ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4475/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2049, pronunțată la data de 8 septembrie 2004, secția comercială și de contencios administrativ, a Tribunalului Hunedoara, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA, împotriva pârâtului S.J.D. pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 1.020.997.571 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de 37.414.951 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între părți s-au încheiat contractul de prestări servicii din 1 aprilie 2002, precedat de contractul din 1 martie 2001, în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtului energie termică și apă și că acesta nu a achitat în termen facturile calculându-se majorări de întârziere ce însumează 1.020.027.571 lei, conform raportului de expertiză, iar pentru suma calculată în perioada ianuarie-martie 2001 dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 11/ A, pronunțată la data de 21 ianuarie 2005 a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, menținând dispoziția privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în principal, că prima instanță a omis să constate aplicabilitatea O.U.G. nr. 37/2004, cu toate că pârâtul a formulat această apărare și că aspectul cheltuielilor de judecată nu a fost criticat în apel. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă SC C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 8-10 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a O.U.G. nr. 37/2004, față de raportul contractual existent între părți și față de faptul că acest normativ nu se aplică pârâtului, critică ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că O.U.G. nr. 37/2004, privind unele măsuri de diminuare a arieratelor din economie nu distinge situațiile evocate de recurent în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și se aplică, după data intrării sale în vigoare, tuturor beneficiarilor anulării penalităților și majorărilor de întârziere, respectiv persoanelor juridice consumatoare de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale, care plătesc, integral, contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie, conform art. 1 alin. (1) și alin. (4), deci și pârâtului care îndeplinește evocatele condiții, așa încât se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut incidența în speță a enunțatului act normativ și a făcut aplicarea acestuia. Așa fiind, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, nu au fost dezvoltate conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi analizate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata reclamantă împotriva menționatei decizii pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Deva, împotriva deciziei nr. 11 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2005.