ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5014/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 592 din 9 martie 2004, Judecătoria Alba Iulia a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G.P. Alba, în contradictoriu cu pârâta SC P.M. SRL Alba Iulia și a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantului suma de 53.942.000 lei, cu titlu de debit și 248.955.350 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În ce privește debitul, prima instanță a reținut că obligațiile asumate de reclamant prin contracte au fost îndeplinite corespunzător și deci este datorată contravaloarea facturilor emise de reclamant, cum datorate sunt și penalitățile, referitor la cuantumul cărora s-a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 496/2002, acestea începând să curgă din anul 2000 și respectiv 2001. Prin decizia civilă nr. 205 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul penalităților de întârziere la care a fost obligată pârâta de la suma de 248.955.350 lei la suma de 53.942.000 lei.

Au fost păstrate celelalte dispoziții din sentința atacată. A fost obligat reclamantul intimat la 8.635.447 lei cheltuieli de judecată în apel, către pârâta apelantă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că acele cazuri în care reclamantul nu și-a putut realiza pe deplin activitatea au fost izolate și nerelevante pentru a putea concluziona că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile ce îi reveneau potrivit convenției părților, însă apelul pârâtei este întemeiat în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere. A reținut astfel că se impune reducerea cuantumului penalităților, întrucât acesta nu poate depăși pe cel al facturii, atât timp cât potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, el poate fi mai mare doar în cazul în care în contract s-a stipulat expres o astfel de depășire.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul C.G.P. Alba, criticând hotărârea recurată, pentru netemeinicie și nelegalitate, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii curții de apel, în sensul respingerii apelului pârâtei și, implicit, menținerii ca legale și temeinice a sentinței tribunalului. Recurentul susține astfel în esență că în speță, în ce privește cuantumul penalităților, nu se poate face aplicarea Legii nr. 469/2002, așa cum greșit a reținut curtea de apel, deoarece relația contractuală între părți s-a desfășurat până în luna aprilie 2001, perioadă în care actul normativ invocat de pârâtă nu era în vigoare, iar legea nu retroactivează.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Între părțile în litigiu au intervenit două contracte: din 30 martie 2000, prelungit prin actul adițional din 29 martie 2001, părțile convenind ca el să expire la 10 aprilie 2001 și din 8 decembrie 2000, încheiat pentru o perioadă de un an, începând cu 15 decembrie 2000. Prin adresa din 21 februarie 2001, pârâta a solicitat reclamantului rezilierea contractului din 8 decembrie 2000, dar până la data de mai sus, paza a fost asigurată de reclamant, iar pârâta avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate, conform contractului. Pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului serviciului prestat la termenul stabilit, în cele două contracte, la art. 8 alin. (2), s-a prevăzut ca pârâta să achite și penalitățile aferente debitului, într-un procent de 0,5 % pe zi până la achitarea integrală a sumei.

Potrivit calculului efectuat de reclamant, conform clauzei contractuale mai sus menționate, cuantumul penalităților este de 248.955.350 lei și ele sunt datorate în acest cuantum și nu potrivit Legii nr. 469/2002, inaplicabilă în speță, întrucât relația contractuală dintre părți s-a desfășurat anterior intrării în vigoare a respectivei legi, iar legea nu retroactivează. Ca atare, se reține că în mod greșit curtea de apel a redus cuantumul penalităților la nivelul contravalorii facturii, considerând că este aplicabilă Legea nr. 469/2002, întrucât, în speță, penalitățile sunt datorate potrivit clauzei contractuale, în cuantumul rezultat conform calculului efectuat de reclamant, astfel cum judicios a decis prima instanță a cărei hotărâre va fi menținută, prin admiterea recursului reclamantului C.J.A., succesor al C.G.P.

Alba Iulia și respingerea apelului pârâtei împotriva sentinței judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.J.A., succesor al C.G.P. Alba Iulia. Modifică decizia nr. 205/ A din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC P.M. SRL Alba Iulia, împotriva sentinței nr. 592 din 9 martie 2004 a Judecătoriei Alba. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.