ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4475/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2049, pronunțată

la data de 8 septembrie 2004, secția comercială și de contencios administrativ,

a Tribunalului Hunedoara, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta

SC C. SA, împotriva pârâtului S.J.D. pe care l-a obligat să plătească reclamantei

suma de 1.020.997.571 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de

37.414.951 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că între părți s-au încheiat contractul de prestări servicii din 1

aprilie 2002, precedat de contractul din 1 martie 2001, în baza cărora

reclamanta a furnizat pârâtului energie termică și apă și că acesta nu a

achitat în termen facturile calculându-se majorări de întârziere ce însumează

1.020.027.571 lei, conform raportului de expertiză, iar pentru suma calculată

în perioada ianuarie-martie 2001 dreptul la acțiune al reclamantei este

prescris.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 11/ A,

pronunțată la data de 21 ianuarie 2005 a admis apelul declarat de pârât

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a

respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de

întârziere, menținând dispoziția privind obligarea acestuia la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut în principal, că prima instanță a omis să constate

aplicabilitatea O.U.G. nr. 37/2004, cu toate că pârâtul a formulat această

apărare și că aspectul cheltuielilor de judecată nu a fost criticat în apel.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata reclamantă SC C. SA, invocând motivele

prevăzute de art. 8-10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a O.U.G. nr. 37/2004, față de raportul contractual

existent între părți și față de faptul că acest normativ nu se aplică

pârâtului, critică ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Intimatul a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică

decizia atacată.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că O.U.G. nr.

37/2004, privind unele măsuri de diminuare a arieratelor din economie nu

distinge situațiile evocate de recurent în susținerea motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și se aplică, după data intrării sale în vigoare,

tuturor beneficiarilor anulării penalităților și majorărilor de întârziere,

respectiv persoanelor juridice consumatoare de energie electrică, energie

termică, apă și gaze naturale, care plătesc, integral, contravaloarea

facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de

energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie,

conform art. 1 alin. (1) și alin. (4), deci și pârâtului care îndeplinește

evocatele condiții, așa încât se constată că, în mod corect instanța de apel a

reținut incidența în speță a enunțatului act normativ și a făcut aplicarea acestuia.

Așa fiind, având în vedere că, în

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 10 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate, nu au fost dezvoltate conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi

analizate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata reclamantă împotriva

menționatei decizii pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Deva, împotriva deciziei nr. 11 din 21 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2005.