ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 662/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Alba, secția comercială și contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 128/CA pronunțată la 6 martie 2001, a

admis în parte acțiunea comercială a reclamantei S.C. L.P. SRL împotriva

pârâtei S.C. C. SRL, acțiune prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la

plata sumei de 3.698.560 lei cu titlul de preț, 36.251.645 lei cu titlul de

penalități de întârziere și cheltuieli de judecată și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 1.070.885 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că diferența de preț de 3.698.560 lei a fost achitată de pârâtă

prin ordinul de plată nr. 4290 din 19 ianuarie 2001, iar capătul de cerere

pentru plata penalităților nu poate fi admis deoarece în speță, părțile au

stabilit raporturi comerciale în formă simplificată, iar mențiunea făcută pe

factură unilateral, de către reclamantă cu privire la plata unor penalități de

întârziere în cuantum de 3% nu constituie o convenție legală în acest sens,

deoarece delegatul societății pârâte, care a semnat pentru preluarea mărfii, nu

era abilitat să negocieze în numele acesteia, clauzele unui contract.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de

societatea reclamantă, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și contencios administrativ, care, prin decizia civilă nr. 448/A pronunțată la

30 mai 2001 în dosarul nr. 2292/2001, a schimbat în parte hotărârea atacată, în

sensul că a obligat pârâta și la plata sumei de 36.251.645 lei penalități de

întârziere și a majorat cheltuielile de judecată la 3.737.000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate, au

fost menținute.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a

apreciat că reclamanta a făcut dovada raportului contractual în condițiile art.

46 C. com., prin acceptarea facturilor, pârâta acceptând implicit și condițiile

impuse de reclamanta furnizoare, inclusiv penalitățile de 3% pe zi de

întârziere.

Decizia pronunțată de instanța de apel, a fost

atacată cu recurs de societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Invocând, în susținerea motivelor sale de recurs

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta recurentă susține că

părțile, au stabilit raporturi comerciale în forma comenzii urmată de

executare, dar nu au convenit prin persoane abilitate, plata unor penalități de

întârziere, iar mențiunea furnizoarei reclamante în acest sens, nu poate să constituie

o convenție legală între părți.

Recursul declarat de societatea pârâtă este

fondat pentru următoarele considerente:

În materia contractului comercial,

consimțământul părților, este condiția esențială și trebuie exprimat expres.

Reglementările comerciale admit existența

raporturilor comerciale simplificate de tipul ofertei și acceptării ofertei,

conform dispozițiilor art. 35 și art. 36 C. com., însă aceste prevederi nu pot

fi extinse și cu o clauză penală pentru întârziere în executare, în lipsa

acordului expres de voință al părților, așa cum a reținut corect instanța de

fond.

Semnătura reprezentantului pârâtei, delegat să

preia produsele facturate, nu poate produce efecte decât în limitele abilitării

acestuia, care era limitată la preluarea mărfurilor.

Pentru dezdăunarea sa, în cazul întârzierii

plății produselor, furnizoarea reclamantă avea la dispoziție prevederile art. 43

C. com.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de societatea pârâtă va fi admis, iar decizia instanței

de apel va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă

împotriva sentinței nr. 128/CA pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 5645/2000,

care va fi menținută.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

intimata reclamantă urmează să fie obligată la 1.440.050 lei, reprezentând taxa

de timbru în recurs, cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei

pârâte.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL București împotriva deciziei nr. 448/A

din 30 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat

de reclamanta S.C. L.P. SRL Blaj împotriva sentinței nr. 128/CA din 6 martie

2001 a Tribunalului Alba.

Obligă intimata S.C. L.P. SRL Blaj să plătească

recurentei suma de 1.440.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

februarie 2003.