.C. VALEA JIULUI împotriva sentinței civile
nr.
25 50/CA din 18 decembrie 2007 a
Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.