ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4128/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantă SC Z. SA Calafat, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2366/COM/2001 al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a acționat în judecată pe pârâta SC G.C.L. SA Calafat în contradictoriu cu care a solicitat să i se admită acțiunea, precizată ulterior, pentru suma de 5.397.223.989 lei contravaloare debit și penalități de întârziere, aferente serviciilor de epurare a apelor reziduale prestate conform contractului încheiat între părți. Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta a solicitat să se respingă acțiunea reclamantei și să se constate nulitatea absolută a contractului de prestări de servicii.

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 6220 din 31 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei pentru suma de 4.379.248.429 lei din care 1.653.070.112 lei debit restant și 2.726.178.317 lei penalități de întârziere, cu 70.487.484 lei cheltuieli de judecată, sume la care pârâta a fost obligată la plată. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta datorează prețul serviciilor ce i s-au prestat și în baza contractului încheiat cu reclamanta și penalitățile de întârziere aferente cu precizarea că în raporturile dintre părți este aplicabil prețul stabilit de O.C.

S-a reținut de asemenea că este valabil încheiat contractul. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta-reclamantă din cererea reconvențională SC G.C.L. SA Calafat. Acest recurs a fost calificat ca apel și a fost judecat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia nr. 329 din 8 septembrie 2004 a admis apelul pârâtei în contradictoriu cu reclamanta SC Z. SA Calafat. A fost schimbată în parte sentința instanței de fond în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.660.141.125 lei penalități de întârziere, menținând restul dispozițiilor sentinței în ce privește debitul propriu-zis și cererea reconvențională, reținându-se că hotărârea recurată la penalitățile de întârziere nu a ținut seama de faptul că pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi în loc de 0,3 % pe zi cum a reținut instanța de fond.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta din cererea reconvențională a declarat recurs, a solicitat în principal admiterea acestuia și să se modifice în tot hotărârile anterioare în sensul respingerii acțiunii SC Z. SA Calafat, iar în subsidiar să se caseze hotărârile cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În drept recurenta a invocat ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și ale art. 312 alin. (5) C. proc. civ. susținând că: - hotărârile pronunțate anterior în cauză sunt lipsite de temei legal ori au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât nu s-a luat în considerare că între părțile în proces nu există un contract valabil încheiat, că tariful propus de reclamantă nu a primit acceptul O.C., că refuzul la plată practicat de pârâta-reclamantă reconvențională a fost întemeiat (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.); - instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.); - instanțele anterioare au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, au respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice necesare lămuririi cauzei. Recursul este nefondat. Între părțile în proces s-a încheiat contractul de prestări de servicii din 12 septembrie 2000 având ca obiect prestarea de către SC Z. SA Calafat în folosul beneficiarului SC G.C.L. SA Calafat a operațiunilor de prelucrare a apelor reziduale din activitatea SC G.C.L. SA Calafat. Susținerea recurentei din primul său motiv de recurs cum că s-a încălcat /aplicat greșit legea deoarece hotărârea pronunțată în cauză a luat în considerare acest contract care nu este valabil încheiat, este nefondată.

Așa cum s-a reținut în hotărârea recurată, instanța de apel a apreciat că la judecarea în fond a cauzei este corectă analiza făcută de această instanță. S-a concluzionat că nu există cauză de nulitate a contractului de prestări de servicii dintre părți și nu există fraudă la lege. Deci acest contract este valabil încheiat și nu se mai poate pune problema că s-a încălcat /aplicat greșit legea, nici sub aspectul de mai sus și nici sub aspectul tarifului propus de reclamantă; instanța de apel reținând că nu s-a săvârșit nici o ilegalitate la stabilirea prețului și pe fondul pretențiilor din acțiune. Mai mult, instanța de apel a făcut o analiză pertinentă a contractului în cauză și reținând că acest contract s-a semnat cu obiecțiuni de către SC G.C.L.

SA Calafat, iar reclamanta nu și-a exprimat nici un punct de vedere cu privire la aceste obiecțiuni, a considerat că s-a perfectat respectivul contract cu acele modificări. Drept consecință, a modificat suma penalităților datorate, diminuându-le în apel în raport de procentul de 0,2 % propus de SC G.C.L. SA Calafat în obiecțiunile la contract menționate. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu se mai ia în analiză întrucât textul respectiv a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005. Nici ultimul motiv de recurs respectiv că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului nu este întemeiat. S-a reținut în hotărârea instanței de apel că au fost luate în discuție cererile de probatorii, care au fost respinse.

S-a reținut că nu este necesară expertiza tehnică deoarece cantitățile de apă prelucrate au fost menționate în procese verbale însușite și semnate de reprezentanții ambelor părți. Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre corectă și urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta reconvențională SC G.C.L. SA Calafat, împotriva deciziei nr. 329 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2005.