ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2550 din 18 decembrie 2007 a admis acțiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, și a obligat pârâta C.N.A. H. SA Petroșani la plata sumei de 637.102,16 Ron, penalități pentru plata cu întârziere a Tarifelor Orare de utilizare a vagoanelor, cu 9562 lei, cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat convenția de încărcare-descărcare nr. 4/2/24/2004, în temeiul căreia reclamanta a asigurat pârâtei vagoane goale pentru transport, iar conform art. 27 din convenție, plata tarifului de utilizare urma să facă până la 5 ale lunii, pentru luna expirată, în baza facturilor emise de Centrul Comercial Deva și conform proceselor verbale dintre părți.

Prin art. 28 din convenție s-au prevăzut penalități de întârziere de 0,1 % pentru nerespectarea termenului de plată de 3 zile de la primirea facturilor. S-a mai reținut că pârâta a achitat cu întârziere facturile, după cum a recunoscut la punctajul încheiat la 31 mai 2005, astfel că datorează penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 69/A din 23 mai 2008 a admis apelul a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 4782,77 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că greșit a fost obligată pârâta la plata de penalități de întârziere întrucât: - prin punctajul încheiat de părți la 31 mai 2005, s-a convenit pe lângă stingerea obligațiilor principale prin compensare și a celor accesorii, respectiv penalitățile de întârziere; - reclamanta nu a făcut dovada comunicării facturilor privind plata TOU cu borderouri, astfel că prin neîndeplinirea acestei obligații, penalitățile prevăzute de art. 28 din convenție nu sunt aplicabile; - factura 5282752/19 decembrie 2004 a mai făcut obiectul unei judecăți, în care pretențiile reclamantei s-au respins. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - greșit instanța de apel a reținut convenția pârâtelor privind ștergerea penalităților de întârziere prin punctajul din 31 mai 2005. Prin acest punctaj s-a convenit numai asupra valorii datoriei intimatei la acel moment de 84 miliarde fără a se stabili un termen de plată și cu atât mai puțin o compensare; - a făcut dovada comunicării atât a facturilor privitoare la orele de utilizare cât și a penalităților de întârziere, cu confirmări de primire; - factura 5282752/2004 nu face obiectul prezentei acțiuni după cum rezultă din petitul acțiunii. Prin întâmpinarea formulată, pârâta-intimată a cerut respingerea recursului întrucât întemeiat instanța de apel a reținut necomunicarea facturilor.

Confirmările de primire privind comunicarea facturilor nu conțin date esențiale, obligatorii cu privire la data comunicării și nu există data poștei. Recursul este întemeiat, întrucât: Prin acțiune reclamanta, S.N.T.F.M. SA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 637.102,16 lei, penalități pentru plata cu întârziere a Tarifelor Orare de utilizare a vagoanelor, calculate pe lunile ianuarie, martie, aprilie și mai 2004. Prin punctajul efectuat de părți la 31 mai 2005 (fila 123 fond) cu nr. 9-4-2/453 s-au stabilit valoarea facturilor emise pentru taxe transport în perioada 2004, până în 16 mai, care se ridică la 71.180.982.755 lei, și valorile acceptate pe fiecare factură de pârâtă, care însumează 66.511.307.228 lei.

Acest punctaj reprezintă o evidență contabilă, asupra pretențiilor reclamantei și a sumelor acceptate și nu cuprinde nici o mențiune privind compensarea datoriilor pârâtei și renunțarea reclamantei la plata de penalități pentru plata cu întârziere a facturilor cuprinse în punctaj, astfel că reținerile instanței de apel în sensul că reclamanta a convenit să stingă datoriile pentru penalități nu-și au susținere în probele dosarului. Este criticabilă și reținerea instanței în sensul că nu sunt suficiente dovezile depuse la dosar, comunicări cu confirmare de primire, privind facturile pentru plata penalităților pretinse prin acțiune, ci trebuia să se facă și dovada comunicării facturilor privind plata TOU a vagoanelor.

Aceste probe invocate de instanță, exced obiectului cauzei, care privește plata de penalități. Pe de altă parte prin exprimarea poziției referitor la fiecare din aceste facturi, prin punctajul din 31 mai 2005, rezultă că pârâta primise aceste facturi. Sunt fără temei și reținerile instanței de apel privind autoritatea lucrului judecat privind penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă prin factura nr. 5282752 din 19 decembrie 2004, întrucât sentința Tribunalului Hunedoara nr. 17/2006, privește achitarea cu întârziere a TOU aferent lunii noiembrie 2003, iar numărul corect al facturii este 5283752/2004. Ca urmare, cererea reclamantei pentru plata penalităților de întârziere în plata facturilor aferente, prestațiilor efectuate este întemeiată, astfel că hotărârea instanței de apel de exonerare a pârâtei de răspundere nu-și are temei.

Așa fiind, recursul urmează să fie admis, hotărârea atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Hunedoara nr. 2550/CA din 18 decembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamant S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei comerciale nr. 69/A din 23 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică decizia și respinge apelul declarat de pârâta C.N.A. H. SA, E.P.C. VALEA JIULUI împotriva sentinței civile nr. 25 50/CA din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.